Securitatea împotriva lui Vintilă Horia

Securitatea împotriva lui Vintilă Horia

 

scenetă de teatru anticomunist și creștin ortodox

bazată pe fapte și personaje adevărate

Paris, Franța, 1960-1961

 

Decor : un birou obișnuit, biroul Tovarășului Ambasador al Republicii Populare Române, la Paris, Franța. Pe birou este un telefon „de epocă”. Lângă birou se mai găsesc două fotolii, scaune și o măsuţă. Pe perete, lângă birou, se află două tablouri, unul cu Tovarășului Gheorghiu Dej și un altul cu secera și ciocanul, simbolurile Partidului Comunist din România. Lângă ele, lângă tablouri, se vede un afiș mare pe care scrie : «Trăiască Partidul Comunist din România». În unul din colțurile scenei se vede un anunţ pe care scrie : «Ambasada Republicii Populare din România». Sub anunț, cu identificarea tipică de la Paris, se vede scris : «5, Rue de l’Exposition». Pe masa de la birou, dar și pe măsuţă se văd diferite exemplare ale cărţii «Dieu est né en exil» scrisă de Vintilă Horia.

 

Personajele :

 

–           Tovarășul Ambasador al R.P.R. ;

–           Mihai Ralea, omul securității ;

–           Un ziarist francez ;

–           Traducătorul ;

–           Hérvé Bazin, purtătorul de cuvânt de la Academia Goncourt ;

–           Daniel Rops, editorul cărții «Dieu est né en exil» și prieten cu Vintilă                                 Horia ;

–           Gheorghe Virgilescu, scriitor și preot ortodox în exil, la Paris, „prieten” cu                        Vintilă Horia ;

–           Costică Bălăceală Slugarnicul, medic și „prieten” cu Vintilă Horia.

 

La ridicarea cortinei sunt în scenă doar ambasadorul, traducătorul și ziaristul francez.

 

Ziaristul francez :       Votre Excellence, Monsieur l’Ambassadeur, j’ai été et j’ai                                       rencontré Monsieur Vintila Horia.

Ambasadorul :           Ce spune ? (De fiecare dată când pune această întrebare se                                                   adresează traducătorului.)

Traducătorul :                        Spune că a fost și s-a întâlnit cu trădătorul Vintilă Horia.

Ambasadorul :           Așa, și ?

Traducătorul :                        Et, alors ? (La rândul său se adresează ziaristului francez.)

Ziaristul francez :       Quand je lui ai dit que vous vouliez l’inviter ici pour le                                             féliciter et prendre une photo avec lui, il s’est mis à s’énerver, à crier ! Il                                hurlait, même ! Sur un ton fort et dérangeant il m’a dit qu’il ne veut pas                                  venir vous rencontrer et qu’il ne veut pas parler aux bourreaux de son                                pays natal !

Ambasadorul :           Ce zice ?

Traducătorul :                        Spune că a fost și l-a întâlnit pe trădătorul Vintilă Horia. L-a rugat                          să vină aici și să se fotografieze cu personalul ambasadei. Trădătorul s-a                               enervat și i-a spus că nu vrea să vină.

Ambasadorul :           Și nu i-a spus de ce nu vrea să vină ?

Traducătorul :                        Est-ce qu’il vous a dit pourquoi il ne veut pas venir à l’Ambasade                            Roumaine ?

Ziaristul francez :       Il a dit aussi qu’il ne veut pas voir les délégués du Parti                                           Communiste Roumain et les représentants d’un système criminel qui                                garde prisonié ses amis et ses professeurs dans les prisons politiques                           de la Roumanie.

Traducătorul :                        Spune că trădătorul n-a vrut să vină pentru că nu vrea să vadă și să                       se întâlnească cu reprezentanții țării, ai poporului și ai clasei muncitoare.

Ambasadorul :           Ticălosul ! Nemernicul ! (Furios.) Să mi-l aduceți aici ! De unde știți,                         cum ați ști ! De nu, o să-i arătăm noi acestui blestemat de scriitor împuțit                   ! (După o mică pauză.) Ce știți despre el ? Cine este ? Ce-a făcut ? Vreau să                               știu totul, totul, despre acest individ. Cum de a ajuns un așa trădător de                              țară să obțină Premiul Goncourt, cel mai prețios premiu literar din Franța                        !? Ia întreabă-l pe ziaristul ăsta francez dacă i-a spus că pentru binele lui,                         Vintilă Horia ar fi făcut mult mai bine dacă ar fi venit aici !

Traducătorul :                        Est-ce que vous lui avez dit que, pour son bien, il serait mieux de                           venir nous voir et d’accepter de se faire photographier avec nous afin de              publier les photos dans la presse française ?

Ziaristul francez :       Oui, effectivement, je lui ai dit qu’il serait préférable de me suivre                        et de venir avec moi, ici, à l’ambassade.

Traducătorul :                        Et, il a toujours refusé ?

Ziaristul francez :       Oui, il a toujours maintenu sa position.

Ambasadorul :           Ce spune ?

Traducătorul :                        Spune că i-a spus, dar că, din păcate, trădătorul de ţară, tot nu a                           vrut.

Ambasadorul :           Te rog, spune-mi tot ce știţi despre el. Cine este ? Ce-a făcut ?                               Vreau să știu tot, tot, și laptele care l-a supt de la mă-sa !

Traducătorul :                        Tovarășe Ambasador, știm că individul duce o politică ostilă                                   partidului comunist. Și mai știm că de câte ori are ocazia, nu ezită să atace                      ţara noastră și clasa muncitoare. De-altfel, chiar acest roman (pune mâna pe                               un exemplar și-l aratà) cu care a participat la concurs, este un roman                                  reacţionar în care își arată ura lui faţă de noi, faţă de ţara unde s-a născut              și faţă de noua conducere a României.

Ambasadorul :           Doar atât !?  Unde sunt agenţii noștri !? Unde sunt oamenii noștri              !? Vreau să-i văd aici pe toţi ! Pe toţi ! Cum naiba de idioţii și tâmpiţii ăștia               de francezi i-au dat premiul unui dușman al poporului său și ţării sale !?

Traducătorul :                        Tovarășe Ambasador, după ce televiziunea și presa de aici de la                            Paris au anunţat câștigătorul Premiului Goncourt, și mai ales după ce au                           spus că este Român, imediat ne-am interesat și noi despre acest individ.                                   Din diferite surse am aflat că între anii 30 – 40, ar fi simpatizat cu Garda de                      Fier, cu naziștii și fasciștii. În plus, se pare că justiţia clasei muncitoare                               chiar l-a și condamnat ca fiind criminal de război.

Ambasadorul :           L-am prins ! L-am distrus ! Îl demascăm ! Să-l distrugem ! Te rog                           spune-i acestui ziarist francez ce mi-ai spus și mie. Spune-i că a fost nazist,                        fascist și criminal de război !

Traducătorul :                        Monsieur, le journaliste!

Ziaristul francez :       Vous pouvez m’appeler «Camarade»! Moi aussi je suis membre                             du Parti Communiste Français.

Traducătorul :                        Camarade! Comme je vous disais, on devrait rendre public le fait                          que ce traître de son pays et du parti communiste, a été un fasciste, un                                    nazi, un membre de la Garde de Fer.

Ziaristul francez :       Mais, l’etait-il vraiment ? Si oui, soyez certains que je me ferais un                        grand plaisir de le dénoncer dans la presse française ! Amenez-moi la                             preuve que vous avez à ce sujet et je m’occupe du reste.

Traducătorul :                        Ziaristul francez ne cere probele și dovezile pe care le avem.

Ambasadorul :           Spune-i că le vom avea foarte repede. Chiar și noi așteptăm pe                              cineva care trebuie să vină de la București și să ni le aducă.

 

(Intră în scenă Mihai Ralea, omul securităţii. El aduce cu el o valiză plină de dosare. Sunt cam 30 sau 40 de dosare, la fel de groase, ele conţinând aceleași materiale. Văzându-l, Domnul Ambasador sare în sus de fericire dându-și seama de faptul că i-au sosit materialele de care avea nevoie.)

 

Uite-le ! Le-ai adus ?

Mihai Ralea :              Da! Le-am adus! Pe toate! Îl vom distruge pe acest scriitor                                     reacţionar! Am adus cu mine 35 de dosare identice, iar la mine-n servieta                   mea personală am originalele documentelor. De va mai fi nevoie, mai                                putem multiplica aceste dosare. În ele am reprodus câteva din articolele               scrise de Vintilă Horia în anii 37, 38, 39, 40 și 41. Iar acolo unde nu se                               putea arăta și dovedi că-i adept al fascismului, al nazismului, și că-i                                   antisemit, oamenii noștri au mai fabricat vreo câteva articole. (Scoate un                                               dosar și citește.) Ia ascultaţi : «Ordinea fascistă înseamnă, înainte de toate,                          ordine spirituală. Fascismul e o operă de artă, o nouă renaștere italiană.»                Mai departe : «Curentele semite au aruncat occidentul în decadenţă.»                              Altul : «Iată de ce Adolf Hitler, și nu Napoleon Bonaparte, este primul om                         politic al epocii moderne care merită calificativul de Mare European.»                               Una și mai tare : «Acest homo europaeus, cel dintâi dintre cei mai mari,                             acel ce s-a încumetat să distrugă o prejudecată și să dovedească, cu                                   strălucite argumente, forţa nepieritoare a Europei, este Adolf Hitler.» Au                         muncit din greu băieţii noștri, dar, merită. În plus, toate acestea le avem              traduse și în limba franceză.

Ambasadorul :           Bravo! Bravo! Pentru că n-a acceptat să colaboreze cu noi le vom              trimite la toate televiziunile, la toate posturile de radio, la toate ziarele, la                         toate revistele de aici de la Paris și din Franţa.

Mihai Ralea :              Am pus în aceste dosare mai multe din articolele originale scrise                           de Vintilă Horia în revistele Gândirea și Sfarmă-Piatră. În revista Meșterul                Manole, pe care a fondat-o și a condus-o, nu s-a putut găsi nimic                                           compromiţător. Printre ele, printre cele câteva articole adevărate, se află                   și cele produse de servicile noastre, dar sunt atât de bine prelucrate încât                        nimeni nu-și poate da seama care-i adevărat și care nu.

 

(În timp ce el vorbea, fiecare persoană din scenă ia câte un dosar și-l răsfoiește,

inclusiv ziaristul francez care tocmai a căzut și el pe vreo câteva traduceri.)

 

Ambasadorul :           Foarte bine! Foarte bine! Acum să le arătăm noi franţuzilor cui i-au                                   acordat ei Premiul Goncourt!

Ziaristul francez :       WOOW ! Est-ce que c’est vraiment vrai qu’il a écrit de tels articles                        !? Si c’est vrai, il faut absolument que toute la population sache à qui                                    l’Académie Goncourt a donné son fameux prix littéraire pour l’année                            1960!

Ambasadorul :           Ce zice ? (Dl. Ambasador este în extaz, extrem de fericit.)

Traducătorul :                        Nu-i vine să creadă ceea ce citește. Spune că toată lumea trebuie              să știe acum cine este de fapt acest individ și să-i vadă adevărata faţă.

Ambasadorul :           Tovarășe Ralea, te rog, mergeţi împreună cu acest ziarist francez și                      distribuiţi aceste dosare la întreaga mass-medie franceză ca să se arate                                cine-i de fapt acest trădător de ţară care a refuzat și refuză să lucreze cu                             noi.

Traducătorul :                        Voulez-vous, Camarade, venir avec nous pour faire la distribution              de ces documents ? On va y aller les fournir à tous les postes de                                        télévision, aux radios, aux journaux, aux revues, à toute la ville de Paris!

Ziaristul francez :       Oui, bien-sûr! On va aller voir tous mes amis et mes                                               connaissances pour leur donner ce dossier.

 

(Cei 3 ies din scenă. Rămâne doar Tovarășul Ambasador, singur. Se așează niţel pe scaun, fericit, liniștit. După câteva secunde de liniște se aude o sonerie și cineva bătând la ușă. Se îndreaptă spre ieșire și tocmai ce intră Părintele Gheorghe Virgilescu și Domnul Costică Bălăceală Slugarnicul. Amândoi au în mână cartea «Dieu est né en exil» și cartea «Poezii religioase» de Vintilă Horia.)

 

Ambasadorul :           Poftiţi, poftiţi! Tovarășe Părinte, Tovarășe Bălăceală, v-am chemat                        aici pentru că o să avem mare nevoie de ajutorul d-vstr. Nu știu dacă știţi,                  dar Vintilă Horia, zis Caftangioglu, a refuzat să vină aici la ambasadă și să                        se fotografieze cu reprezentanţii ţării noastre. Refuză categoric de a                                     conlucra cu organele de stat, iar noi în curând îl vom aranja asa cum                                trebuie, ca să se înveţe minte și să ne mai refuze și altă dată. Am dori ca                          domniile voastre să daţi câte un interviu la televiziunea franceză, sau să                              scrieţi câte un articol și să spuneţi că excrocul a fost legionar, fascist,                           nazist, antisemit și criminal de ràzboi.

Pr. Ghe. Virgilescu :   Domnule Ambasador, eu am acceptat să vin aici, să nu fac                                     niciodată nimic împotriva sistemului comunist din România, dar                                            asemenea falsuri eu nu pot să spun. Eu l-am cunoscut și-l cunosc foarte                              bine pe scriitorul și poetul Vintilă Horia. N-a fost niciodată legionar, și nici                   nu putea fi. El a fost unul din discipolii lui Nichifor Crainic. Asemenea                                mentorului său, a fost și este un profund gândirist ortodox, un                                            tradiţionalist adânc înfipt în pământul strămoșesc al bisericii și credinţei                           noastre. Dacă ziarele franceze mă vor întreba ce știu despre Vintilă Horia,                       le voi spune și lor exact ceea ce vă spun și d-vstr.

Ambasadorul :           Bă, popo, bă! Bă, futu-ţi Dumnezeu mă-ti de popă! Bă, tu crezi că              noi nu știm că tu ai luptat pe frontul de est!? Bă, popo, bă, bă, bagă-ţi                           minţile-n cap, bă, că dacă n-ai să faci ce-ţi cerem noi, te dăm și pe tine pe                     mâna ziariștilor francezi, și atât îţi trebuie!

Pr. Ghe. Virgilescu :   Domnule Ambasador, vă rog să-mi permiteţi să vă citesc una din                           poeziile acestui mare poet. Este vorba de poezia «Rugăciune pentru                                  rănile Țării» :

 

Nu da, Doamne, nici unui dușman

Suferinţa noastră dintr-un an,

Și ne iartă nouă, dacă plânge,

Inima din noi de-atâta sânge.

 

Pâinea noastră coaptă-n bunătate,

Dă-ne-o nouă ca și pân-acum,

Fă-ne, Doamne, prin durere drum

Ca unei corăbii pe-nnoptate.

 

Lasă-ncet din cerul Tău să cadă

Pacea peste noi ca o zăpadă,

Și pe-o rază de luceafăr mare

Dă-ne semn de milă și-ndurare.

 

Dintr-un cap în celălalt al zării,

Abătut cândva la o răscruce,

Umilit ca Fiul Tău pe cruce,

Zace-n lacrimi trupul rupt al Țării.

 

Varsă, Doamne, din uleiul sfânt

Peste rănile cioplite în pământ,

Și-nalţă din puterea gliei

Chipul cel rotund al României.

 

Cum să-i facem rău acestui poet, domnule !? A fost și este unul din marii              cărturari, intelectuli și înţelepţi ai ţării și ai bisericii noastre! Ai face rău                                acestui om nevinovat, înseamnă de fapt să-I faci rău direct Domnului Iisus                 Hristos!

Ambasadorul :           Dar tu, bă, Bălăceală ?

C.B. Slugarnicul :        Domnule Ambasador, v-aș ruga, puţin respect, dacă se poate!                                Faptul că am acceptat de a veni și de a mă întâlni cu d-vstr, asta nu                          înseamnă că voi accepta să depun mărturie falsă împotriva acestui om pe                    care totuși îl consider un sincer și adevărat prieten. Am făcut exact ceea                               ce mi s-a cerut : m-am împrietenit cu el, m-am băgat pe sub pielea lui, i-                         am câștigat încrederea, am încercat să aflu ceea ce se ascunde în sufletul                        său și l-am tras de limbă fără să-și dea seama. Or, pot să vă spun că Vintilă                 Horia este un om pe deplin religios, fără opţiuni politice precise. Am stat                                 ore și ore-n șir de vorbă cu el, și de aceea vă pot spune că am ajuns și eu                    la concluzia și convingerea că este un adevărat  apărător al ortodoxiei                              românești.  Dacă-mi permiteţi, asemenea Părintelui, am să vă citesc și eu                   una din poeziile sale religioase. Este vorba de poezia cu titlul «Închinare»                        :

 

Prin târguri, Doamne, sufletul mi-alunec

Și printre oameni, în zadar Te caut.

Mi-e glasul rupt și răgușit: un flaut

Cu sufletul răpus de prea mult cântec.

 

Te-aștept în dimineţi întunecate,

Prin zgomotul răscrucilor umblate,

Și-am obosit de când Te caut, Doamne,

Prin zvon de ierni și prin uscate toamne.

 

Nu vezi ? Sunt singur și prea greu mi-e scrisul

De-a nu Te-fi-ntâlnit pe nici-o cale.

Dă-mi semn să-nchin Minunăţiile Tale,

Condeiul greu, poemele și visul.

 

Fă-mi glasul drept și coardele sonore,

Cuprinde-mi fruntea-n mâini de aurore,

Și lasă-mă pe albul unei pagini

Să mă culeg sfios dintre paragini.

 

Frumos, nu ? Deși nu-i teolog, Vintilă Horia are foarte multe cunoștinţe                             despre teologie, despre Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe și, asemenea                           mentorului său Nichifor Crainic, despre care vorbește mereu cu pioasă                                  aducere aminte, crede cu desăvârșire în Sfânta Scriptură. De-altfel, chiar                   mi-a spus că aţi trimis un ziarist francez pentru a-l invita aici, iar el a                                refuzat categoric. Ei bine, tocmai această atitudine a lui și prin gestul                               făcut este asemenea mesajului din Scriptură care spune : «Piei, satano,                                 căci scris este : ”Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui să-I                                slujești.”»[1]

Ambasadorul :           Pieiţi din ochii mei, trădătorilor ! Nu putem conta pe voi! Clasa                              muncitoare nu-și poate pune bază-n voi și nu putem avea încredere în așa                    lichele ca voi ! Veţi vedea voi că ceea ce-i vom face noi astăzi acestui                          parazit de Vintilă Horia va rămâne în istorie și peste 50 de ani, și peste                                     100 de ani, și peste o mie de ani! Așa îl va ști lumea, și așa va rămâne :                            impostor și criminal, pentru că așa vrem noi!

 

(Cei doi «prieteni» ai lui Vintilà Horia ies din scenă. Tovarășul Ambasador rămâne din nou singur și se așează. Dar nu pentru mult timp. După câteva clipe de liniște, apar  în scenă traducătorul însoţit de trei francezi : ziaristul francez, Daniel Rops și Hérvé Bazin. Văzându-i, Tovarășul Ambasador se ridică și îi primeşte cu căldură şi prietenie dând mâna cu fiecare…)

 

Traducătorul :                        Tovarăşe Ambasador, împreună cu Tovarăşul Mihai Ralea şi cu                              ziaristul francez am fost şi am împărţit toate dosarele realizate de noi la                          toate posturile de televiziune, la posturile de radio, la ziare, la reviste,                                    peste tot. Acum tot Parisul şi întreaga planetă ştie cine este de fapt acest                impostor.

Ambasadorul :           Bonjour Messieurs ! Poftiţi, poftiţi! Ia întreabă-i dacă au citit                                  traducerile după articolele scrise de Caftangioglu şi ce părere au ?

Traducătorul :                        Son Excellence, Monsieur l’Ambassadeur voulait savoir si vous                               avez lu les traductions des articles écrits par Vintila Horia et ce que vous                          en pensez.

Daniel Rops :              Eh bien, sachez Messieurs que oui, on a eu nous aussi une copie                             de vos dossiers et on a vu les traductions. Après les avoir lues, j’ai                                     immédiatement appeler Monsieur Vintila Horia afin de savoir ce qui en                                est exactement. Il m’a dit, très clairement, que tout cela est faux et qu’il                                est victime d’une machination diabolique car il a refusé de collaborer                                     avec vous, avec les bourreaux de son pays!

Ambasadorul :           Ce zice ?

Traducătorul :                        Zice că le-a primit, le-a citit şi după aceea l-a sunat pe trădător, iar                       acesta neagă totul.

Ambasadorul :           Cum să nege !? Uite originalele !

Traducătorul :                        Camarade Rops, il ne peut le nier, voici les originaux en roumain.

Daniel Rops :              Oui Messieurs, je lui ai fait part du fait que vous avez ”les                                      originaux”, si c’est vraiment le cas, et il m’a expliqué qu’effectivement, à                    un moment donné, dans sa jeunesse, il a écrit des articles où il ventait la                     grande culture italienne et la grande culture allemande, et qu’il espérait                                   ainsi qu’un jour on parlera également de la grande culture roumaine à                             l’intérieur de cette universalité européenne. Il  m’a expliqué qu’à partir                            d’un grain de vérité vous avez bâti une montagne de mensonges et que                           pour vous le principe : «Une campagne de sallissage, ça vous défait une                                image» c’est votre crédo et votre mot d’ordre.

Ambasadorul :           Ce zice ?

Traducătorul :                        Zice că trădătorul n-a făcut nimic altceva decât să aducă omagiu                          culturii italiene şi culturii nemţeşti. Trădătorul i-ar fi zis că noi facem dintr-                      un sâmbure de adevăr un munte de minciună.

Ambasadorul :           Spune-i că în România a fost judecat în lipsă şi condamnat la                                  muncă silnică pe viaţă pentru crime comise în timpul celui de-al 2-lea                              Război Mondial.

Traducătorul :                        Mais, vous savez, Monsieur, qu’en Roumanie il a été jugé en son                           absence, qu’il a été reconnu coupable de crimes de guerre et qu’il a été                           condamné à perpétuité ?

Daniel Rops :             Oui, Monsieur, je le sais, mais Vintila Horia m’a expliqué qu’après                         la guerre, les communistes ont envahi la Roumanie et qu’ils ont jugé et                                 condamné tous ceux qui ne pensent pas comme eux. Il est certain, et je le                     crois, que s’il n’aurait pas fuit, il aurait été en prison lui aussi, comme                          nombreux de ses collègues, ses amis et ses professeurs.

Ambasadorul :           Ce zice ?

Traducătorul :                        Zice că l-a întrebat pe trădătorul Caftangioglu şi acesta i-a spus că                        în România clasa muncitoare i-a băgat la închisoare pe mulţi dintre                          colegii, prietenii şi profesorii lui.

Ambasadorul :           Ia întreabă-l de ce au publicat mizeria aia de carte şi de ce i-au dat                       tocmai lui Premiul Goncourt ?

Traducătorul :                        Monsieur l’Ambassadeur voulait savoir pourquoi vous avez                                     publié ce misérable roman et pourquoi vous avez donné ce prix à Vintila                           Horia ?

Daniel Rops :              Premièrement, permettez-moi de vous dire que ce n’est pas du                             tout un misèrable roman. Bien au contraire, c’est un roman magnifique,                           bien écrit et une très belle histoire à raconter. On a vite compris qu’en fait                   le poète Ovidiu, n’est nul autre que Vintila Horia lui-même, et qu’en                                  réalité c’est de lui-même qu’il parle, de ces sentiments, ses pensées.                                 Deuxièmement, sachez que je suis venu ici de mon plein gré, et que,                                 personnellement, je n’ai rien à foutre de vos politiques communistes ou                            pas. Quand au prix Goncourt, je laisse la parole à Monsieur Bazin, c’est lui                   le porte parole de l’Académie Goncourt.

Ambasadorul :           Ce zice ?

Traducătorul :                        Zice că porcăria aia de carte, după părerea lui, nu-i o mizerie, iar în                     legătură cu premiul, l-a lăsat pe ăstălalt să vorbească.

Ambasadorul :           Păi, întreabă-l pe ăsta, atunci, şi întreabă-l dacă i se poate retrage                        premiul şi să nu i-l mai dea ?

Traducătorul :                        Monsieur Bazin, on voulait savoir pourquoi vous lui avez accordé                           ce préstigieux prix et s’il serait possible de lui retirer le prix.

Hérvé Bazin :              Dites, s’il vous plaît, à Monsieur l’Ambassadeur qu’on lui a donné                         ce prix car c’est le meilleur roman qui a été publié en France durant                           l’année 1960. Quand à savoir si on peut lui retirer le prix, cela est                               impossible. Nous avons voté, nous avons décidé, et le vote, ainsi que la                                     décision, restent. Par les status même de l’Académie Goncourt, on ne                               peut pas retirer un prix déjà offert et accordé. Par ailleurs, on nous a                                informé que Monsieur Vintila Horia a renoncé lui-même à ce prix afin de                      calmer l’opinion publique.

Ambasadorul :           Ce spune ?

Traducătorul :             Spune că nu i se poate retrage pemiul pentru că statutele                          academiei nu permit aşa ceva, şi mai spune că trădătorul a renunţat el                            însuşi la premiu.

 

(În scenă intră Mihai Ralea cu un braţ de ziare şi reviste franceze.

Excitat şi încântat le arată şi celorlalţi ziarele,

fiind extrem de mândru de ceea ce a făcut şi de faptul că totul i-a mers «ca pe roate».

Ziarele şi revistele respective merg din mână-n mână şi toţi citessc aceste titluri.)

 

Mihai Ralea :              Am reuşit! Am reuşit! Uitaţi-vă aici : ”Un nazist român premiat de                         Academia Goncourt” ; altul : ”Ruşine Academiei care promovează un                                     criminal de război” ; sau aici : ,,De la fascist în România, la scriitor în                                 Franţa”…

Ambasadorul :           Ia întreabă-i ce părere au acum ? Îl mai susţin ?

Traducătorul :                        Monsieur l’Ambassadeur voulait savoir ce que vous pensez de                                cela.

Daniel Rops :              Moi, qui connait Vintila, et qui sait qu’il est une personne                                       persécutée pour la justice et pour son Seigneur Jésus Christ, je ne pense                                  qu’une seule chose : ,,Heureux ceux qui sont persécutés pour la justice :                              le Royaume des cieux est à eux. Heureux êtes-vous lorsque l’on vous                                 insulte, que l’on vous persécute et que l’on dit faussement contre vous                              toute sorte de mal à cause de moi. Soyez dans la joie et l’allégresse, car                           votre récompense est grande dans les cieux ; c’est ainsi en effet qu’on a                                     persécuté les prophètes qui vous ont précédé.[2]

Ambasadorul :           Ce zice ?

Traducătorul :                        Zice ce zic ortodocşii la biserică : ,,Fericiţi cei prigoniţi pentru                                dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când din pricina                                     Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău                          împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în                      ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.[3]

 

 

                                                             FIN / SFÂRSIT        

Cortina

[1] Matei 4, 10

[2] Matthieu 5, 10 à 12.

[3] Matei 5, 10 la 12.

 

de Marian Costache