Ei au adus iadul pe pământul românesc!

Ancheta penală, urmată de recenta condamnare a torționarului Alexandru Vișinescu a ridicat doar un colț al vălului de teroare care încă mai acoperă, chiar și acum, crimele comise în pușcăriile comuniste. Deocamdată, Vișniescu, Ficior și Crăciun sunt singurii criminali ai acelor vremuri cumplite care au ajuns pe mâna justiției.

COLONELUL FICIOR

Crăciun a murit în cursul procesului și nu a apucat să fie condamnat, nici măcar în primă instanță. Iar acum, după ce Vișinescu a ajuns la pușcărie, fostul colonel Iosif Ion Ficior a rămas singurul torționar care își așteaptă pedeapsa. Iar asta în condițiile în care, începând cu anul 1990 și până de curând, supraviețuitorii haitei de criminali bolșevici nu au fost deranjați cu absolut nimic, și au continuat să-și ronțăie pensile generoase, oferite de statul român, așazis democratic. Mai mult decât atât, pe vremea când era Președinte al României, nevolnicul Emil Constantinescu l-a și decorat pe Vasile Ciolpan, fostul comandant al pușcăriei politice de la Sighet. Dar, Crăciun, Vișinescu ori Ficior au fost doar niște executanți (ce-i drept deosebit de fideli și eficienți) ai ordinelor criminale venite direct, atât de la vârfurile Securității cât și de la ,,decidenții” politici veniți la putere direct de pe tancurile sovietice. Pornind de la nenumăratele informații apărute de-a lungul ultimilor ani, vă prezentăm un succinct ,,inventar” al celor care au ridicat teroarea la rangul de politică de stat. De stat bolșevic!

-Gheorghe Gheorghiu-Dej: deținător al celor mai înalte poziții din statul comunist, până la decesul său, survenit pe 19 martie 1965. Inspirat de politica lui Stalin, a pus la punct un sistem represiv cu nimic mai blând decât lagărele de exterminare naziste ori Gulagul sovietic. El a fost cel care, la sugestia personală a lui Stalin, a înființat ,,fabrica morții”de la terifiantul Canal. Dar, în același timp i-a numit la conducerea celorlalte pușcării politice, pe unii dintre cei mai odioși criminali în serie care și-au făcut de cap în toată istoria modernă a României. Apoi, acele  ,,abatoare umane” au fost umplute cu reprezentanții cei mai de vază ai elitei politice, militare și economice din perioada interbelică. Dar și cu foștii lui ,,tovarăși de luptă politică” ai lui ,,Ghiță”-Dej.

–Alexandru Drăghici: Fost demnitar comunist, din vremea lui Dej. Pe 27 aprilie 1945  a fost acuzator public pe lângă Tribunalul Poporului, care i-a judecat pe inculpații acuzați de crime de război sau că ar fi ,,dușmani ai poporului”.

ALEXANDRU DRĂGHICI

Drăghici a fost ministru al Securității Statului, funcție în care a avut o contribuție esențială în instaurarea terorii comuniste. Iar serviciile lui devotate i-a fost răsplătite pe măsură: la 30 decembrie 1950 a fost avansat la gradul de general maior, pe 2 octombrie 1952 la cel de general  locotenent iar pe 20 august 1955 a devenit general colonel. Mult mai târziu, în dorința de a scăpa de el, Ceaușescu l-a degradat la și l-a făcut simplu soldat.

TEOHARI GEORGESCU

– Teohari Georgescu (Burăh Tescovici): membru titular al Secretariatului, Comitetului Central şi Biroului Politic al PCR/PMR (1945-1952); ministru de Interne (1945-1952); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri între 1950 şi 1952;
– Gen. lt. Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg) (1915-1992): evreu basarabean originar din Chişinău, vorbitor de limbă rusă: avansat general maior în 1948 şi general  locotenent pe 11 februarie 1959; funcţionar în MAI din 1945; inspector general al Siguranţei (1947-1948); subdirector (locţiitor al directorului general) al DGSP/DGSS (1948-1953); adjunctul lui Drăghici şi secretar general al M.A.I. (1953-1961);

NIKOLSKI, TÂNĂR

-Col. Mişu Dulgheru (Dulberger): membru al Direcţiei Organizatorice a CC (1949-1952); şeful Direcţiei V (Cercetări Penale) a DGSP şi şeful cabinetului ministrului de Interne Georgescu între 1948 şi 1952 (avansat la gradul de general în 1951), când va fi destituit împreună cu şeful său şi arestat; a emigrat la începutul anilor ’80 în Israel împreună cu familia sa.

Aceștia au fost mahării cei mari, de la vârfurile deciziei politice, în anii de maximă teroare ai ,,dictaturii proletariatului”. Imediat sub ei erau ,,eșaloanele doi și trei” ale puterii bolșevice din Republica Populară Română. Iar aceste ,,eșaloane” au fost cele care au pus în aplicare ordinele criminale venite direct de ,,Conducerea de Partid și

NIKOLSKI, LA BĂTRÂNEȚE

de Stat”:

-George Silviu (Gersch Golinger): secretar general al Ministerului de Interne (1946-1952)
– Iosif Sraer (Şraier) (n. 1912): fost jurist al partidului comunist şi avocat al lui Gheorghiu-Dej în perioada interbelică: secretar general al MAI (1945-1946); adjunctul ministrului T. Georgescu la M.A.I. (1946-1952), înainte de a emigra în Occident
–Mr. Wilhelm Einhorn: evreu vorbitor de maghiară din Transilvania: şeful Direcţiei Regionale de Securitate Cluj (1944-1948); din 1948 director al secretariatului DGSP şi şef de personal al DGSP; avansat la gradul de colonel în 1951 şi numit director adjunct al Direcţiei I de Informaţii Externe DGSS
–Cpt. Emanoil Schmerler: unul din cei doi şefi de birou ai secretariatului DGSP
–Gen.-col. Laurian Zamfir (Rechler): originar din Brăila, numit în 1952 şeful Direcţiei Control Străini şi Paşapoarte (DCSP) din cadrul Comandamentului General al Miliţiei
–Ervin Voiculescu (Erwin Weinberg): l-a precedat în funcţie pe Laurian Zamfir la DCSP, fiind apoi numit director al Şcolii de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa
–Mr. Samuel Antoniu: şef de serviciu şi locţiitor al lui Dulgheru (1948-1952)
–Cpt. Grigore Stetcovici: şef al serviciului Contrasabotaj din Direcţia V a DGSP
–Mr. Simion Fischer: şef de birou în cadrul Siguranţei, apoi subaltern al lui Dulgheru la Direcţia de Cercetări Penale (1948-1952)
–Col. Francisc Butyka: fost activist CC al PMR şi membru al Comitetului de Partid din centrala Ministerului Securităţii Statului, cel care i-a succedat lui Dulgheru între 1952 şi 1963 la şefia Direcţiei V a Securităţii, renumerotată Direcţia a VIII-a în 1956
-Gen.-lt. Moises Haupt: comandant militar al capitalei imediat după război
– Gen. P. Cristescu (Fifca Kleinman), şeful Miliţiei din România la sfârşitul anilor ‘40
–Col. Iacov St. Bulan: avansat la 23 august 1949 general, care a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (1945-1952)
-Gen.-mr. William Suder (Wilman Suder), şef al Departamentului Contraspionaj al Securităţii până în 1949
–Heinz Gutman: şef al Serviciului Secret Civil al RPR
–Mr. Avram Solomon: şef de serviciu al Direcţiei Bucureşti a DGSP de la înfiinţare (30 august 1948)
-Gen. Isidor Hollinger: şef de catedră la Şcoala de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa, cel care i-a succedat în funcţie lui Suder la Departamentul de Contraspionaj
-Mr. Ştefan Iordanov: ofiţer politic al Diviziei ,,Tudor Vladimirescu”, formată în 1943 prin recrutări din rândurile soldaţilor români prizonieri în URSS, a fost apoi avansat colonel şi a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne
–Col. Holban (Moscovici):, şeful Regionalei Bucureşti Siguranţei (1944-1948)
-Col. Holţier Ervin: şeful Direcţiei a X-a DGSP (1948-1952)
– Eugen Dascălu (Davidovici): şeful Siguranţei Satu Mare (1944-1946), agent KGB, apoi şef DRSP Târgu Mureş
-Col. Lucian Stupineanu (Stappnau): director general al Serviciului Special de Informaţii (1945-1947); secretar general la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (sfârşit 1946-început 1947); şeful Direcţiei Spionaj Economic a DGSP, odată cu înfiinţarea acestei instituţii la 30 august 1948
-Col. M.A.I. Mihai (Bibi) R. Boico: din 1949 avansat gen.-mr., destituit în 1952
-Col. Ludovic Cseller (Zeller): director al DRSP Oradea din 1948
-Col. Iosif Breban: şeful Direcţiei Regionale MAI Cluj în 1955
-Col. Gavril (Ianoş) Birtaş: şeful Direcţiei I a DGSP din 1948, destituit în 1952
-Col. dr. Şuli Brill: exclus din M.A.I. şi din partid în 1952
– Luiza Segal: şefă de birou în DGSP de la înfiinţare (1948)
-Mr. Moise Senater: director adjunct al DRSP Bucureşti (1948-1952)
-Col. Adalbert Izsak (Ijak, Iszaek): director adjunct al DRSP Braşov, apoi al doilea adjunct al şefului Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) a Securităţii şi ulterior şeful Direcţiei Regionale de Securitate Galaţi, unde i-a succedat în funcţie lui Wisting
-Col. Zeller: inspector general al Direcţiei Penitenciare a Ministerului de Interne între 1948 şi 1952,

ATOTPUTERNICUL ,,GHIȚĂ” DEJ

– Benjamin Fuchs: responsabil Direcţia Personal a DGSP
-Lt. col. Mauriciu Strul: şeful Direcţiilor Regionale Galaţi (1948-1950) şi apoi Ploieşti şi ulterior Vrancea ale Securităţii
– Iuliu Massler: şeful Regionalei Bistriţa Năsăud a Siguranţei (1946-1947)
-Johann Schwebel: care i-a succedat în funcţie lui Massler (1947-1948)
-Matusei Andreescu (Nathan Matusievici): şef de birou în DGSP de la înfiinţare (1948)
-Col. Mihai Patriciu (Mihai Weiss): inspector general la Regionala Cluj a Siguranţei (1944-1948); director al DRSP Cluj (1948-1952), destituit în cadrul epurărilor antisemite din 1952, ulterior director al Uzinei Metalurgice Reşiţa
Lt.-col. Ştefan Koller (Coler): angajat din 1952 în MAI (la Direcţia Generală a Lagărelor); comandantul închisorii Aiud (1954-1957) şi apoi al închisorii Văcăreşti
-Col. Iţic Averbuch: comandantul Securităţii Ploieşti în anii ‘50, avându-i ca adjuncţi pe Mauriciu Strul şi pe anchetatorul Şmilovici
-Col. Eugen Vistig (Wisting): director al DRSP Craiova din 1948 şi apoi şeful DRSP Galaţi la începutul anilor ’50, unde i-a succedat în funcţie lui Mauriciu Strul
-Lt. maj. DGSS Marcu Abramovici: anchetator al lotului Vasile Luca în 1952-1954
-Lt.-col. Ludovic Weisz (Weiss): membru PCR din 1945; directorul Regionalei Satu Mare a Siguranţei/Securităţii (1946-1953); anchetator al lotului Pătrăşcanu în 1954; după reabilitarea celui din urmă în 1968, ar fi emigrat în Israel
– Iacob Fuchs: şeful serviciului judeţean Baia al DRSP Suceava
-Lt. Barel Orenstein: din 1948 director adjunct al serviciului judeţean Râmnicu Sărat al DRSP Galaţi.

– Lt.Jacob Weigner: director adjunct al serviciului judeţean Turda al DRSP Cluj
-Cpt. Israil Ruckerstein: şeful serviciului judeţean Botoşani al DRSP Suceava
-Cpt. Iosif Hahamu: şeful serviciului judeţean Caraş al DRSP Timişoara
-Mr. Zoltan Kling: şeful serviciului judeţean Severin al DRSP Timişoara
-lt. maj. Simon Siegler: şef de birou şi referent la secţia Probleme Speciale a DGSP din 1948; anchetator a DGSP în procesul “grupului Pătrăşcanu”106 din 1954
-Adalbert Stern: subdirector al Biroului de Securitate Baia Mare în anii ‘50
De fapt, lista este cu mult mai lungă și este datoria istoricilor să o întregească. Dar noi, cei care nu am apucat acele vremuri cumplite, sperăm încă că mai avem dreptul de a ne pune întrebări. Și, încă mai avem dreptul de a citi cu atenție, numele celor mai mulți dintre cei care, atunci, în primii ani ai regimului comunist au coborât iadul pe pământul României. Iar apoi să îl invităm și pe domnul Alexandru Florian, directorul Institului Elie Wiesel, să o citească la fel de atent. Și înainte de a-i scoate pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu sau Petre Țuțea, din istoria culturii românești să ofere un răspuns la o întrebare tulburătoare. Da, Holocaustul nazist a existat și a fost unul dintre cele mai tragice episoade ale istoriei moderne. Da, evreii au fost prigoniți și în România, iar pentru asta trebuie să ne asumăm, și noi, toată răspunderea. Da! Dar cine își va asuma vreodată, răspunderea pentru holocaustul bolșevic?