Prin „transparenţa din adn-ul” USR-ului se văd minciuna, micimea umană, lăcomia şi oportunismul
Dacă Nicuşor Dan (în continuare, ND) s-ar fi mulţumit cu ceea ce a câştigat la alegerile locale, ar fi trecut la treabă în administraţia oraşului şi, eventual, ar fi dat un semnal de sprijin pentru o forţă politică, sau pentru nişte candidaţi independenţi (în măsura în care erau unii care să „rimeze” cu „standardele înalte de cinste şi expertiză” cu care se laudă el şi tovarăşii săi), astăzi ar fi fost linişte în partid. Iar dacă ar fi avut şi ceva rezultate, plus vizibilitatea deja câştigată, ar fi putut fi cea mai credibilă voce de opoziţie, chiar şi din afara parlamentului, cu şanse mari de urca mult mai sus în viitor.
Dar nu, după acest succes (care apare acum tot mai mult ca o cacialma, la fel cum USR se dovedeşte o minciună), ND a crezut că este chiar un profesionist al pokerului politic, că este un personaj providenţial, care a născut un partid providenţial, cu care va cuceri România într-un blitz-krieg electoral. Îmbătat de avântul localelor, ND a renunţat la salvarea Bucureştiului şi a anunţat că va salva România. (Poate că de creştinism, cu care el şi ai lui au probleme. Poate de români, cu identitatea cărora au probleme.) Pe linia aceasta, probabil că anul viitor va abandona România pentru a salva Franţa, Germania şi Olanda de identitarii de dreapta. Apoi, la aşa ambâţ, Europa, America, Occidentul, Lumea… Norocul lui Trump că a avut alegerile pe când ND era în campanie anti-mioritică.
Nicuşor Dan nu a salvat Bucureştiul, nici măcar nu l-a reparat. Cel mult l-a „reperat”. Îmbătat de rezultatul suprinzător, care l-a aruncat în „zona bună” a politicii, a uitat de promisiunile de la locale, a uitat că se prezenta pe sine şi îşi prezenta partidul ca alternativă a cinstei la corupţia actuală. Unul dintre semnele lipsei de consistenţă şi puţinătăţii morale şi intelectuale a fost sloganul lor, „Salvează România de politicieni”, în acelaşi timp o tâmpenie absolută şi o minciună grosolană: din primul moment în care au devenit partid, ND şi partizanii săi au devenit şi politicieni. Deci ne îndemnau să salvăm România şi de ei. Iar după alegerile din vară au dovedit că au devenit acelaşi tip de politicieni ca cei de până acum şi că a-i vota este o prostie. Ba mai mult, prin oamenii adunaţi şi prin ideile promovate, că sunt un pericol pentru România.
Despre oameni s-a vorbit destul de mult şi acum aflăm mai multe din casă, de la Sergiu Moroianu. Dar chiar după locale, când erau lansate apeluri disperate de aderare la USR, era destul de evidentă calitatea îndoielnică a managementului şi a echipei USR. Şi, deci, calitatea partidului. Căci, ca să porneşti la salvarea României, pe care o anunţi cu surle şi trâmbiţe, fără a avea salvatori, cu o armată de strânsură, eterogenă, cu credinţe şi valori diferite (uniţi se pare prin „valorile” comune din titlul acestui text), între care se identifică clar nişte personaje dubioase, unele toxice de-a dreptul, cu un program asemenea cu oastea care ar trebui să-l pună în practică, este dovada cea mai evidentă a găunoşeniei, lipsei de bun-simţ, de respect faţă de alegători, a butaforiei mincinoase, a politicianismul de operetă, a oportunismului sălbatic, a lipsei cancerigene de valori reale ale acestui partid, mascat sub câteva artificii ieftine, care ar fi trebuit să ne convingă de misiunea de salvator a lui ND pe calul bălţat, şchiop şi chior al USR-ului.
Despre oameni nu mai vorbesc, s-a vorbit deja: personaje necunoscute, poate cu ceva expertiză, poate cu ceva onorabilitate, dar şi cunoscuţi soroşişti, sau progresişti militanţi, deşeuri umane „publice”, care urăsc tradiţiile, identitatea, familia, Biserica, omul în sine. Alăturarea cu aceştia aruncă însă un semn de întrebare şi asupra primilor.
La rândul lui, programul e, după cum am mai spus, o radiografie a structurii partidului: o devălmăşie de idei, concepte, obiective, interese, minciuni, amatorisme, neputinţe, gogomănii, care nu pot fi realizate, cel puţin pentru că prea se bat cap în cap unele cu altele. Care nici nu se voiau realizate, dar ceva trebuia expus în vitrină.
Doar două referiri, una de politică internă, alta de externă. USR-ul îşi propune obiectivul „eliminării complete a sărăciei”. Dar şi Lenin şi Stalin şi Ceauşescu, chiar şi Castro şi-au propus-o. Concluzia: incompetenţă masivă, ori minciună populistă. Probabil ambele.
USR-ul, putem constata din documentele lor, nu are nicio legătură cu ceea ce se petrece în lume dincolo de UE şi noile ei valori, nu cele europene clasice. Nu a auzit de migraţie, sau nu comentează (aşteaptă, probabil, să ajungă la putere şi pe urmă să vezi comentarii acuzatoare de „hate crime”). Nu a auzit de agresiuneacorectitudinii politice la adresa democraţiei şi de agresiunea LGBT şi a migraţiei la adresa identităţii şi a existenţei popoarelor europene. Şi „normal” nu a auzit de reacţia de apărare a statelor central şi est-europene în faţa acestora. Ca şi preşedintele Iohannis, mizează pe nucleul Germania-Franţa, nucleu care nu mai există şi ale cărui componente, pline de probleme în interior, nu mizează şi nu vor miza niciodată pe noi, ci pe interesele globaliştilor lor. Dar aceasta este direcţia UE, direcţia globalistă, direcţia soroşistă şi chiar dacă ND nu este copilul lui Soros, este omul mic, plat şi, probabil, plin de ambiţie şi resentimente, care îi aplică indicaţiile.
Pe acest fundal, despre care îmi propusesem să scriu mai pe larg de dinainte de alegeri, apare astăzi scandalul Moroianu-Armand contra Nicuşor Dan-Păun. Un prilej pentru noi de a afla lucruri grave şi un motiv pentru ND să arate, încă o dată, că ştie să mintă ca orice politician „serios”.
Pe Chlotilde Armand (CA) şi pe soţul ei îi ştiu de câţiva ani, de pe o filieră a mişcării pro- viaţă, familie, tradiţii, identitate „Manif pour tous” din Franţa. M-am văzut de mai multe ori cu ei, şi sesizându-i potenţialul politic, ştiindu-i apartenenţa civică de mai sus, detalii despre catolicismul solid al familiei sale şi respectul deosebit pentru familie, i-am dat diverse sfaturi şi am încurajat-o, de exemplu, să facă pasul de a candida la locale. Am pus-o în acelaşi timp în gardă faţă de ND (căruia îi sugerasem de mai multe ori, fără succes, o apropiere de zona politică identitară, dacă tot vrea să salveze România) şi de adunătura majoritar socialistă din jurul acestuia. Mi-a spus de mai multe ori că ND gândeşte ca noi, dar nu o poate afirma public ca să nu rupă mai întâi, în timp, echipa, apoi partidul. Că în USR mai sunt şi alţi oameni de bună calitate, personaje dedicate valorilor identitare. I-am spus că compromisul ei şi al celorlalţi e deja destul de ciudat, chiar urât mirositor, că nu văd cum se va descurca în viitor şi că va veni şi un moment în care lucrurile vor trebui tranşate. (Situaţia era atât de aberantă încât „la partid” nu trebuia să se ştie că are cunoscuţi din zona, considerată de colegii ei socialişti, de extremă dreapta – cum ar fi „fanaticii creştini” ai domnului Iohannis).
Din păcate, pentru cariera solidă pe care ar fi putut-o avea, CA a ales coabitarea cu toate bubele relevate mai sus şi, se pare, doar manevrele personajului Păun împotriva ei, l-au făcut Sergiu să izbucnească public. Nu valorile în care ea, şi alţii asemenea ei, ascunşi prin cotloanele întunecate ale USR-ului (când te joci prea mult de-a gândacul rişti să ajungi gândac), ar crede. Dacă se va rupe de USR, ar putea fi recuperată de alţii, de exemplu PNL. Dar niciodată nu-şi va mai putea recupera imaginea pătată de compromisul funcţionării într-o structură, aflăm acum chiar şi de la cei din interior, atât de ridicolă şi atât de toxică.
Şi probabil vom mai afla multe, acesta fiind doar începutul. Cum, de exemplu, că acuzaţiile de soroşism nu sunt chiar gratuite, ci foarte îndreptăţite. Căci Soros nu era nevoie să-i de bani direct lui ND. Putea să plătească nişte oameni, sau prin nişte oameni, ceea ce e extrem de credibil, ştiut fiind că la partide şi mai ales în campanii se învârt mulţi bani negri.
Actualizare: Deocamdată se pare că CA se desparte (în opinii) mai curând de soţul ei decât de USR. Trist. Mi-e greu să cred că Sergiu, omul liniştit şi dedicat cu totul soţiei şi familiei, a înnebunit peste noapte, sau că a dat în patima minciunii – cum spune ND. Şi cum o spun, mai direct, mai indirect şi declaraţiile soţiei sale. Jalnic!
În legătură cu Soros, CA ne spune doar că ea nu a avut legături cu acesta. Adică sunt unii care totuşi au avut. Şi, evident, au. Deci, minciuna este în altă parte, nu la cei care au vorbit despre aceste legături. Dar, vorba lui CA: „Avem în ADN transparenţa”. Curat, murdar. Dar adevărat.
Alte câteva condensate consideraţii anterioare asupra USR găsiţi aici.
de
