E ceva greşit că nu se lasă la mâna unui grup, oricare ar fi el, o schimbare atât de importantă pentru evoluţia întregii societăţi şi pentru viitorul unui neam? E ceva greşit că se doreşte ca această schimbare (nedorită), dacă se va face vreodată, să se facă doar cu acordul şi prin consultarea populaţiei?
Foto: Oana Nechifor
Iniţiativa Coaliţiei pentru Familie şi Constituţie, care a strâns peste 3 milioane de semnături în vederea modificării Constituţiei României, în sensul de a se menţiona explicit, în articolul 48, aliniatul 1, că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie”, nu „între soţi”, cum se precizează acum, a mai parcurs o etapă legală. Chiar în ziua prăznuirii Sfântului Ilie Tezviteanul (20 iulie), cu unanimitate de voturi, Curtea Constituţională a României (CCR) a constatat că acest demers civic îndeplineşte condiţiile prevăzute de articolele 150 şi 152 din Constituţia României. Următorul pas ar fi ca cele două camere ale Parlamentului să ia în discuţie această propunere. Conform articolului 151 (alin. 1) din Constituţia României, pentru ca să se organizeze referendumul solicitat va fi nevoie de votul a „cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere”. Urmare a deciziei CCR, au început să curgă reacţii publice ce s-ar putea încadra între două extreme, de la entuziasmul juvenil la îngrijorările nefondate.
Cei mai entuziaşti dintre susţinătorii Coaliţiei pentru Familie au considerat că au obţinut o mare victorie. De înţeles această exuberanţă, dacă ne gândim că existau temeri (mai mult sau mai puţin fondate) că, sub anumite presiuni, Curtea Constituţională va da o decizie nefavorabilă iniţiativei de modificare a Constituţiei României. Decizia CCR este însă una firească şi corectă, cel puţin asta spun specialiştii. Faptul că am ajuns să ne bucurăm când o instituţie a statului de drept ia o decizie care nu ar fi trebuit să dea nici un fel de emoţii arată că trăim într-o lume din ce în ce mai puţin predictibilă, chiar şi în zone în care lucrurile ar trebui să fie limpezi şi neinterpretabile.
Lăsând deoparte euforia acestui nou succes (după cel al campaniei de strângere de semnături), putem constata că greul de-abia începe. Votul în Parlament poate fi influenţat şi din alte sfere decât din cea a dreptului constituţional ori a respectului pentru dorinţa a peste 3 milioane de cetăţeni. Astfel, e de aşteptat să existe foarte multe presiuni asupra acestor aleşi ai poporului, pentru a nu se da undă verde referendumului. Parlamentarii care se vor opune vor avea însă de dat socoteală nu doar în faţa electoratului, cât mai ales în faţa propriei lor conştiinţe. Dacă de alegători te mai poţi ascunde, de propria-ţi conştiinţă niciodată nu poţi scăpa, nici măcar (sau cu atât mai puţin) dincolo de mormânt.
Presupunând că se va trece şi acest hop din Parlament şi se va ajunge, finalmente, la referendum, va urma o perioadă şi mai dificilă. E de aşteptat ca lobby-ul LGBT-ist să facă tot posibilul pentru a manipula opinia publică în direcţia unui vot negativ la acest plebiscit. Vom fi martorii unei agresivităţi a taberei pro gay, cu mult peste ceea ce am văzut în timpul campaniei de strângere de semnături. Ne aşteptăm, în continuare, la isterizare, la victimizare, la acuzaţii inventate şi manipulări grosolane cu privire la iniţiativa Coaliţiei pentru Familie. Vom vedea cum cei ce se erijează în apărători ai drepturilor omului atacă un proces democratic, perfect legal şi paşnic, doar pentru că el contravine agendei corectitudinii politice. Două mari minciuni se vor vehicula intens. Prima, că prin modificarea Constituţiei s-ar restrânge drepturile unei categorii de cetăţeni, a celor ce se ascund după literele LGBTetc. Or, inclusivCurtea Europeană a Drepturilor Omului a explicat, în urma judecării unor cazuri precum „Valerie Gas şi Nathalie Dubois” (în 2012), că nu ţine de esenţa drepturilor omului căsătoria între persoanele de acelaşi sex, ci aceasta este o chestiune ce se reglementează de către legislaţia fiecărui stat în parte. A doua mare minciună va fi că, prin modificarea Constituţiei în sensul definiriisoţilor ca bărbat şi femeie, ar avea loc o intruziune abuzivă în patul celor cu alte inclinaţii decât cele heterosexuale. Mai trebuie să explic cât de aberantă este această acuzaţie?
Cei care, de bună credinţă fiind, se arată îngrijoraţi de această iniţiativă cetăţenească trebuie să reţină că ea nu face decât să dea „consistenţă constituţională” unei definiţii a căsătoriei ce oricum se regăseşte în Codul Civil, care prevede la articolul 271 următoarele: „Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora”. Altfel spus, Coaliţia pentru Familie doreşte să se asigure că nu va fi schimbată definiţia actuală a căsătoriei printr-un vot dat în Parlament, care ar putea modifica oricând Codul Civil, ci va fi obligatorie consultarea electoratului printr-un referendum, cum se procedează atunci când se doreşte revizuirea Constituţiei. Asta e tot. E ceva greşit că nu se lasă la mâna unui grup, oricare ar fi el, o schimbare atât de importantă pentru evoluţia întregii societăţi şi pentru viitorul unui neam? E ceva greşit că se doreşte ca această schimbare (nedorită), dacă se va face vreodată, să se facă doar cu acordul şi prin consultarea populaţiei?
de Pr. Constantin Sturzu Doxologia
