Din păcate după 50 de ani de comunism și bolșevizarea caracterelor și intelectualității, pentru destui români 10 Mai e o zi oarecare sau cel mult doar Ziua unui rege ”străin”. Manipularea neo-comunistă a continuat perfid și după 1990 prin propagandă și cultural-marxism, pentru demitizarea monarhiei în România, așa cum cu acribie a explicat anul trecut istoricul clujean Cornel Jurju într-o excelentă carte de referință ”Tovarăși împotriva Coroanei” (Editura Argonaut).
Din păcate, sechelele teziste și ideologizante din manualele de Istoria RPR ale lui Mihail Roller au continuat cu insinuare insipidă, populistă și destructurantă în ”manualele alternative” scoase pe vremea ministeriatului educației lui Andrei Marga, în anul 1999. Și din această cauză tinerii de astăzi nu știu că 10 Mai a fost Ziua Națională a României între anii 1866 – 1947, când țara noastră a devenit modernă și Mare. Cel mult tineretul a aflat de la corifeii bolșevismului post-decembrist de tip ”brucan”, că 10 Mai 1866 a fost ziua când a venit Carol I însoțit de Ion C. Brătianu în România. Și acum se organizează festivități ample pe 9 mai, ca Ziua Independenței României, o idiosincrazie implementată de către comuniști și folosită și astăzi cu nerușinare de autoritățile post-comuniste. În realitate 10 Mai 1877 a fost din punct de vedere istoric data declarării Independenței de stat a României. Pe 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a proclamat în Parlamentul României, independenţa ţării spunând: “Suntem Independenţi! Suntem naţiune de sine-stătătoare!”. Abia a doua zi, pe 10 mai 1877, actul a devenit lege prin semnarea lui (promulgarea) de către Principele Carol I. Guvernul român a hotărât încetarea plăţii tributului către Poarta Otomană de 914.000 lei, suma fiind direcţionată către bugetul apărării. Pe 10 Mai 1877 Armata Română a intrat în luptă cu Semiluna, acoperindu-se de glorie pe câmpurile de luptă de la Grivița sau Plevna și oferiind modele de eroism armatei țariste care pierduse inițial bătălia cu Osman Pașa. Tot pe 10 mai 1881 România s-a declarat Regat, devenind un stat respectat de națiunile lumii.
Odata cu proclamarea Regatului, in 1881, 10 mai a devenit Ziua Regelui sau Ziua Regalității, prilej de sărbătoare, chiar și în zilele noastre, pentru Casa Regală și pentru toți susținătorii monarhiei. Scriitorul Horia Furtună descria sărbătoarea din data de 10 mai, din Bucureștiul Vechiului Regat, la conferinta radiofonică din 1941. „În dimineața zilei de 10 Mai, bubuitul tunurilor din Dealul Spirii reamintea Capitalei sarbatoarea. Pe strazile si bulevardele pe unde avea sa treaca cortegiul, casele si prăvăliile erau împodobite cu drapele. La ferestre erau flori. Pe stalpii inconjurati de verdeata falfaia tricolorul, iar portretele Regelui Carol I si ale Reginei Elisabeta erau afisate pe la vitrinele pravaliilor (…) Pe înserat, se aruncau cele din urma flori, iar șoselele rămâneau ninse de petale” – Horia Furtună, Conferinta Radiofonică 1941 – „10 Mai de altadata”. (text preluat dupa România Actualități). După abolirea Monarhiei pe 30 decembrie 1947 de către comuniști cu ajutorul tancurilor sovietice, în RPR șu RSR s-a decretat zi națională actul de la 23 august 1944, când comuniștii au acces la putere cu sprijinul URSS și complicitatea Occidentului. Paradoxul era că 23 august 1944 a fost un act realizat de Regele Mihai I pe care comuniștii l-au confiscat, transformându-l în insurecție și apoi în anii 1980 în Revoluție Populară comunistă. După 1990 regimul fesenist condus de Ion Iliescu a decretat ziua de 1 Decembrie ca Zi Națională a României, data când în 1918 Transilvania s-a unit cu Țara Mamă România. 1 Decembrie este îndeplinirea celui mai frumos vis al românilor de a se vedea uniți în granițele firești. De aceea, această zi trebuie să rămână sărbătoare națională, dar la fel ca și în alte țări, ca și în Ungaria vecină de exemplu, unde există mai multe zile naționale, ar trebui ca Parlamentul și Guvernul să decreteze și data de 10 mai ca Ziua Națională a României. Ar fi o recuperare simbolică a unei frumoase și de referință dată din istoria modernă a României, o zi emblematică pentru Monarhia românească care a înfăptuit ”România dodoloață” vorba poetului Luminii, Lucian Blaga, și pentru toți românii. În România ar trebui să existe două Zile Naționale: 1 Decembrie și 10 Mai, două zile astrale a românilor, în care s-au îmbinat într-o simbioză armonioasă: regalitatea, modernitatea și unitatea națională.
de Ionuț Țene NapocaNews
Nu sint chiar asa de convins ca avem motive de exuberanta pentru 10 Mai. De ultimii doi regi, Carol II si Mihai, se leaga in mod direct dezmembrarea Romanie si mai apoi ocuparea ei totala de catre bolsevici, prin actul iresponsabil de la 23 August si abdicarea descalificanta (se pare ca Regele Romanilor nu auzise de ideea de sacrificiu!) din 1948.