IADUL ÎNCHISORILOR POLITICE RUSEŞTI. Povestea unui deţinut politic al Kremlinului

Cei ce se orientează înspre modelul promovat de Rusia lui Putin, trebuie să ştie ce îi va aştepta în cazul în care România va reveni vreodată în sfera de influenţă moscovită. Un articol Epoch-Times prezintă cutremurătoarea poveste a unui deţinut politic dintr-o Rusie în care birourile Amnesty International au fost închise. (Buciumul.ro)

Ildar Dadin, unul dintre cei mai cunoscuţi militanţi pro-democraţie din Rusia, este supus unui regim de zdrobire într-un penitenciar din Karelia. Cazul lui Dadin face parte dintr-o serie lungă de abuzuri care înfăţişează o Rusie în derivă către stepă.

Noi dezvăluiri ridică vălul asupra grozăviilor care se petrec cu deţinuţii politic în puşcăriile Rusiei.

Povestea unui prizonier de conştiinţă din Rusia, închis în urma încălcării legii protestelor, care vorbeşte despre bătăi sistematice şi torturi comise de gardienii unui penitenciar, a făcut valuri la Moscova, determinând chiar închiderea, de către Kremlin, a birourilor organizaţiei Amnesty Internaţional.

Într-o scrisoare publicată săptămâna aceasta, care ar fi scrisă de către cunoscutul militant pentru democraţie Ildar Dadin şi adresată soţiei sale, dizidentul descrie viaţa în puşcăria IK-7 din oraşul Segyezha, Karelia, drept „iad“.

În decembrie 2015, Dadin a devenit oficial prima persoană condamnată sub noua lege care interzice „încălcările repetate ale legii protestelor” primind 2,5 ani de puşcărie.

În scrisoarea sa, Dadin susţine că, de la sosirea sa în penitenciar, în luna septembrie, gardienii i-au plantat lame de ras în efecte, pentru că mai apoi să le poată găsi la o percheziţie sumară şi să-l poată închide în regim de izolare.

O zi mai târziu, povesteşte Dadin în scrisoarea sa, a primit numeroase vizite din partea directorului închisorii şi a peste zece gardieni. „M-au bătut de patru ori în ziua aceea, câte zece sau 12 persoane călcându-mă în picioare”. „După a treia şedinţă de bătaie, m-au băgat cu capul în veceul celulei”.

Conform scrisorii sale publicată pe siteul Meduza, şedinţele de tortură au continuat ziua următoare, când gardienii i-au legat mâinile la spate în cătuşe şi l-au atârnat o jumătate de oră. „Mi-au dat jos chiloţii şi m-au ameninţat că vor aduce un prizonier care mă va viola dacă nu renunţ la greva foamei”.

Dadin ar fi dictat scrisoarea avocatului său în timpul unei vizite, la începutul săptămânii curente. Acesta i-a înmânat-o soţiei lui Dadin, Anastasia Zotova, conform The Moscow Times.

În scrisoarea sa, Dadin susţine că este mult prea speriat să poată scrie şi că există „o blocadă informaţională” în penitenciarul respectiv. Dizidentul mai susţine că gardienii şefi i-au promis moartea dacă se va plânge în scris.

“Dacă mă mai supun torturilor, bătăilor şi violurilor din nou nu stiu dacă voi mai putea rezista o săptămână” a afirmat Dadin.

Deşi este imposibil de verificat autenticitatea scrisorii, dată fiind lipsa de transparenţă existentă în penitenciarele ruseşti, soţia lui Dadin a declarat pentru Moscow Times că i s-a interzis să-şi viziteze soţul de pe data de 22 august.

Organizaţia Amnesty Internaţional îl declarase în prealabil pe Dadin prizonier politic, descriindu-i condamnarea drept „un atac cinic şi şocant asupra libertăţii de expresie”.

Oficialii sistemului de penitenciare din Federaţia Rusă susţin că anchetează acuzaţiile lui Dadin şi că vor examina înregistrările video ale penitenciarului, conform unei declaraţii date agenţiei Interfax.

În penitenciarul din Segyezha a mai fost închis şi Mihail Hodorkovsky, fostul magnat al Yukos, pe vremuri cel mai bogat om din Rusia.

Bătăile şi torturile sunt norma în penitenciarele Rusiei, celebru în acest sens fiind cazul contabilului Magnitski, care, conform afirmaţiilor făcute de Ludmila Alekseeva, directorul Grupului Helsinki de la Moscova, a fost deţinut aproape 1 an într-o puşcărie din Moscova pentru anchetă, apoi omorât în bătaie după ce a dezvăluit fraude pe scară largă comise de Kremlin.

Conform activiştilor pro-democraţie din Rusia, practicile descrise de Dadin în scrisoarea sa sunt frecvente în Rusia, mai ales în aşa-numitele „puşcării roşii” – cum este IK-7, riscurile fiind imense mai ales pentru deţinuţii politic, subiecţii unor programe de „zdrobire”.