Încă din 10 august 2014 („Corriere della Sera”), un arhiepiscop romano-catolic irakian, AMEL SHIMOUN NONA (n. 1967), care și-a pierdut dieceza (Mosul) sub presiunea Statului Islamic, avertiza Occidentul creștin:
„Suferinţele noastre de astăzi sînt preludiul suferinţelor voastre. Creştinii apuseni şi răsăriteni vor suferi în viitorul apropiat. […] Încercaţi să ne înţelegeţi. Principiile voastre liberale şi democratice nu valorează nimic aici. Trebuie să regîndiţi realitatea Orientului Mijlociu, deoarece primiţi cu braţele deschise în ţările voastre un număr tot mai mare de musulmani. Şi voi sînteţi în pericol. Trebuie să fiţi tari şi curajoşi în decizii, chiar cu costul contrazicerii principiilor voastre. Voi gîndiţi că toţi oamenii sînt egali, dar Islamul nu spune că toţi sînt egali. Valorile voastre nu sînt valorile lor. Dacă nu veţi înţelege aceasta suficient de rapid, veţi deveni victime ale inamicului pe care l-aţi primit în casele voastre…”.
Pe 29 septembrie 2015 („Riposte laïque”), un avertisment în același sens venea chiar din partea unui reprezentant de bună-credință al lumii islamice, SAMI ALDEEB ABU-SAHLIEH, director al Centrului de Drept Arab și Musulman:
„Dacă Europa nu vrea să se sinucidă pe plan civilizațional, ea trebuie să știe că refugiații musulmani, primiți în ultima vreme cu miile, pun învățăturile Coranului și ale lui Mahomed deasupra drepturilor omului și a oricărei alte legi.
Pornind de la acest adevăr, țările occidentale care primesc refugiați musulmani trebuie să-i avertizeze că aceste învățături islamice nu-și au locul pe teritoriul lor și că doar legile votate de parlament trebuie respectate.
Acest avertisment trebuie făcut în scris și fiecare refugiat trebuie să se angajajeze, tot în scris, că va abandona învățăturile Islamului contrare drepturilor omului și legilor țării de primire. Încălcarea acestui angajament va duce la retragerea dreptului de azil și la expulzarea imediată din țară.
Aceste țări trebuie să arate, negru pe alb, normele islamice care intră în conflict cu drepturile omului și legile țării de primire, astfel încît totul să fie clar. Ele trebuie să-i învețe pe copiii solicitanților de azil că normele islamice contrare drepturilor omului și ale țării gazdă nu sînt valabile în aceasta.
În plus, acestea trebuie să controleze strict moscheile, care au devenit, din păcate, cuiburi de teroriști în toate țările occidentale. Fiecare imam care predică normele islamice contrare drepturilor omului și legilor țării trebuie să fie expulzat și moscheea sa închisă.
Mai bine să superi la început, decît să regreți la sfîrșit… și să vezi țările occidentale devastate. Trebuie realizat, în sfîrșit, că învățăturile Islamului sînt cauza distrugerii țărilor din care provin acești refugiați… și că aceste învățături vor distruge și țările de primire, dacă ele nu le vor interzice pe teritoriul lor…”.
Și iată că anul acesta, în 9 ianuarie („La Fede Quotidiana”), un avertisment tranșant formulat a venit chiar din partea unui cardinal italian, CARLO LIBERATI, oarecum în răspărul liniei adoptate oficial de Biserica Romano-Catolică:
„În 10 ani de acum încolo toți vom fi musulmani din cauza prostiei noastre. Italienii și europenii trăiesc fără frică de Dumnezeu, într-o societate ateistă, cu legi care ignoră valorile și morala creștină.
Toată această decadență morală și religioasă favorizează Islamul. Credința creștină a slăbit. Bisericile sînt goale. În plus, ei fac copii iar noi nu. Sîntem în plin declin. […]
Noi îi ajutăm fără întîrziere pe imigranți, în timp ce o mulțime de italieni săraci sînt forțați să caute mîncare prin tomberoane. Trebuie să inițiem programe de ajutorare a italienilor în primul rînd. […]
A da bani imigranților care bîntuie prin orașele noastre nu este doar greșit, ci este un act care se va întoarce împotriva noastră pe termen lung. Imigranții vor fi încurajați să nu muncească și se vor obișnui să fie întreținuți de noi…”.
Toate acestea nu sînt de „comentat”, ci de meditat cu toată gravitatea. Cîtă vreme nu va fi prea tîrziu…
