Irlanda a decis să abandoneze valorile umane de bază, odată cu referendumul de vinerea trecută, în care 2/3 dintre participanți au votat în favoarea abrogării celui mai important drept – dreptul la viață – pentru o întreagă categorie de cetățeni: aceia care nu au părăsit pântecele mamelor lor.
Asta nu înseamnă, așa cum afirmă propagandiștii avortului, că avortul va fi rar și sigur: ci dimpotrivă, că va fi frecvent și, în același timp, la fel de nesigur precum a fost întotdeauna. De fapt, unica modalitate de a transforma avortul în ceva „sigur” este aceea de a nu-l face, câtă vreme el suprimă viața unui om.
Ca rezultat, statisticile până acum foarte bune privind mortalitatea maternă în Irlanda se vor înrăutăți și vor fi echivalente celor din țări cu un regim relaxat al avortului. Desigur, toți ipocriții care au justificat promovarea avortului sub pretextul preocupării pentru sănătatea femeii numai de aceasta nu sunt interesați. La fel cum nu le pasă de faptul că avortul afectează disproporționat femeile – nu doar pentru că multe suferă de pe urma acestuia uneori toată viața, ci și pentru că majoritatea copiilor avortați sunt de sex feminin.
Rezultatul referendumului era de așteptat, deși diferența între voturile pentru și contra a fost mai mare decât se aștepta oricine. Dar la ce să fi sperat de la o țară care, acum 3 ani, a fost prima în lume care a votat într-un referendum similar pentru abandonarea protecției acordată prin Constituție instituției fundamentale a societății care este căsătoria și pentru înlocuirea ei cu o mascaradă, de la o țară al cărei guvern este condus de un homosexual și în care toate partidele politice reprezentate în Parlament au susținut desfășurarea referendumului și votul în favoarea avortului?
Să fie clar: responsabil pentru toate acestea este însuși poporul irlandez care, la fel ca și toate celelalte din Occident, și-au abandonat nu doar valorile, ci și rațiunea colectivă de a fi.
În plus, la fel ca și la referendumul pentru căsătorie, a existat un dezechilibru masiv între taberele opozante în ce privește finanțarea și accesul la media. Susținătorii abrogării au primit donații generoase de la donatori străini precum George Soros ca și de la industria foarte profitabilă a avortului, interesată în deschiderea de clinici în Irlanda. O măsură fără precedent a fost luată de Google, care a suprimat toate reclamele campaniei „NU” arătându-ne, pe fugă, la ce ne putem aștepta de aici înainte de la monopolurile informaționale.
Dar adevărul este clar: societatea modernă a devenit extrem de vulnerabilă la propagandă. De mai mult de 40 de ani, Irlanda a fost expusă unui flux continuu de minciuni conform căruia dacă nu ești pro-avort, înseamnă că ești retrograd, ești de partea greșită a istoriei. Ceea ce este, oarecum, adevărat: avortul a fost legalizat pentru prima dată în Rusia Sovietică, în 1921, la comanda lui Lenin care folosea exact aceleași argument al progresului și al avansului către o nouă epocă istorică. Cine a fost de partea greșită a istoriei în problema sovietismului se știe deja, acum la un secol de la Revoluția bolșevică. Însă, pe termen scurt, așa după cum ne arată rezultatul scrutinului, asemenea non-argumente sunt eficiente în politică…
…Și, desigur, au fost nenumărate povești manipulatoare în presa ultimilor ani, cea mai cunoscută fiind aceea a Savitei Halappanavar, o femeie însărcinată care, conform cu fake news-ul promovat de presa mainstream, a murit din cauza faptului că nu a putut face un avort legal în Irlanda. Deși relatările independente și obiective au demontat acuzațiile la adresa legilor acum pe cale de a fi abrogate, afirmația de mai sus a rămas cu titlu de adevăr. Semper aliquid haeret – minciunile se pot dovedi eficiente dacă sunt repetate suficient de mult și des. Nu putem decât să simțim atât compasiune pentru victimă cât și dezgust pentru modul în care moartea ei a fost exploatată de hienele din presă.
Premierul Leo Varadkar, unul din principalii și cei mai vocali susținători ai legalizării avortului și totodată politicianul care a semnat decretele privind organizarea referendumului, vorbea recent despre un scandal în care o agenție catolică de adopții a fost complice la falsificarea certificatelor de naștere ale copiilor adoptați pentru a da impresia că aceștia sunt copiii naturali ai celor care i-au adoptat. Un „alt capitol întunecat” al trecutului Irlandei, l-a numit Varadkar. Dacă falsificarea identității unor copii nu poate fi scuzată, cel puțin aceștia au rămas în viață. Să pretinzi că falsificarea unor acte înseamnă „trecut întunecat” în timp ce legiferarea suprimării în masă a copiilor va aduce o epocă a progresului necesită o serioasă doză de ignoranță.
Nici vorbă, domnule Prim-ministru. Cel mai întunecat capitol din istoria țării dvs. abia acum începe. Și vă are pe dvs. la cârmă.
Cea mai mare crima din istoria umanitatii este cea de-a patra cruciada. Adolf Hitler a fost un inger radios si luminos fata de crestinii latini care au devastat, masacrat, violat, torturat, furat, macelarit Constantinopolul in „numele lui Hristos”. Din 1204 a inceput sa se vada diferenta dintre crestinismul latin (occidental) si cel est-european ortodox. Credinta primilor a murit de mii de ani pe mana lor. De acea li se vor intampla lucruri din ce in ce mai oribile.