Schimbare „seismică” la ONU: Comisia Națiunilor Unite privind Statutul Femeilor adoptă atitudini pro-viață și pro-familie, sub bagheta noii delegații americane

Neincluderea avortului între „drepturile sexuale și reproductive” și afirmarea importanței rolului femeii care se dedică familiei – două succese majore orchestrate de noua delegație a SUA la Națiunile Unite

Alegerea președintelui Trump în Statele Unite începe să-și arate roadele și la ONU. După ce vreme de 8 ani imensa influență politică și financiară a administrației Obama a fost folosită pentru a transforma Organizația Națiunilor Unite în cel mai radical suporter al avortului, noua delegație americană, sub conducerea ambasadoarei Nikki Haley, ia poziție clară în favoarea protejării adevăratelor drepturi ale omului, în primul rând a dreptului la viață.

Mai exact, în timpul recent încheiatei reuniuni a Comisiei Națiunilor Unite privind Statutul Femeilor, care a avut loc între 13 și 24 martie la New York, delegația americană a afirmat, prin d-na Haley, o poziție publică pro-viață cât se poate de clară, atât în timpul dezbaterilor preliminare cât și în negocierile pentru declarația finală.

Tema de anul acesta a reuniunii a fost „Economic empowerment of women in the workplace” („Mai multă putere pentru femei în câmpul muncii”).

Astfel, consensul internațional asupra politicilor ONU privind „sănătatea sexuală și reproductivă” nu „creează … un drept la avort”, se arată în punctul de vedere al delegației Statelor Unite oferit la discuțiile în vederea adoptării documentului final al reuniunii, cunoscut sub numele de Agreed Conclusions (Concluziile agreate – documentul va fi disponibil în câteva zile).

Dreptul la viață al copilului nenăscut și avortul sunt permanent un subiect de dispută în reuniunile Comisiei ONU pentru Statutul Femeilor, fiind dezbătute cu fiecare ocazie, laolaltă cu cele mai avangardiste și controversate politici sociale.

În general, guvernele și agențiile ONU care promovează avortul o fac fie direct, fie prin folosirea unor eufemisme precum „drepturi sexuale și reproductive”.

Anul acesta însă, mulțumită delegației SUA, acordul final nu doar că a omis obișnuita referință la „avortul sigur și legal” dar a exclus existența vreunui „drept la avort” din toate referințele la „sănătatea sexuală și reproductivă” și „drepturile reproductive”, angajând națiunile în efortul de a evita avortul și de a refuza să-l considere ca metodă de „planificare a familiei”.

Statele Unite „nu sprijină [includerea] avortul[ui] în asistența pentru sănătatea reproductivă” și subliniază că „Statele Unite este cel mai mare donator bilateral de asistență maternală, pentru nou născuți și copii și planificare familială”. Acest răspuns a fost oferit criticilor recent restauratei politici „Mexico City”, prin care președintele Donald Trump a sistat finanțarea grupurilor internaționale care promovează avortul sau efectuează astfel de servicii în afara SUA.

Nikki Haley a solicitat statelor membre ale ONU să „își amintească ceea ce stă la baza drepturilor femeilor” adică asigurarea de securitate, resurse, oportunități și dreptul de a avea reprezentare. „Acestea sunt problemele despre care ar trebui să discutăm” a declarat Haley într-o serie de remarci centrate pe propria sa experiență de fiică a unor imigranți indieni.

De altfel, numirea lui Nikki Haley ca Ambasador al SUA la ONU în ianuarie a fost un semnal de alarmă pentru grupurile de lobby pro-avort și pro-homosexualitate. Politicile în domeniul drepturilor civile ale administrației Trump „se așteaptă să dea un impuls grupurilor conservatoare de dreapta [sic] care caută să submineze drepturile femeilor” la întâlnirea anuală de la New York, scrisese cu câteva zile înainte Liz Ford într-un editorial pentru ziarul britanic de stânga The Guardian, care găzduiește de obicei pozițiile lobby-ului feminist și pro-avort.

Uniunea Europeană – frustrare și izolare

Acordul final al reuniunii Comisiei ONU privind Statutul Femeilor a fost o lovitură puternică aplicată țărilor europene, care promovează nu doar avortul dar și „educația sexuală completă”, despre a cărei nocivitate am vorbit în repetate rânduri. Un efort de ultimă oră al delegațiilor statelor UE de a elimina excluderea avortului din conținutul termenilor „sănătate sexuală și reproductivă” a eșuat.

Spania, vorbind în numele Uniunii Europene, și-a exprimat frustrarea și dezamăgirea pentru că documentul final nu oferă decât pe alocuri „mostre” de angajament constructiv:

„Regretăm că legătura dintre puterea pe care economia o conferă femeilor și sănătatea sexuală și reproductivă nu a putut fi făcută mai puternică prin mai buna reflectare a componentelor de drepturile omului”, a afirmat delegatul spaniol.

Grupul statelor UE s-a mai plâns și că acordul final menționează primordialitatea politicilor decise la nivel național, întrucât aceasta ar „limita ambițiile Comisiei”, chiar dacă referirea la deciziile luate la nivel național este un standard în limbajul documentelor ONU.

De asemenea statele Uniunii Europene s-au mai arătat „preocupate de limbajul care reîntărește rolurile stereotipale ale femeilor și fetelor”, cu referire la solicitarea de recunoaștere a rolului și muncii mamelor care aleg să se dedice familiei.

Doar Franța a preluat ca un ecou vehemența și frustrarea delegației spaniole, în timp ce Polonia a dat un semnal că dorește să preia un rol central în opoziția la agenda socială progresistă a Uniunii Europene, delegata Poloniei declarând că fraza „drepturi sexuale și reproductive este lipsită de o definiție internațională recunoscută”. Nu avem niciun detaliu despre comportamentul delegației românești pe acest subiect dar, judecând după ce s-a întâmplat în ultimii ani și după completa lipsă de verticalitate în fața partenerilor externi mai puternici, dovedită de nenumărate ori până acum, nu avem nicio îndoială că România a făcut front comun cu UE în promovarea avortului și împotrivirea față de poziția americană.

Cu Canada și Noua Zeelandă dezamăgite dar tăcute, cu un Vatican (extrem de influent ca de obicei) vocal și poziții clare de la țările africane și majoritatea statelor latino-americane, Uniunea Europeană se regăsește deodată mai degrabă izolată în efortul său neîncetat și absurd de a conferi avortului o recunoaștere internațională ca „drept al omului”. Încă un semnal că Uniunea este, cu adevărat, în criză – nu doar economică și politică, dar mai ales morală.

Sursa: Cultura Vieții