Vineri am fost din nou la Fortul 13 Jilava și am avut același sentiment de neputință și furie. Am intrat în câteva dintre celule și m-am întrebat a mia oară cum au putut să supraviețuiească sub pământ, așa cum spun chiar ei. Deținuții au ajuns aici, fie pentru triaj, fie pentru o perioadă mai mare.
Vineri, deși afară era un soare destul de puternic pentru perioada aceasta a anului, frigul și umezeaza din celule îți intrau în oase în doar câteva secunde. Cum au rezistat foștii deținuți politic în frig, bătuți crunt, schingiuiți, torturați? Eu nu reușesc să înțeleg, ce forță, ce credință să ai ca să scapi de acolo cu viață.
Vineri am fost un grup mic, dar sper să devină o obligație morală pentru fiecare bucureștean și pentru fiecare român în trecere prin București, să se abată din drum în spre Fortul 13. Iar dacă vor veni special pentru asta, și-au făcut datoria de români.
La Fortul 13 m-am întâlnit tot cu istoricul Marius Oprea, cu Zoe Rădulescu, născută într-o temniță comunistă, cu fiica ei Elena, cu Florin Dobrescu, de la Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, cu Lucia Hossu Longin, Florin Eșanu, Lucian Gheorghiu, Octav Bjoza.
Eu am fost crunt batut si batjocorit in spitalul Jilava.Jilava,un nume la care toti trebuie sa reflectam…