Tocmai s-au împlinit 79 de ani de la noaptea de cristal a României, noaptea în care 252 de români au fost asasinați chiar de cei ce ar fi trebuit să-i protejeze, respectiv autoritățile române de la acea vreme în frunte cu regele criminal Carol al II-lea.
Crimele din noaptea de 21 spre 22 septembrie a anului 1939 nu au fost nici primele, nici ultimele comise de autoritățile române împotriva propriilor cetățeni. Cu mai puțin de un an mai devreme, în noaptea Sfântului Andrei a anului 1938, alți 14 români au fost asasinați de aceleași autorități. Ca să nu mai vorbim de multele alte crime comise de aceleași autorități împotriva altor români. Nici guvernările ulterioare celei a regelui de tristă amintire nu s-au lăsat mai prejos. Exterminarea elitei românești a continuat atât sub guvernarea lui Ion Antonescu cât și sub guvernarea comunistă. Zeci de mii de români au căzut victime. În multe cazuri autoritățile nu s-au mulțumit doar să asasineze ci au suspus victimele unor chinuri înfiorătoare, metodele folosite putând fi doar produsul unor minți bolnave.
Fără a exagera, putem spune că românii au fost victimele unui genocid care s-a întins pe durata a cel puțin 50 de ani. Oare câți dintre cetățenii de azi cunosc acest lucru? Oare câți elevi sunt învățați aceste lucruri la școala? Ca să nu mai vorbesc de politicieni.
Există cumva vreun program educațional privind istoria și memoria genocidului la care au fost supuși românii „care să fie destinat tinerilor din principalele partide politice din țara noastră și, de asemenea, funcționarilor din administrația publică centrală și locală, care provin din rândurile acestor partide politice„? Nu există.
În schimb aflăm că liderii celor mai importante partide românești tocmai au semnat un protocol de colaborare cu Institulul Ellie Wiesel care prevede următoarele:
„Ne aflăm la încheierea unei construcții de proiect educațional pe care Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România, împreună cu SNSPA și Muzeul Holocaustului de la Washington, l-au inițiat acum 3 — 4 luni, având ca scop sprijinirea construcției mentalității, conștiinței civice democrate în România, fapt pentru care ne-am propus să dezvoltăm un proiect educațional privind istoria și memoria Holocaustului din România care să fie destinat tinerilor din principalele partide politice din țara noastră și, de asemenea, funcționarilor din administrația publică centrală și locală, care provin din rândurile acestor partide politice. De aceea, am construit un proiect care s-a adresat principalelor partide. (…) Este vorba de o simplă construcție de agendă”, a precizat dr. Alexandru Florian, director al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, semnatar al documentului.
Oare cât timp va trece până când orice tânăr politician va fi obligat să urmeze acest curs înainte de a fi considerat pentru orice funcție, cât de mică, în administrația publică?
Cam așa se realizează îndoctrinarea poporului român, cam așa se rescrie istoria, cu largul concurs și complicitatea celor care ar trebui să ne reprezinte.
Shalom!
de Tudor Marincu RostOnline
1. O trezire a conștiințelor
2. O istorie în concordanță cu realitatea redată de specialiști onești.
3. Muzee, expuneri, filme documentare și artistice… prin intermediul
cărora să recuperăm istoria ce nu ne-a fost prezentată, sau ne-a fost fals prezentată.
Pentru că asta înseamnă să aflăm cine suntem. Și dacă vom ști cine suntem,
atunci vom ști și ce putem face.
RUSINE,RUSINE SA VA FIE!…AM CITIT COMENTARIUL DE MAI SUS AL DOAMNEI LILIANA.MA BUCUR CA AVEM ASEMENEA OAMENI PRINTRE NOI!SUNT INTRU-TOTUL CU DOMNIA SA!DOAMNE-AJUTA!