Pierdut acum 400 de ani, trupul lui Mihai Viteazu a fost găsit la o mânăstire de pe malul Oltului
Istoria oficială ne spunea că Mihai Viteazu, făuritorul primei Uniri a românilor, a fost decapitat în anul 1601. Apoi capul i-a fost dus la Mânăstirea Dealu de la Târgoviște, iar despre trup se credea că a dispărut.
O întâmplare recentă aduce lumină într-una dintre cele mai mari enigme ale istoriei românilor. Trupul lui Mihai Viteazu, făuritorul primei Uniri – cea din anul 1600, a fost descoperit la Mânăstirea Plăviceni de pe malul Oltului.
Osemintele au fost găsite în anul 2010 de călugării de la Plăviceni, dar a durat ceva timp până ce importanța acestei descoperiri a fost confirmată cu mijloace științifice. Starețul Mânăstirii Plăviceni, părintele Teoctist Moldovanu, a intuit că osemintele îi aparțin marelui voievod, pornind de la câteva date certe: mânăstirea a fost ctitorită de Doamna Stanca – văduva lui Mihai Viteazu, hramul mânăstirii este al Arhanghelului Mihail, iar din scheletul deshumat în anul 2010 lipseau capul și mâinile – ceea ce corespunde mărturiilor istorice privind modul cum a fost ucis și mutilat Mihai Viteazu, în anul 1601.
Singura biserică având doar hramul Sfântului Arhanghel Mihail
Numele inițial al mânăstirii a fost Alunișul, pornind de la legenda că Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazu, a ajuns aici și s-a ascuns într-un alun, pentru a nu fi prinsă de turci. Iar biserica Mânăstirii Plăviceni este singura din România care a avut, chiar de la înființare, doar hramul Sfântului Arhanghel Mihail (nu Mihail și Gavril), tocmai pentru a insista asupra personalității lui Mihai Viteazu.
Starețul Teoctist a decis să ceară o expertiză asupra osemintelor găsite la Plăviceni, bazându-se pe material ADN provenit de la mama lui Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, care este înmormântată la Mânăstirea Cozia.
În final, expertiza medico-legală a confirmat speranțele călugărilor de la Plăviceni. Mânăstirea lor, pierdută într-o pădure de pe malul Oltului, adăpostește osemintele primului domn al celor trei Țări Române…
de Mihai Diac România Liberă
