DESPRE OGORANU ÎN 1982, ÎN EXIL! Când a luat naştere mişcarea de rezistenţă din România?

Un document important al exilului anticomunist ne-a fost pus la dispoziţie prin amabilitatea d-lui Sorin Olariu, reprezentantul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu din Sibiu, posesorul unei impresionante colecţii de publicaţii şi documente din istoria exilului. Este vorba de publicaţia „Ţara şi Exilul”, editată de Mişcarea Legionară în Spania (gruparea majoritară, din jurul lui Horia Sima) şi răspândită în toate ţările occidentale. În numărul din iulie-august 1982, aceasta aborda problematica Rezistenţei anticomuniste din România, într-o precizare făcută la un articol al revistei BIRE (Buletinul de informaţie pentru Românii din Exil). Redăm mai jos articolul din „Ţara şi Exilul”: 

CÂND A LUAT NAŞTERE MIŞCAREA DE REZISTENŢĂ DIN ROMÂNIA?

BIRE” (eternul „BIRE” ) în numărul din 16 Februarie 1982, reproduce un articol mai vechiu, publicat în 1968, în care se referă la mişcarea de rezistenţă din România, sub titlul ” O aniversare istorică „.
Articolul începe prin a fixa momentul când şi-a făcut apariţia mişcarea de rezistenţă din România. Aflăm cu stupoare că mişcarea de rezistenţă şi-a făcut apariţia în… toamna anului 1948. E o enormitate istorică. De ce pune autorul articolului această dată? Pentru a acorda partidelor întâietatea rezistenţei. Mişcarea de rezistenţă n’ar fi apărut aşadar decât dupăce partidele au fost interzise, şefii lor arestaţi, condamnaţi, iar Regele alungat depe tron.
Este o aberaţie istorică. Mişcarea de rezistenţă în contra cutropitorului a început înoă din 26 August 1944, când Dl Horia Sima a difuzat dela Viena cunoscutul său apel către ţară. In toamna anului 1944, au fost paraşutaţi apoi în diverse puncte ale ţării, echipe de legionari, cari au pus bazele de rezistenţă, cu patru ani înainte, aşadar, de data pe care o dă autorul. Faptul e recunoscut şi de istoriografii oficiali ai regimului.
Aşadar în timp ce partidele colaborau cu bolşevicii, tineretul României, încadrat în mişcarea legionară, îşi vărsa sângele pentru apărarea patriei. Mai târziu,şi rând pe rând, dupăce comuniştii şi-au arătat intenţiile criminale, s’au alăturat legionarilor şi alte grupe de patrioţi proveniţi din armată şi chiar din sânul partidelor.
În toamna anului 1948, aşadar, mişcarea naţională de rezistenţă avea o vechime de patru ani… Şi tot mişcarea legionară a încheiat acest ciclu glorios al rezistenţei româneşti contra armatelor sovietice prin plecarea în ţară a unui grup de legionari din streinătate, în frunte cu legendarii Tănase, Golea, Samoilă.
Ultimele lupte contra regimului s’au dat în munţii Făgăraşului în 1954, sub conducerea neuitatului frate de cruce Gavrilă.
Aceasta e istoria adevărată a mişcării de rezistenţă, care a început în 1944 şi s’a sfârşit în 1954. Un deceniu de eroism naţional,în care legionarii au jucat rolul precumpănitor.