Alfred Kinsey – acest nume ar trebui sa ne provoace indignare. Daca nu, atunci nu cunoaștem nici omul, nici lucrarea lui, nici ceea ce a lasat in urma sa.
Sunt una dintre acele persoane care nu auzisera de Alfred Kinsey, așa-numitul parinte al educației sexuale. Eu, ca mulți alții din generația mea, am trecut prin educația sexuala in școala și nu m-am gandit cu adevarat niciodata de ce invațam ceea ce invațam. Din experiența mea, am trecut prin programul „Fully Alive”, intr-o școala catolica din Ontario, unde am aflat despre parțile detaliate ale organelor genitale feminine și masculine in clasa a VI-a și, apoi, despre masturbare, in clasa a VII-a. Am ramas dezgustata, ca tanara fata, dar m-am gandit ca probabil așa trebuia sa fie.
Apoi am descoperit-o pe Karolina Vidovic-Kristo și pe Alfred Kinsey. Aceasta descoperire a avut loc in 2013, cand ma documentam asupra unui articol pe care il scriam despre Croația și despre educația sexuala nou introdusa acolo. Cum tatal meu este un imigrant croat in Canada, incercam sa fiu la curent cu evenimentele la zi din patria tatalui meu. In 2012, guvernul croat a introdus educația sexuala in programa școlara revizuita, ceea ce a starnit indignare. Cea care a sunat alarma in legatura cu aceasta programa a fost Karolina Vidovic-Kristo, o jurnalista respectata de televiziune, angajata a unui post TV public.
Vidovic Kristo fusese recent in Canada, la invitația diasporei croate. Mesajul ei a fost pertinent pentru toți canadienii: expuneți-l pe Alfred Kinsey, dezavuați cercetarile sale și urmarile lor. Am avut ocazia sa aud povestea ei, sa ii ințeleg mesajul, cand am ascultat-o vorbind la un eveniment in Toronto și mai tarziu, cand am intervievat-o.
Dr. Alfred Kinsey a fost zoolog american și, mai tarziu, sexolog, care a fondat Institutul Kinsey de cercetare in domeniul sexului, genului și reproducerii. Cercetarile sale privind sexualitatea umana au starnit controverse in anii 1940 și 1950, la publicarea rapoartelor sale „Comportamentul sexual al barbaților” (1948) și „Comportamentul sexual al femeilor” (1953). El este considerat parintele revoluției sexuale, iar rapoartele sale au schimbat moravurile sociale pentru totdeauna. Cercetarile discutabile ale lui Kinsey au fost de asemenea cruciale in schimbarea mai multor legi de stat in SUA, inclusiv legalizarea prostituției, legalizarea homosexualitații și reducerea și eliminarea celor mai multor pedepse din criminalitatea sexuala.
Vidovic-Kristo, in varsta de 40 de ani, a fost producatorul, editorul și jurnalistul de investigație al unui program internațional croat, difuzat de televiziunea de stat HRT („Slika Hrvatske” / „Imagini despre Croația”), care promova Croația in strainatate și pastra legatura diasporei croate cu țara de baștina a celor plecați. „Am trei copii de școala primara”, a spus ea.
„Cand am participat la ședințele comitetului de parinți, 90% au fost impotriva educației sexuale și doar 10% au fost pentru ea. Cu toate acestea, toți acești parinți nu puteau nici sa explice, nici sa-și apere pozițiile lor. Am fost obligata sa cercetez personal istoria educației sexuale”.
Pe masura ce dezbaterea asupra educației sexuale lua foc in Croația – o țara in care 86% din populație se identifica drept catolica – s-a intamplat ca Vidovic-Kristo sa vizioneze documentarele „Sindromul Kinsey” și „Pedofilii lui Kinsey”, filme ce expuneau ororile cercetarii lui Kinsey. Aceste orori includeau și detalii despre Kinsey care ii platea pe pedofili ca sa violeze copii și sa-i cronometreze cu un cronometru.
„In timp ce ma uitam la aceste filme, m-am simțit rau, groaznic, dezgustata. M-am gandit: oamenii nu știu ce s-a intamplat. Ei trebuie sa știe!”
In acel moment, ea a decis sa faca o emisiune pe tema educației sexuale și sa expuna cercetarile lui Kinsey. In decembrie 2012, Vidovic-Kristo a difuzat emisiunea, in care a inclus fragmente din documentarul „Pedofilii lui Kinsey”. Reacția publica a fost imediata.
„Telefonul suna neincetat. Parinții care erau odata imparțiți cu privire la problema educației sexuale, acum erau cu toții impotriva educației sexuale, doar pentru ca au fost informați despre crimele lui Kinsey”.
Vezi și: VIDEO Pedofilii lui Kinsey
In dimineața urmatoare, conducerea postului de televiziune și-a cerut scuze public pentru acea emisiune, i-a respins conținutul, apoi a subliniat ca Vidovic-Kristo a fost mustrata pentru ca s-a folosit de poziția sa și pentru ca a acționat neprofesionist. Autoritațile, conducerea postului TV, toți oficialii erau impotriva ei.
„Cu toate acestea, oamenii m-au susținut. Pentru prima data, poporul croat s-a unit. Croații, indiferent de naționalitate, religie, ideologie, toata lumea era de aceeași parte, protejand copiii. Aceasta pentru ca toți ajunsesera sa cunoasca adevarul și au ieșit in fața pentru a-i proteja pe cei care nu se pot proteja singuri – pe copii”.
In curand, Vidovic-Kristo și-a gasit prieteni și aliați in intreaga lume și dincolo de confesiuni și credințe: dr. Judith Reisman, specialista in Kinsey, care a publicat mai multe carți, documente, și filme despre cercetarea frauduloasa a lui Kinsey și inclinațiile lui pedofile, și Timothy Tate, britanic agnostic, liberal de stanga, care a produs și regizat filmul „Pedofilii lui Kinsey”. Ambii aceștia au venit in Croația, la scurt timp dupa ce emisiunea Karolinei Vidovic-Kristo a fost difuzata, pentru a-i oferi sprijinul și pentru a discuta despre Kinsey și educație sexuala și pentru a comenta despre cercetarile lui Kinsey.
Potrivit carților lui Kinsey, precum si potrivit cercetarilor sale și declarațiilor date de asistenții sai in diferite interviuri, nu doar ca cercetarile lui Kinsey au fost frauduloase, ci ele au fost, de asemenea, criminale. Datele cercetarilor privind sexualitatea copilului au fost colectate din jurnalele personale ale mai multor pedofili – in special, unul ținea un jurnal detaliat a peste 800 de intalniri sexuale cu copii, și chiar cu copii in varsta de doua luni. Kinsey a colectat, de asemenea, date și ii compensa financiar pe tații care iși abuzau sexual propriii copii. El chiar a colaborat cu infamul pedofil nazist dr. Fritz von Balluseck, care și-a notat intr-un jurnal abuzul sexual a sute de fete și baieți pre-adolescenți. La procesul lui von Balluseck, judecatorul l-a criticat pe Kinsey ca nu a raportat aceste infracțiuni la poliție.
Kinsey a aratat, de asemenea, ca cercetarile sale ar fi dat media barbaților americani și a femeilor americane. Cu toate acestea, pentru a obține aceste date in timpul razboiului, mulți dintre barbații selectați de el pentru a reprezenta media barbaților erau deținuți, dintre care mulți au fost inchiși pentru infracțiuni sexuale. Kinsey a inclus, de asemenea, in eșantionarea lui, cateva sute de barbați care se prostituau. Pentru a colecta date de la femeile casatorite, el a largit definiția „casatorite” pentru a include orice femeie care a trait cu un barbat timp de un an, inclusiv prostituate care traiau cu proxeneți.
Drept urmare a indoielnicei sale „cercetari”, Kinsey a facut afirmații statistice incredibile, inclusiv urmatoarele: 10-36% dintre barbați sunt homosexuali; homosexualitatea, incestul, violul, pedofilia, și chiar bestialitatea sunt acte normale, iar 95% dintre barbați se angajau in aceste comportamente; 40% dintre femeile casatorite au aventuri; 25% dintre femeile casatorite faceau avorturi. Aceasta statistica a avortului data de Kinsey se spune ca a fost catalizatorul ce i-a convins pe parlamentarii americani sa legalizeze avortul.
In documentarul „Pedofilii lui Kinsey”, dr. Paul Gebhard, co-autor, alaturi de Kinsey al celor doua studii despre comportamentul sexual al barbaților și femeilor, afirma in fața camerei de filmat ca echipa lui Kinsey racola agresori de copii și obținea date privind „sexualitatea” copilului de la pedofili, precum și de la o organizație de pedofili. Ceea ce a spus Gebhard in afara camerei, ca parte a transcrierii facute de reporterul tribunalului, a fost ca aceasta organizație a fost predecesoarea organizației NAMBLA (North American Man-Boy Love Association/ Asociația nord-americana pentru iubirea dintre barbați și baieți).
Deci, a fost vreuna dintre cercetare lui Kinsey valabila? Potrivit ziarului „New York Times” (din 11 decembrie 1949), W. Allen Wallis, președintele din acea perioada al comisiei privind statisticile de la Universitatea din Chicago, a comentat: „Exista șase aspecte majore ale oricarei cercetari statistice, și, in patru din ele, Kinsey a eșuat”.
Potrivit filmului „Sindromul Kinsey”, Kinsey i-a convins pe parlamentarii din SUA sa reduca varsta consimțamantului și sa reduca condamnarea pentru infracțiuni sexuale, mergand dintr-un stat in altul, pentru atingerea acestui obiectiv.
In cartea sa „Kinsey: Crimes and Consequence”, dr. Reisman explica modul prin care, inca din anii 1960, Institutul Kinsey a hotarat sa includa filosofia lui Kinsey in materialele de educație sexuala pentru copii. Kinsey a facut un parteneriat cu organizația „Planned Parenthood” pentru atingerea acestui obiectiv. Dr. Reisman expune modul in care cercetarile lui Kinsey susțineau ca copiii sunt sexuali și potențial sa aiba orgasm de la naștere; ei nu sunt afectați de incest și de sexul cu adulți și, de multe ori, o astfel de activitate este benefica pentru ei. Influența sa l-a inspirat, de asemenea, pe Hugh Hefner sa-și lanseze revista „Playboy”.
Deci, toata aceasta psihopatologie sexuala a stat la inceputul educației sexuale? Aparent, da. „Cercetarile” sale (care au fost finanțate de Fundația Rockefeller) l-au condus pe Kinsey la concluziona ca copiii sunt „ființe sexuale” de la naștere. Aceasta premisa greșita (frauduloasa, deoarece cercetarea este frauduloasa si eronata) este ceea ce educatorii sexuali din toata lumea o folosesc acum pentru a-și justifica misiunea. Cu toate acestea, așa cum a aratat Karolina Vidovic-Kristo, și apoi a impartașit și societații, educația sexuala nu va fi niciodata acceptata atata timp cat se bazeaza pe ideile lui Kinsey și ale pedofililor lui.
Ca urmare a emisiunii difuzate la televiziunea naționala croata, Vidovic-Kristo a fost nominalizata pentru premiul „Homofobul anului 2013” de catre organizatorii paradei anuale gay Zagreb Pride din capitala Croației. In prezentarea acestei nominalizari, Zagreb Pride a subliniat ca ei au nominalizat-o pe Karolina, deoarece a dezvaluit ca educația sexuala se bazeaza pe pedofilie. Ca raspuns, Vidovic-Kristo a scris o scrisoare deschisa, cerand sa știe cine anume o acuza și de ce. Ea a cerut sa afle de ce o organizație, care se auto-promoveaza ca fiind o organizație gay, s-a simțit atacata ca cineva catalogheaza pedofilia ca fiind o crima. Dupa aceasta scrisoare, atacurile asupra ei s-au oprit, iar, in septembrie anul 2015, ea a caștigat un proces juridic intentat impotriva Zagreb Pride pentru defaimare.
Vidovic-Kristo a primit amenințari cu moartea – impotriva sa și a copiilor sai – dar ea iși continua misiunea de dezavuare a crimelor lui Kinsey.
„Cum ar putea oamenii afla despre Kinsey? Singura țara in care acest adevar a fost difuzat la televiziunea publica a fost Croația. Nu exista nici o sursa mass-media care sa vorbeasca despre Kinsey in aceasta lumina. Nimeni nu vorbește despre Kinsey. Deci, cum ar putea afla oamenii altfel?
Daca spunem Kinsey este ceea ce este (dupa cum demonstreaza clar propriile sale note de cercetare), atunci cum poate fi numita „știința” munca sa? Cum poate fi cat de cat relevanta teza sa ca copiii sunt ființe sexuale de la naștere, atunci cand știm ca teza sa se bazeaza pe pedofilie?
Educația sexuala moderna a inceput in anii 1960. Ea se baza pe modelul lui Alfred Kinsey despre sexualitatea umana. Educația sexuala a tuturor oamenilor din ultimii 50 de ani a venit direct de la Institutul Kinsey. Cum putem sa-i invațam pe copii educația sexuala? Cercetarile sale s-au bazat pe crime și minciuni. Violul sugarilor, al copiilor mai mici și al copiilor mai mari este o crima pretutindeni. Așa-numita lui știința, inclusiv educația sexuala in școli, care se bazeaza pe aceasta „știința”, ar trebui sa fie, prin urmare, respinsa imediat. Orice altceva, orice discuție despre acest lucru inacceptabil inseamna sa-i ranim pe toți acei copii nevinovați, sa le ranim pe toate aceste victime, iar și iar.”
In aprilie 2014, Organizația Națiunilor Unite a acordat Institutului Kinsey acreditare ECOSOC. Drept raspuns, dr. Judith Reisman, Timothy Tate și Karolina Vidovic-Kristo, printre alții, au lansat o campanie din Croația, numita „Nu atingeți copiii!”, avand drept prim punct pe agenda lor de a cere ONU sa reexamineze acreditarea Institutului Kinsey. O scrisoare a fost trimisa fiecarui reprezentant al statelor membre ale ONU, in care se explica natura cercetarii lui Kinsey, inclusiv date și dovezi privind legatura sa cu pedofilia. Nici un reprezentant al nici unui stat membru nu a recunoscut scrisoarea. Cu toate acestea, in ciuda unei stari de apatie globala, in ciuda faptului ca are un loc de munca instabil și in ciuda amenințarilor cu moartea, jurnalista croata Vidovic-Kristo continua sa lupte.
„Eu nu consider ca este atat de dificil. Da, de fiecare data cand ma gandesc la acele lucruri pe care le-a facut [Kinsey], mi se face rau. Daca cunosc aceste informații, cum pot eu sa tac? Este mai ușor pentru mine sa continui aceasta activitate decat sa ma lupt cu mine, cu conștiința mea și sa nu fac nimic”, afirma Karolina.
via Cultura Vieții
