Cuvântul de învăţătură al IPS Hierotheos Vlachos, către pelerinii Sfintei Parascheva

Catedrala Mitropolitană, Sfânta Liturghie la Sărbătoarea Sfintei Parascheva, Iaşi

Data:14 octombrie 2011

01:55– Mulţumesc în mod deosebit Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan al Moldovei şi Bucovinei, pentru dragostea pe care a arătat-o invitându-mă aici, adresându-mi cu dragoste invitaţia de a mă afla în cuprinsul Mitropoliei Înaltpreasfinţiei Sale şi pe tărâm românesc. Astăzi este ziua în care sărbătorim pe Sfânta Preacuvioasă Parascheva, cea care uneşte Balcanii şi am reuşit să aducem aici moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Policarp, unul dintre Părinţii Apostolici ai Bisericii noastre, hirotonit de însuşi Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan. Sfântul Policarp a fost episcop al Smirnei şi a fost martirizat pentru slava şi din dragoste faţă de Dumnezeu. Părinţii Apostolici, din care face parte şi Sfântul Policarp, reprezintă podul care face legătura dintre Tradiţia Sfinţilor Apostoli şi generaţiile următoare.

03:40– Aş dori să spun că îl cunosc pe Înaltpreasfinţitul Teofan de pe când era Mitropolitul Olteniei şi apreciez dragostea pe care o are faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică, dragostea faţă de monahism şi de tradiţia şi învăţătura ortodoxă şi îmi exprim acum dragostea şi respectul faţă de Înaltpreasfinţia Sa.

04:20– În centrul atenţiei noastre în aceste zile sunt cele două Sfinte Moaşte: ale Sfintei Preacuvioasei Parascheva, pe care o iubiţi atât de mult, precum şi mâna dreaptă a Sfântului Policarp. De câte ori mă închin la mâna dreaptă a Sfântului Policarp mă emoţionez foarte mult deoarece simt şi ştiu că această mână a făcut foarte multe hirotonii, a hirotonit mulţi episcopi şi preoţi. Această mână a binecuvântat mulţi ani poporul lui Dumnezeu, în acea Biserică primară foarte vie. De aceea, m-am gândit să vă spun câteva cuvinte în legătură cu valoarea Sfintelor Moaşte.

„Ce face ca Sfintele Moaşte să rămână intacte?”

05:39– De ce noi ortodocşii iubim foarte mult Sfintele Moaşte? Există multe motive şi anume, aceste moaşte exprimă învăţătura cea mai adâncă a Bisericii noastre. Mai întâi de toate, Sfintele Moaşte ne arată existenţa lui Dumnezeu. Există unii care refuză să creadă în existenţa lui Dumnezeu. A existat şi un filosof care, cândva, a spus: „Dumnezeu a murit”. Noi creştinii folosim de multe ori argumente pentru a dovedi existenţa lui Dumnezeu. Avem argumente existenţiale, argumente filosofice, argumente umane şi lumeşti, însă cel mai mare argument al existenţei lui Dumnezeu sunt Sfintele Moaşte. Aceste Sfinte Moaşte arată că Dumnezeu există şi este Viu. Nu este dumnezeul filosofilor şi al ideologilor, ci este Dumnezeul Sfinţilor. Este Dumnezeul Sfintei Parascheva, Dumnezeul Sfântului Policarp. Există multe Sfinte Moaşte care nu putrezesc, ci rămân intacte. Şi alte Sfinte Moaşte care emană bună mireasmă şi fac minuni.

Zilele trecute la Bucureşti, la aeroport au venit aproximativ cinci sute de oameni să se închine, acolo în aeroport, la moaştele Sfântului Policarp şi am observat că moaştele atunci au emanat foarte multă bună mireasmă, o dovadă că acolo exista în ele harul Sfântului Duh.

08:41– Când moare omul şi sufletul părăseşte trupul, în mod normal trupul putrezeşte. Trupul, pielea sunt formate din celule şi acestea ar trebui să se desfiinţeze. Ce face ca Sfintele Moaşte să rămână intacte, tot trupul Sfântului şi pielea să rămână la fel, fără să se desfiinţeze, fără să putrezească? Este harul lui Dumnezeu şi aceasta arată că Dumnezeul nostru este viu. Nu este doar o valoare, o idee, după cum spuneau filosofii antici. Nu este cineva care locuieşte în cer doar şi de acolo conduce lumea. Dumnezeu este printre noi şi acest lucru este dovedit de Sfintele Moaşte. Un al doilea mesaj teologic este faptul că Biserica este trupul lui Hristos, dar este şi comuniunea sfinţeniei, pentru că în Biserică noi ajungem la comuniunea cu Dumnezeu. Biserica nu este o societate filantropică, nu este o religie ca oricare altă religie din lume, nu este un organism emenesc, o societate umană, ci este trupul lui Hristos şi Sfintele Moaşte sunt mădulare autentice ale trupului lui Hristos. Pentru că, aşa cum arătam mai înainte, Hristos locuieşte în Sfinţii Săi. Acest lucru arată şi care este scopul Bisericii noastre.

11:22– Cel mai important scop al existenţei Bisericii noastre este acela de a-l face pe om sfânt. Biserica, prin Sfintele Taine, prin viaţa ascetică, de nevoinţă, îl conduce pe om la sfinţenie şi la unirea cu Dumnezeu. Biserica este laboratorul sfinţeniei. Biserica are scopul de a-l face pe om să ajungă la statutul de sfinte moaşte. Acesta este ţelul cel mai înalt al vieţii noastre: să devenim sfinţi precum Sfânta Parascheva şi Sfântul Policarp.

12:22– Un al treilea mesaj pe care ni-l oferă sfintele moaşte este faptul că în felul acesta moartea este desfiinţată. Înainte de Întruparea lui Hristos moartea era un duşman demn de temut. Nimeni nu putea învinge moartea. După Învierea Domnului, însă, toţi cei care se unesc cu Hristos înving moartea, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Moartea este un somn mai lung”. Am văzut în aceste zile moaştele Sfintei Parascheva: zici că doarme şi că aşteaptă vocea îngerului pentru a se ridica şi a întâmpina pe Domnul la cea de a doua venire a Sa. Iată că moartea nu mai este îngrozitoare şi nu ne mai înfricoşează. După cum am spus şi mai înainte, după Învierea Dumnului moartea a devenit un somn. Prin moarte şi după moarte noi trecem din viaţa aceasta în viaţa viitoare. Din această biserică făcută de mână, vom trece în Biserica cea nezidită. Moartea este o întâlnire cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu toţi Sfinţii.

Acestea sunt cele trei mari mesaje teologice, pe care le extragem din existenţa Sfintelor Moaşte şi anume că Dumnezeu există, este un Dumnezeu Viu, că Biserica este laboratorul sfinţeniei şi că moartea a fost desfiinţată şi a devenit un somn.

15:08– De aceea cu multă dragoste şi cu mult respect ne închinăm la sfintele moaște. De aceea facem sfințirea bisericilor punând la piciorul Sfintei Mese părticele din moaștele martirilor. În aceste zile am simțit o mare bucurie văzând evlavia dumneavoastră, oameni care au așteptat foarte mult timp, chiar și treizeci de ore ca să se închine la moaștele Sfintei Parascheva. Am venit de multe ori în România, însă acum am simțit mai adânc sufletul românilor, al poporului român. Mă minunez de dragostea dumneavoastră faţă de Dumnezeu şi faţă de sfinţi. Mă emoţionează faptul de a vă vedea aici, aşteptând în frig şi rugându-vă cu toţii. Noi, creştinii ortodocşi, suntem foarte puternici pentru că îl avem pe Hristos.

16:50– Mă voi întoarce în Grecia şi voi vorbi permanent de evlavia pe care dumneavoastră o aveţi.

Înaltpreasfinţite Părinte şi frate întru Hristos, Vă fericesc şi slăvesc pe Dumnezeu pentru aleasa turmă duhovnicească pe care o aveţi, credincioşi care îl iubesc pe Dumnezeu, iubesc Biserica şi vă iubesc pe Înaltpreasfinţia Voastră şi urez ca Înaltpreasfinţia Voastră să călăuziţi pe credincioşi spre limanul mântuirii. Şi rog pe Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii Părinţi care, iată, am bucuria să slujească împreună cu mine astăzi, îi rog, deci, să se roage Sfinţilor ca Dumnezeu să ne dea putere, să ne sfinţim, să crească credinţa noastră şi dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi în inima noastră să se aprindă o mare flacără şi anume flacăra iubirii de Dumnezeu, pentru că în felul acesta şi noi vom afla sensul vieţii. Şi să dea Domnul să ajungem şi noi sfinţi. La mulţi ani şi binecuvântaţi.

(Transcriere şi prelucrare: Marian Pătraşcu)

sursa: Doxologia