Sursa: Active NewsJurnalista Oana Stănciulescu a fost înfierată cu mânie proletară de un grup de intelectuali, chiar în dupa-amiaza în care, la Curtea de Apel București se judeca ultimul termen al torționarului de la Periprava, Ioan Ficior. Al doilea și poate ultimul acuzat de crimele comunismului pe care procurorii din România au reușit să-l aducă în fața justiției, la 26 de ani de la Revoluție.
Nimic nu e întâmplător pe lumea asta; „coincidențele reprezintă modul în care Dumnezeu dorește să rămână anonim”, spunea Albert Einstein. Am citit scrisoarea prin care acei intelectuali se declară „șocați de știrea desemnării doamnei Oana Stănciulescu ca membră a Consiliului de Administrație a Televiziunii Române” abia în această dimineață, pentru că ziua de ieri mi-am petrecut-o în sala de judecată, pe o bancă de lemn din spatele lui Ioan Ficior. Nu i-am văzut pe niciunul dintre intelectualii „șocați” de pe lista semnatarilor scrisorii în acea sală de judecată. Nici la procesul lui Ficior, nici la procesul lui Vișinescu.
Nu i-am văzut preocupați de condamnarea comunismului și de asanarea morală a societății pe cei care susțin, în scrisoarea lor, că „pozițiile publice ale doamnei Oana Stănciulescu contribuie la crearea unui climat politic și moral insalubru”. N-au luat atitudine nici când dosarul „Procesul Comunismului” a fost clasat și nici când s-a pus cruce pe Dosarul Revoluției. Or fi fost prea ocupați cu activitățile dumnealor de intelectuali, dar dați-mi voie să mă îndoiesc de buna lor credință, atâta vreme cât conștiințele li se cutremură, spasmodic, doar o dată la două decenii.Ieri, în timp ce inițiatorul acțiunii de înfierare a jurnalistei Oana Stănciulescu strângea semnături, pentru a da greutate demersului său, într-o sală de judecată din Curtea de Apel București un medic analiza cauzele deceselor de la Periprava și declara instanței cum au fost asasinați deținuții politici de acolo. Oameni, intelectuali. Mai intectuali și mai oameni decât toți cei care s-au grăbit să condamne public un jurnalist pentru libertatea de exprimare.
Nu văd intelectualitatea României sărind în apărarea memoriei intelectualității care a fost exterminată în pușcăriile comuniste.
Există mai multe tipuri de închisori. Foștii deținuți politici au fost închiși între ziduri sau în barăci de stuf, au fost bătuți, umiliți, torturați, chinuiți prin înfometare, frig și boli, și cei mai mulți dintre ei au ieșit de acolo, vii sau morți, fără să fie îndoiți și fără să se îndoiască.
Astăzi, există mulți oameni care se îndoaie și se îndoiesc, prizonieri ai propriilor interese și convingeri. Oameni care stau la coadă pentru a face parte din completul unui „proces cu publicitate lărgită”. Intelectuali care susțin că apără valorile „democrației românești”, nesocotind unul dintre drepturile fundamentale – libertatea de exprimare.
E o altfel de pușcărie, mult mai grea. Când teama ne va învinge și vom înceta să vorbim liber, ne vom semna singuri condamnarea și vom intra cu toții acolo.
Mult respect pentru doamna Stanciulescu care ne atrage atentia ca trebuie sa ne cunoastem istoria si sa ne respectam eroii .Infierarea dansei ne trimite in anii 50.Se pare ca una din libertatile castigate la revolutie nu este respectata-libertatea de opinie.
Hector Moreno.Care intelectuali !?…Cei care s-au grupat în jurul lui „Orbecăilă”(Traian Băsescu ) și ai așa zisului Institut Cultural Român !?… Printre alții, alde Liiceanu,Pleșu sau „schmaus”Patapiewich,cel care consideră,în eseurile sale,că „poporul român este o fecală”!?…Hai să fim serioși !…Cel mai adesea,astfel de indivizi frizând preocupări de natură exclusiv culturală sau moral- spirituală,dar mânați de instincte viscerale, s-au „sinucis”din punct de vedere intelectual ! Ei sunt cei care și-au trădat pentru nevoi rudimentare sau pentru un pumn de „arginți” vocația,tagma,uneori neamul și țara ! Posibil ca arivismul, foamea fizică,mizeria,necesități și nevoi materiale acute au făcut ca ,o bună parte dintre ei,cei de ieri și de azi, să abdice de de la „înaltele principii și comandamente morale” pe care le-au propovăduit cu acribie în „operele” lor și astfel ,și-au pus condeiul în slujba„ puterii”politice ! Au debitat inepții și au scris la comandă ! Au stat cu limba lipită de posteriorul mai marilor zilei ! Mai grav este faptul că nu s-au dat în lături nici de la defăimarea unor confrați de-ai lor,în situația când, aceștia au refuzat să-și trădeze vocația, să facă pact cu diavolul și să se„ prostitueze”din punct de vedere intelectual !… Ceva mai mult sau mai puțin recent, avem exemplul lipsei de atitudine din partea„corifeilor”culturii române, în cazul intelectualilor bătuți și maltratați în timpul„ mineriadelor” din 1990-1991,atunci când muncitorii de la fostele„mari” platforme industriale bucureștene purtau lozinci pe care scriau :„Moarte intelectualilor”! și „Noi muncim,nu gândim”!… Aferim !…Ca să nu mai vorbim de cazul marelui literat și om de cultură,Marin Sorescu,care,pentru faptul că nu a renunțat la niște principii,a fost literalmente „linșat” de confrații săi în articolele de presă literară din acea perioadă !…Da,dar l-am avut ca„ model intelectual”pe marele „poet al neamului”,dizident, absolvent al„școlii de moașe”,respectiv Academia defunctului P.C.R. „Ștefan Gheorghiu”,nimeni altul decât Mircea Dinescu „fă-te că lucrezi”!…Însă ,mai mult ca sigur,astăzi, într-o societate în care cultura nu face nici cât o ceapă degerată,e aproape imposibil să trăiești din cultură, să accepți să trăiești vocațional, pe principiul „turnului de fildeș” sau aproape ca un ascet !…Mai bine stai cuminte în banca ta, adopți o atitudine neutră și ești atent să nu-i superi cumva pe„ puternicii zilei ” !…
De ce oare nu-si vad jidanii astia de Palestina aia a lor infecta?