„NOI ÎNȘI-NE!” Dictatura inculturii.

By Florin Dobrescu Last updated mart. 28, 2018

de Florin DOBRESCU

„Am toată încrederea că echipa care am venit vor găsi soluții și cred că cu aceste soluții veți rezolva o parte din problemele care le aveți”.

Viorica DĂNCILĂ, prim-ministru

Privesc un ziar din 1949. Pe prima pagină, în imagine, un grup de militanți comuniști mergând entuziaști la vot (ca să aleagă dintre candidații propuși de singurul partid existent). Pe camion se lăfăie, mare, lozinca: “VOTĂM CU NOI ÎNȘI-NE!” Da, ați citit bine: ÎNȘI-NE. Și aceasta pe prima pagină a ziarului Viața Sindicală.

La asta mă gândeam deunăzi, când noii miniștri propuși de PSD pentru al treilea guvern al său masacrau limba română, siluind cele mai elementare reguli gramaticale. M-am gândit atunci că miniștrii guvernului PSD-3 seamănă leit cu cei propuși după 1945 de FND (un substitut conjunctural al PCR).

Unii ar putea spune că Istoria se repetă. Doar că în cazul nostru nici măcar asta nu este valabil. La noi Istoria nu se repetă, ci stă pe loc. Istoria a rămas încremenită de acum 70 de ani și până azi, zvârcolindu-se de pe o parte pe cealaltă.

Instaurarea comunismului a însemnat rașchetarea tuturor elitelor, a profesioniștilor, a celor competenți și pasionați, din fiecare domeniu de activitate al acestei țări, și înlocuirea lor cu inculții, grobienii, incompetenții. Cefele groase și șepcile soioase au înlocuit excelența și spiritul aristocratic din toate segmentele vieții românești. Agramații au luat atunci locul celor ce studiaseră o viață întreagă. Cei din urmă au luat calea Jilavei și Canalului, iar copiilor lor li s-au interzis studiile superioare. Potcovarii, croitorii, cizmarii și casnicele au fost trecuți prin școli ca gâsca prin apă, absolvind în câteva luni licee și facultăți. După care au devenit directori, profesori universitari, ofițeri, miniștri. Dar au rămas la fel de agramați, de grobieni și de inculți.

Criteriul de promovare al acestei noi protipendade a variat între recomandarea de la partid și relațiile sau gradul de rudenie cu vreun ștab local sau de la centru. Curând, PCR a ajuns abrevierea formulei „pile, cunoștințe, relații”, singurul criteriu valid de promovare în România. În 1989 PCR a dispărut, dar pilele, cunoștințele și relațiile continuă să facă și astăzi carieră.

Iar PCR nu a murit până când nu a defecat mii și mii de progenituri după chipul și asemănarea părinților lor. Profilul patibular al intelectualului făcut la fabrica de diplome, analfabet funcțional, incapabil să formuleze până la capăt o frază neschilodită, infirm spiritual și urmărit de acea trândăvie cerebrală predispunându-l invariabil la eșuarea în preocupări mediocre și opțiuni sordide (inclusiv politic), profitor al plagiatului ca mod de existență profesională, îl întâlnim la tot pasul, în rectorate și decanate, în instituții de cultură și cercetare, în parlament și în ministere.

„Am toată încrederea că echipa care am venit vor găsi soluții și cred că cu aceste soluții veți rezolva o parte din problemele care le aveți”, declara deunăzi Viorica Dăncilă, noul prim-ministru substitut al eminenței maro a PSD, Liviu Dragnea. Atunci când un premier produce, oficial, o astfel de declarație schiloadă, este semnul alienării generalizate a unui întreg sistem statal. Iar consecințele pe termen scurt pot fi dezastruoase la nivel național.

Actuala „elită” politică are în spate o armată colosală de idioți cu licențe, masterate și doctorate. Creată pe bandă rulantă în fabricile de diplome ce au compromis ireversibil pe plan internațional învățământul superior românesc, și risipită în toate instituțiile statului, această rețea de primate cu ștaif de savanți toacă bugetul statului în instituțiile supraaglomerate, împărțindu-și cele opt ore zilnice între cafele, țigări, bârfe și tăiatul frunzei la câini, așteptând cu priviri bolânde ruperea porții de la ora 16.

Privindu-i seara, la știri, pe guvernanții „noștri, dintre noi, pentru noi”, cum spunea o veche lozincă PSD, ei văd în premierii cu alură de gospodină grasă cu bigudiuri și-n miniștri certați cu sintaxa, perpetuarea speciei lor și elogiul spiritului gregar.

De fapt, în tot alaiul ministerial ei nu văd nimic altceva decât propriile lor proiecții. În elitele găunoase, prelinse pe ecranele TV, ei se văd de fapt pe ei înșiși.

„Noi… Noi înși-ne…”