8 Martie Ziua Internațională a Femeii … comuniste?

De ce vă mirați ? Acesta este adevărul. Ziua de 8 Martie a fost desemnată zi internațională a femeii prin eforturile mișcărilor sindicale socialiste internaționale, și a celor mai implicați comuniști ai vremii.

FOTO: 8 martie 1914, ziua femeii militante

 

 

Astfel: în 28 Februarie 1909 este sărbătorită pentru prima dată ziua femeii, în New York, ca amintire a unei greve organizată de un sindicat socialist de femei. Dar aflăm că „În ciuda a ceea ce s-a pretins mai târziu, pe data de 8 Martie nu a avut loc de fapt nici o grevă”.

Istoria menționează un marș al femeilor în 1908. Cum era de așteptat din partea unor comuniști, această initiativă, în esență lăudabilă, începe cu o minciună.

„În August 1910, cu ocazia Internaționalei Socialiste reunită la Copenhaga, activista socialistă germană Luise Zietz(foto) împreună cu colega ei Clara Zetkin propun sărbătorirea zilei internaționale a femeii, fără a specifica însă o dată anume.”

 

Clara Zetkin(foto stânga), pe numele ei de naștere Clara Josephine Eissner, fiica unui protestant devotat. Adoptă numele de Zetkin al concubinului său Ossip Zetkin, evreu rus, cunoscut pentru vederile sale de stânga. co-fondatoare a Ligii Spartachistă, facțiune socialistă radicală, care se transformă în Partidul Comunist German. Reprezintă acest partid în Reichstag.

 

Internaționala socialistă: „Asociația Internațională a Muncitorilor (IWA, 1864-1876), de multe ori denumită și Prima Internațională, a fost o organizație internațională care a vizat unirea unei varietăți de organizații de stânga socialiste, comuniste, grupurile politice anarhiste și organizațiile sindicale… A fost fondată în 1864,… Londra. Primul congres a avut loc în 1866 la Geneva.” La această Primă Internațională participă și Karl Marx, în vârstă de 46 de ani, ca jurnalist emigrant. Organizația s-a dizolvat în 1876 ca urmare a faptului că s-a divizat în două facțiuni, cea socialistă și cea anarhistă…

Ziua internațională a femeii a fost sărbătorită pentru prima dată în 19 Martie 1911. Începând cu anul 1913, o parte din femeile din Rusia, angajate în industrie și cooptate în diverse organizații de stânga, au sărbătorit ziua femeii în ultima Duminică din Februarie. În anul 1917, ultima Duminică din Februarie conform calendarului pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 Martie pe stil nou. După Revoluția din Octombrie, comuniștii Alexandra Kollontai (co-fondatoarea ziarului Rabotnitsa, femeia muncitoare) și Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 Martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică.

La noi în țară „femeile au început să serbeze Ziua Internațională a Femeii începând cu anul 1945, după instalarea Guvernului Petru Groza, la 6 Martie 1945. Peste 200.000 de femei manifestau pentru apărarea păcii, pentru apărarea Republicii, pentru dezvoltarea relațiilor de prietenie cu popoarele vecine, pentru solidaritatea internațională a femeilor și pentru succesul Frontului Democrat Popular în alegeri. Constanța Crăciun, Ana Pauker, Alexandra Sidorovici, Stella Moghioroș, Liuba Chișinevschi, Florina Mezincescu, Eugenia Rădăceanu, Ghisela Vass, Ecaterina Borilă erau femeile ce se remarcau de fiecare dată și se implicau activ în organizarea și desfășurarea marșurilor, cât și a organizațiilor de femei muncitoare din România” – sursa.
Eu cred că Ziua Femeii este ca și cea a Bărbatului, ziua din fiecare zi în care sîntem fericiți. Fericiți împreună.

Este necesară o zi a femeii ? De ce nu ? Dar a bărbatului ? Dar oare în tradiția noastră nu există deja o astfel de zi? De ce este nevoie să ne regândescă cineva străin calendarul în termenii luptei de clasă, a unei dialectici care împarte oamenii în două părți, care se cer celebrate distinct, formal și administrativ, fiind necesară în acest sens o rezoluție ONU ?

Nu se ascunde aici și o măsură de tip „divide et impera” ? Altminteri sigur că o zi liberă în plus nu strică nimănui, dacă știi ce să faci cu ea. Iar pentru bussines e bine, e momentul în care bărbații, unii dintre ei români verzi, rup florăriile, magazinele de gablonțuri și suveniruri, parfumuri și naturiste, pentru o atenție, ca să obțină atenție…

Dar întreb: oare nu ar fi mai cuminte să ne celebrăm propriile sărbători? Când întreaga lume trece printr-o criză morală și identitară, de ce noi care avem o mitologie, tradiții și dovezi arheologice ce susțin existența unei astfel de sărbători pe 1 Martie, închinate femeii, primăverii și renașterii naturii ajungem de râsul comuniștilor, să le celebrăm sărbătoarea ?

Dovezi arheologice împing tradiția mărțisorului cu 8.000 de ani în urmă. Au fost găsite șiraguri de pietricele de râu vopsite în alb și roșu în mai multe situri arheologice, și se presupune că aceste șiraguri ar fi reprezentat primul mărțisor. Ele erau înșirate pe ață și se purtau la gât.

Inceputul anului la traci era legat de sărbătorile unei divinități a fertilității și vegetației Marsyas Silen. Se celebra renaștera naturii.

Simbolul funiei, două fire împletite, care străbat timpul împreună, viața în esența ei, se regăsește în întreaga simbolistică a civilizației populare românești. Două fire răsucite unul după altul, precum  cele două spirale ADN. Culorile roșu și alb simbolizând viața și spiritualitatea au rămas de la daci și până în ziua de azi definitorii în portul popular.

Culoarea roșie, dată de foc, sânge și soare, era atribuită vieții, deci femeii. Culoarea albă, asociată cu limpezimea apelor, albul norilor era specifică înțelepciunii bărbatului. Șnurul mărțișorului, prin împletirea celor două, exprimă uniunea inseparabilă a celor două principii. În tradiția populară românească, fetele purtau mărțișorul 12 zile, apoi îl legau în păr si îl purtau până la venirea berzei sau înflorirea primului copac, când îl legau de creanga copacului. Așadar bărbatul dăruiește ceva femeii, apoi darul este trimis în natură la momentul renașterii ei, ca o recunoaștere și îmbrățișare a acesteia, ca o împletire cu natura din care toți venim și unde ne întoarcem. Câtă frumusețe și delicatețe  în a celebra uniunea dintre cele două principii, feminin și masculin, și deopotrivă dintre om și natură !

 

În religia romană Anul Nou era sărbătorit la 1 Martie cu un festival Matronales Feriae sau Matronalia, în care era celebrată Juno Lucina, zeița nașterii, Juno zeița nașterii care aduce copiii în Lumină… O sărbătoare a maternității și femeii în general, Feriae Martis. O feerie care împletea viața pământească cu spiritualitatea.

Timp de secole poporul nostru a sărbătorit începutul anului la 1 Martie, în acord cu natura care începe atunci un nou ciclu anual. La fel făceau toate popoarele din vecinătate în Europa. De ce credeți că la Anul Nou se cântă și acum colinda plugușorului ? Merge cineva pe câmp cu plugul în 1 Ianuarie? Data formală a începutului de an a fost 1 Martie.

Abia în 1691 Papa Inochentie al XII-lea re-poziționează data începutului de an la 1 Ianuarie. Acest lucru se introduce și la noi treptat în secolul XVIII.
În 1 Aprilie 1919 este adoptat Calendarul Gregorian, când data de 1 Aprilie pe stil vechi devine 14 Aprilie pe stil nou, din rațiuni de unificare a unor unități de măsură, adică de îmbunătățire a relațiilor de comerț…

Acest lucru ne-a afectat prea puțin tradițiile. Însă pe măsură ce marxismul a intrat în școală, literatură și apoi, cu ajutorul Armatei Roșii Eliberatoare în politică, s-a aplicat nu numai o doctrină economică, ci așa cum s-a procedat și la Revoluția Franceză, s-a trecut la modificarea în întregime a culturii, falsificînd istoria, siluind literatura.

Asupra culturii și civilizației românești tradiționale s-au exercitat presiuni severe. Distrugerea de către comuniști a satului românesc tradițional prin dizlocarea forțată a populației spre oraș și cooperativizare, a însemnat colapsul civilizației tradiționale. Azi cu greu se mai pot recupera pierderile suferite.

A fost timpul când Moș Crăciun era înlocuit cu Moș Gerilă…

Mă întreb: tradițiile și istoria noastră oare nu sînt mai bogate în semnificații profunde și mai aproape de sufletul nostru decât rezoluțiile ONU care vin să normeze ceea ce Prima Internațională, Karl Marx, Lenin și Ana Pauker ne-au făcut cadou ?

Ziua Internațională a Femeii muncitoare, militantă socialistă și comunistă…
Pentru o revalorizare a zilei de 1 Martie ar fi nevoie ca Statul să se implice, pentru ca banii contribuabililor români să fie folosiți pentru o cultură proprie acestui spațiu și românilor. Dar cine să facă acest lucru ? Partidul Social Democrat – membru din 2003 al Internaționalei Socialiste (reînființată în 1951, compusă actual din 153 de partide), unde PSDR era observator din 1992 și membru deplin din 1999 ? D-nul Victor Viorel Ponta – vicepreședinte al acestei organizații socialiste din 2012?

Speranța rămâne în noi, cei care mai simțim românește și suntem în măsură să reinventăm lumea pentru copiii noștri. Emulația ultimelor zile ne arată că se poate. Deșteaptă-te române: îndrăznește să crezi în România!

Foto mărțișoare: Cristina Aoșan, din colecția personală

 

 

de Gabriel Silviu Aoșan ActiveNews