IN MEMORIAM 21 Decembrie 1989. Mărturia mamei lui Radu Ionescu (+21 Decembrie 1989): „I-am mulţumit lui Dumnezeu că mi l-a dăruit şi mi l-a lăsat 17 ani!”

I-am mulţumit lui Dumnezeu că mi l-a dăruit şi mi l-a lăsat 17 ani! Eu am fost doar cea care l-a adus pe lume şi l-am crescut. Dar viaţa nu de la mine o are. Persoana mea nu contează, n-am fost decât un ghiveci în care Dumnezeu a sădit o floare. Când era vorba de minciună, parşivenie cum o numea el, era prompt şi categoric.

„Mamă”, mi-a zis odată, „îmi pare rău că tu eşti credincioasă şi suferi mai mult. Dar am impresia că-L iubeşti mai mult pe El decât pe mine”.

„Da”, i-am răspuns, „ăsta-i adevărul, pentru că El este izvorul iubirii din care îţi dau şi ţie. De la Dumnezeu vine toată dragostea şi a mea pentru tine!…Şi să fiu supărată pe Dumnezeu că pe Radu nu-l mai doare nimic, că este acolo unde nu mai e boală, chin, suferinţă, ură, minciună ?!…

Când am fost anunţată am căzut în genunchi şi m-am rugat: „Doamne, întăreşte-mă în încercarea asta grea!” El aşa de mult a iubit lumea încât L-a dat pe Singurul său Fiu pentru ea. Abia acum înţeleg asta. Eu nu l-aş fi dat pe Radu pentru lume, pentru Revoluţie, dar acum înţeleg moartea, transferul acesta, înălţarea!

Să nu credeţi că nu mi-e dor de el, că nu plâng în fiecare seară. Iar unii spun că aceşti copii au murit ca proştii. N-au înţeles semnificaţia sacrificiului lor!

Citeşte aici povestea ultimei nopţi din viaţa lui Alexandru Radu Ionescu, un tânăr de 17 ani care a murit la Revoluţie în Bucureşti.

Răsfoieşte online albumul „Miracol ’89. «Vom muri şi vom fi liberi»”

via Știri pentru viață