Simona Popescu, pentru Cotidianul, despre posibila abuzare a unor drepturi constituționale prin instituirea așa-numitului „ordin de restricție provizoriu” în cazul violenței domestice. Mirosind de la o poșta a oportunism feminist și a „semnalizarea virtuților” din partea fostei eurodeputate socialiste Viorica Dăncilă, azi prim-ministru al nefericitei Românii, măsura ne amintește de temeri pe care ne le-am exprimat și noi în multiple rânduri. Vezi de exemplu eseul prof. Stephen Baskerville, Sexul și problema drepturilor omului, care începe astfel: „Ceva tulburător se petrece în domeniul drepturilor omului. Pe când înțelesul originar al drepturilor omului diminua puterea guvernului, noua lor formă o sporește.”
„Din ce în ce mai grav și din ce în ce mai apăsat se remarcă faptul că, atunci când este semnalată o eroare de guvernare, în orice domeniu, se ajunge ca de la o extremă să fim conduși, fără posibilitate de îndreptare, spre o altă extremă. Mai gravă decât prima.
Cum sunt anulate drepturi constituționale sub pretextul combaterii violenței domestice
Un alt caz în care se trece de la o extremă la alta provine de la nevoia de îmbunătățire a legislației împotriva violenței în familie. Se acționează, ca de obicei, doar după ce a mai murit cineva. Foarte recent, directoarea unei grădiniţe a fost înjunghiată mortal, făptaşul fiind soţul acesteia. El avea un ordin de restricţie, pe care însă nu l-a respectat. „Anul trecut au fost emise peste 3.000 de astfel de ordine de protecţie și mai mult de 25% nu au fost respectate“, a remarcat ministrul Carmen Dan.
Apoi, premierul Dăncilă a anunțat cu mândrie că Guvernul a avizat o propunere prin care se instituie „ordinul de protecţie provizoriu“ care va fi emis de poliţist.
Oricine are răbdare să citească propunerea legislativă cu atenție își dă seama că, în funcție de cine sesizează și cine aplică, abuzurile se pot ține lanț și pot distruge cumplit destinele unor oameni nevinovați. S-a cerut monitorizarea nu numai a agresorilor, ci și a victimelor prin brăţări electronice. De remarcat este că se tot insistă pe aceste brățări „fermecate“, dar sistemul nu funcționează în prezent pentru nimeni, pentru niciun autor de faptă penală, deși această posibilitate este prevăzută în legislație. Arestații la domiciliu zburdă liberi, pe unde poftesc.
Protecție provizorie, prilej de abuzuri
La umbra noului „ordin de protecție provizoriu“ (OPP) se pot petrece abuzuri de nedescris, în sine propunerea legislativă încălcând grav, fix prin părțile esențiale, Constituția. Jupânul acestui ordin devine polițistul. Cu orice polițist de proximitate se va putea aranja orice. OPP „se emite de către polițist, de îndată, cu caracter executoriu, fără termen și fără somație, având valabilitate de 5 zile, cu posibilitate de prelungire până la emiterea Ordinului de protecție.“ Abia după ce polițistul emite OPP acesta trebuie să strângă probe și să se ducă la procuror cu ele, care procuror le va transmite judecătorului.
Ce drept de proprietate, de inviolabilitate a domiciliului, care prezumție de nevinovăție? Ce legi pentru protecția drepturilor omului să mai fie respectate? Se intră cu bocancii, la propriu, direct. De ce? Pentru că polițistul va avea obligația să intre cu forța în casă și să emită un OPP prin care să înlăture imediat agresorul, chiar dacă, atenție, acesta este proprietarul și chiar dacă a fost victima vreunei înscenări. Iar „agresorul“ primește și interdicția de a reveni pe toată durata valabilității OPP. Și, ca să fie lumea sigură că nu revine în propria casă, i se confiscă cheile și se schimbă încuietoarea. În afară de regimul nazist, unde ați mai auzit să fie posibile asemenea abuzuri?
Nimeni nu se mai grăbește să scoată victima prezumtivă din mediul violent, să ofere asistență femeilor, copiilor și persoanelor vârstnice, să se facă un plan concertat prin care să se intervină, dacă e cazul, pentru o protecție efectivă. Pur și simplu se instalează altcineva în casa persoanei pentru care s-a făcut sesizarea, chiar dacă, să presupunem, pentru „recitalul de sunet și lumini“ nu e vinovată. Înscenări s-au mai văzut, iar din păcate, România este plină de escroci care primesc acum o nesperată mână de ajutor. Dacă persoana alungată din propria locuință are tupeul să revină pe proprietate, primește închisoare de minimum un an.
Frumos este că, dacă acest OPP a fost infirmat de procuror, măsurile și obligațiile care au fost dispuse prin acesta încetează. Atât scrie în lege, nimic mai mult. Legea nu spune cine va fi și cum sancționat pentru abuz, iar polițistul nu se mai duce cu nimeni acasă să schimbe încuietoarea și să-l repună pe abuzat în drepturi. Nici să-i spele obrazul de rușinea vecinilor. Iar dacă persoanele care l-au dat afară au pus și mâna pe actele casei și între timp au și vândut, omul rămâne pe stradă, pur și simplu. Și cazuri de acest fel s-au mai văzut, dar acum sunt, iată, reglementate prin Lege.
via Cultura Vieții
