De ce urăşte stânga banii lichizi. Războiul cu cash-ul, sau drumul spre sclavia totală
În urmă cu vreo 40 de ani aflam de la un prieten al cărui unchi era ambasador în Coreea de Nord diverse poveşti inedite despre dictatura care îl impresionase şi pe Ceauşescu: cum fac blocuri mai înalte decât cele din Sud, dar nelocuite, cum au magazine în care cumpărătorii sunt nişte actori şi figuranţi, cum în parcuri sunt alţii care se plimbă cu barca, merg pe alei, se prefac îndrăgostiţi şi tot restul. Butaforie. Minciună. Teatru.
Printre altele, am aflat şi cum au rezolvat comuniştii coreeni legarea de glie a coreenilor şi combaterea acţiunilor subversive: lipsa banilor. Oamenii primeau ceea ce aveau nevoie de la autorităţi. Minimal. Călătoriile fără autorizaţie erau interzise şi cum mâncare nu primeai decât pe cartelă, de acolo de unde locuiai şi munceai, nimeni nu putea să călătorească de capul lui. Atunci când, totuşi, trebuia să te deplasezi undeva, dacă primeai autorizaţia, primeai şi raţia strictă de alimente. Intârziai, te ascundeai, mureai de foame. Nimeni nu avea în plus pentru tine şi nici nu îndrăznea să te ajute.
E pornit de ceva vreme un război al elitelor globaliste cu cash-ul, cu banii lichizi. Mai clar, se urmăreşte interzicerea lor. Tot omul să aibă bani în bancă, carduri, plăţi electronice. În urmă cu vreo două săptămâni, în timp ce toată floarea elitistă din vest se războia cu interdicţiile lui Trump pentru migratori, a mai fost făcut un pas mare către interzicerea completă a balnilor lichizi. Comisia Europeană a prezentat o “Road Map” privind legislaţia continentală împotriva banilor lichizi. Dar acesta este numai un nou şi, adevărat, mare pas pe acest drum. Care a început mai întâi în SUA apoi, după 2010 şi în Europa cu scoaterea din circulaţie a bancnotelor mari (o piedică în calea economiilor în cash) şi prin impunerea unor plafoane maximale pentru cumpărăturile cu bani lichizi. De exemplu, în Franţa şi Italia 1000 euro.
Campania oficială insistă, în afară de partea cu terorismul şi criminalitatea, pe avantajele de a avea bani în bancă. Şi mulţi oameni, după ce descoperă că e mai comod să plăteşti cu cardul şi mai rapid să plăteşti electronic, că nu mai trebuie să te îngrijorezi de banii din casă, sunt realmente entuziasmaţi. Unii însă constată că le-a fost clonat cardul, hăcuit contul, luaţi banii de un infractor din bancă, de bancă, de fisc sau că le-au fost blocate conturile şi atunci nu mai sunt aşa fericiţi. Dar, evident, numărul acestora e mai mic decât al celorlalţi. Aşa că procesul de limitare a folosirii cash-ului merge înainte. Şi totuşi, dincolo de aceste avantaje se găsesc, ca întotdeauna, şi dezavantaje. Unele vitale.
În prezentarea de pe Amazon a cărţii sale „The War on Cash”, David McRee scrie:
Forţe puternice îţi ameninţă libertatea financiară. Peste tot în lume, inclusiv în SUA, guvernele, personaje din lumea academică, bănci şi organizaţii neguvernamentale lucrează coordonat pentru a te opri să mai foloseşti cash-ul.
Ei vor ca tu să nu mai ai altă opţiune decât cea de a plăti electronic. Ei vor ca tu să nu mai poţi fi capabil să mergi la o bancă şi să-ţi retragi banii sub formă de cash. Ei vor să-ţi fie frică să ai mai mult de câţiva dolari asupra ta, acasă, în maşină. Au fost deja trecute legi, în Europa şi SUA, pentru a limita întrebuinţarea cash-ului pentru anumite lucruri. Băncile au început să adopte politici împotriva păstrării de cash în cutiile de depozit, sau de a plăti facturi cu cash.
Companii legale şi salariaţii lor sunt scoşi din sistemul bancar pentru că clienţii lor plătesc, de obicei, cu cash, sau pentru că companiile vând un produs sau un serviciu legal pe care însă guvernul nu-l aprobă.
Fiscul confiscă conturile bancare ale oamenilor sau companiilor care nu au făcut nimic altceva decât că au făcut depuneri regulate de cash mai mici de 10.000 dolari în contul lor.
Oamenii legii confiscă cash-ul de la oricine cred ei că are prea mult asupra lui. Dacă ai mai mult de 200 de dolari, poţi să fii suspectat de a fi traficant de droguri sau terorist. Fără a avea asupra ta droguri sau bombe. Dovada este cash-ul.
Şi totuşi de ce acest război?
Oficial, „rezonul” pentru aceste măsuri ar fi războiul împotriva criminalităţii şi a terorismului. Neoficial, se poate constata că şurubul folosirii cash-ului se strânge mereu, cu ocazia oricărui alt război lansat de elitele occidentale: cu sărăcia, cu drogurile, cu sida, cu extremismul de dreapta, cu rasismul, cu discursul urii. Şi chiar şi în afara acestora.
La finalul acestui text veţi găsi o serie de link-uri către analize şi articole care detaliază această temă, inclusiv diversele măsuri luate în sensul restrângerii utilizării cash-ului. În cele ce urmează voi rezuma motivele şi consecinţele acestui război aşa cum rezultă din aceste texte.
Pentru nemurirea sistemului bancar
Ca să înţelegem mai bine trebuie să vă aduc la cunoştinţă „ideile” câtorva economişti „de marcă”, după eticheta aplicată lor de Nassim Taleb, „intelectuali şi totuşi idioţi”: Ken Rogoff şi Larry Summers de la Harvard şi Willem Buiter, economist şef la Citigroup, care militează pentru interzicerea totală a cash-ului şi pentru impunerea de dobânzi negative de către băncile centrale. În felul acesta deponenţii captivi, care nu ar mai avea varianta păstrării banilor cash, ar fi forţaţi de cheltuiască rapid tot ce au în bancă (ca să nu piardă banii ca urmare a dobânzii negative), dar totuşi, oricât de repede şi de mult ar cheltui, vor fi nevoiţi să ţină o parte din bani pentru hrană, alte cheltuieli zilnice, situaţii neprevăzute (accidente, boli), bani care vor fi jumuliţi de dobânzile negative şi de comisioane.
Tot ca urmare a dispariţiei cash-ului, băncile, oricât de catastrofală (tâlhărească) ar fi administrarea lor nu vor mai da faliment. În primul rând pentru că vor dispărea retragerile masive de cash din momentele de cumpănă. În al doilea rând pentru că în locul „bail-out-ului” (salvarea băncilor cu bani de la buget, ca în precedenta criză începută în 2008) se va aplica obligatoriu în prima fază „bail-in-ul” adică salvarea băncilor cu banii deponenţilor, formulă experimentată deja în Olanda (2011), Spania (2012), Cipru (2013), Grecia (2015, 2016) şi devenită legislaţie în UE, sub presiunea Germaniei, de la 1 ianuarie 2016.
Pentru nemurirea elitelor
Conform teoriei economiştilor de genul celor amintiţi mai sus, consumul constant, sub presiune, masiv şi instantaneu va face ca economiile să funcţioneze la turaţie maximă. Falimentele băncilor şi ale fondurilor financiare devenind imposibile, va fi asigurată liniştea şi pacea socială şi va fi evitată radicalizarea unor segmente de populaţie.
Nu va exista evaziune fiscală, căci toate tranzacţiile vor fi transparente. Mai mult, vor fi taxate şi toate activităţile problematice care scapă astăzi controlului fiscal: prostituţia, traficul de toate tipurile (deja pe parcurs de legalizare).
Controlul fiscal asupra individului va fi absolut.
Va fi stabilitate politică, stabilitate socială, elitele nu vor mai fi contestate, ci vor face schimb între ele funcţie de diverse situaţii.
Pentru Coreea de Nord Mondială
Voi merge însă mai departe de aspectele pur economice, fiscale şi tâlhăreşti. Discuţiile la care am făcut referire, se desfăşoară în ipoteza unui stat abuziv fiscal (stat poliţienesc fiscal – cum a zis bătrânul Berlusconi) dar nu ideologizat la maxim. Tendinţa actuală a guvernelor occidentale este aceea de impunere accelerată a unui totalitarism ideologic care să reducă persoana umană la nivelul unui sclav/robot.
În acelaşi timp, un stat mondial şi a unui guvern mondial are nevoie, la astfel de dimensiuni, mult mai mult decât un stat normal, de un control total, în timp real al fiecărei persoane. Acest control trebuie să se realizeze, evident, înainte de constituirea lui, la nivelul actualelor formule statale.
Şi cum se poate face acest control, altfel decât luându-i acesteia banii, plasându-i sub supraveghere în bancă şi blocându-i sau confiscându-i atunci când aceasta „iese de pe şinele care i-au fost alocate”. Ai vreo nemulţumire, o critică, eşti împotriva avortului, împotriva lgbt-ismului, migraţiei, autorităţilor, pentru ceva interzis (de exemplu, creştinism) etc., rămâi fără banii din bancă. Practic, nu mai ai nicio şansă, nu mai poţi face nimic altceva decât să cazi la pace şi să-ţi rumegi liniştit mâna de paie care ţi se aruncă. Cât ţi se aruncă. Altfel rămâi fără casă, fără maşină, fără lucruri şi, mai ales, fără alimente şi apă.
Aţi putea spune că ar mai exista soluţia barterului (care a revenit puternic în câteva state cu probleme monetare sau în care au fost retrase din circulaţie bancnotele mai mari – vezi recent India), dar ia informaţi-vă cam cât barter s-a făcut şi se face în Coreea de Nord. Şi imaginaţi-vă în viitoarea societate, în care tehnologia face posibilă urmărirea tuturor mişcărilor şi gândurilor voastre, cum o să schimbaţi, de exemplu, un pulover tricotat de voi pe un pumn de făină.
Alte câteva analize pe acest subiect găsiţi la aceste linkuri:
https://dailyreckoning.com/first-war-cash-war-gold/
https://www.corbettreport.com/the-war-on-cash-a-country-by-country-guide/
https://www.bloomberg.com/view/articles/2016-11-22/india-s-misguided-war-on-cash
http://www.forbes.com/sites/steveforbes/2016/03/01/the-great-cash-grab/#271858e76dc4
www.theatlantic.com/technology/archive/2016/04/cashless-society/477411
www.latimes.com/world/la-fg-india-currency-20161115-story.html
www.moneymorning.com/…/the-global-war-on-cash-is-here-this-is-how-to-fight-back
www.thenational.ae/…/india-rupee-crisis-the-false-dawn-of-a-cashless-society
www.theguardian.com/…/welcome-sweden-electronic-money-not-so-funny
www.forbes.com/…/so-how-does-mastercard-make-all-of-that-money
www.theguardian.com/…/sweden-cashless-society-cards-phone-apps-leading-europe
www.thefreethoughtproject.com/war-cash-nuclear-citibank
de
Un foarte interesant articol! Ne asteapta timpuri grele…
Inca de acum 10 ani in America daca te duceai sa cumperi ceva cu hartie de 100 de dolari vanzatorul se uita la tine de parca il injurai de mama, apoi baga bancnota pe un aparat ptr verificare.
Existau magazine pe care scria mare la intrare:”nu primim hartii de 100$”.
Cand m-am dus sa schimb intr-o banca o hartie de 100$ in marunt functionara mi-a explicat ca trebuie sa-mi opreasca aproape 5$ comision. „Ce sa faci tu ma??? Marsh!”