„Nu poţi să-ţi baţi joc de eroi!” – Asociaţia 21 Decembrie 1989 acuză un fals istoric în dosarul Revoluţiei

Plimbat cu camioanele pe la Viena, jefuit de sute de pagini, dosarul Revoluţiei a fost clasat la 26 de ani după crime. Magistraţii Înaltei Curţi au acum ocazia de a repara nedreptatea făcută eroilor Revoluţie, redeschizând acest dosar. O vor face? Asociaţia 21 Decembrie trage semnalul de alarmă.

Asociaţia 21 Decembrie 1989 acuză Parchetul General că a închis cel mai important dosar al acestei naţii, dosarul Revoluţiei, comiţând un fals istoric. De asemenea, revoluţionarii avertizează că vor cere intervenţia DNA şi CSM şi vor sesiza CEDO dacă falsurile vor continua şi acum, când contestaţiile lor faţă de casarea dosarului sunt pe rol la Înalta Curte, unde, susţin reprezentanţii Asociaţiei, problemele nu încetează să apară iar tentativele de muşamalizare din trecut devin din ce în ce mai vizibile.

Astfel, săptămâna trecută, marţi, magistraţii au rămas în pronunţare pe una din plângeri, urmând să-şi verifice competenţa pe respectiva iar o zi mai târziu alte plângeri au fost trimise la alt complet. Alte două zile mai încolo, la examinarea plângerii unui petent, Ştefan Bosnigeanu, completul de judecată a luat act de faptul că petentul a fost pur şi simplu pierdut de procurori din ordonanţa de clasare, ceea ce, potrivit preşedintelui Asociaţiei 12 Decembrie 1989 este un fals prin omisiune. Comis de cei ce au clasat dosarul.

„La termenul de ieri, unul din colegii noştri, care are şi decizie de la CEDO – este chiar cap de listă – nu apare în dosarul Revoluţiei. Şi Bosnigeanu nu este singurul. Pot să-i dau exemplu şi pe Mihai Alexe, Isac Constantin, care a fost în de acum faimosul dosar Trosca, nu apăreau în dosar şi sunt convins că numărul persoanelor recunoscute de CEDO ca victime ale Revoluţiei dar care nu apar în rezoluţia procurorilor de clasare a dosarului va creşte la 10-15. Acest lucru este un fals, fals prin omisiune!”, acuză preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş, într-un amplu interviu acordat Epoch Times.

Potrivit lui Mărieş, falsul „omiterii” victimelor recunoscute de CEDO din rezoluţia de clasare nu este sigurul fals comis în acest dosar.

„Falsul nu se referă doar la membrii Asociaţiei 21 Decembrie, falsul se referă la peste 400 de urmaşi de eroi martiri. Ei, undeva în clasare vorbesc de cifra de 700 şi ceva de eroi martiri, în realitate, cifra oficială dată de statul condus de Ion Iliescu era de o mie şi ceva. Noi susţinem, în continuare că au fost peste 1.200 de morţi în perioada evenimentelor din decembrie 1989 şi câteva mii de răniţi. Ei vorbesc, în ordonanţa de clasare, de două mii şi ceva de răniţi şi reţinuţi. În realitate, cifra se ridică la 8.000, 8.500. Şi atunci, aceste omisiuni, atât de multe omisiuni, cazuri de omor, de răniţi care au murit ulterior, plus acest foarte mare număr de răniţi şi reţinuţi sau omişi mă face să cred că este o rea intenţie şi o mare neglijenţă în serviciu! Nu poţi să îţi baţi joc când este vorba de eroi!”, a adăugat Mărieş, în opinia căruia cei ce au dat clasarea în acest dosar privesc nu înspre jurisdicţia CEDO ci înspre Nistru, şi chiar mai departe, înspre Volga.

„Din dosarul Revoluţiei s-au furat sute de pagini. Dacă apare vreun document antedatat, DNA-ul va fi informat de îndată!”

Asociaţia 21 Decembrie 1988 mai acuză lipsa emiterii la momentul intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală a unei Ordonanţe de începere a urmăririi penale in rem şi îşi exprimă temeri faţă de posibilitatea ca procurorii să producă un document antedatat. Inexistenţa în dosarul nr.11/P/2014 a acestei Ordonanţe a fost constatată vineri de 5 (cinci) completuri de judecată şi invocată de Asociaţia 21 Decembrie prin membrii săi.

„În 2014, în urma intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Penală, dosarul s-a întors de la secţia civilă, unde tot ce s-a făcut a fost să fie scoşi de sub acuzare toţi cei acuzaţi de generalul Voinea, în frunte cu Ion Iliescu. Procurorii militari trebuiau să producă nişte documente de procedură în dosar, ceea ce n-au făcut. Instanţa le-a atras atenţia ca până la termenul următor, mai exact până pe 3-4 februarie, să depună la dosar aceste documente pe care le-au produs ei din perioada februarie 2014 şi până la clasarea dosarului, în 2015. Şi aici e o chestiune care ne pune pe gânduri, de aceea ieri am anunţat că am putea să sesizăm DNA-ul, frica de a nu ne trezi cu un document antedatat”, a mai declarat Mărieş.

Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie şi-a motivat temerile prin faptul că în 2009, când a primit de la procurorii militari, în urma unei decizii CEDO, dosarul Revoluţiei, a constat cu surprindere că dintr-unul dintre dosare lipseau 300 de pagini.

„Acel dosar, scria în opis că avea trei sute şi ceva de pagini. L-am desigilat şi, în realitate, mai avea vreo treizeci. Este vorba de dosarul în care se vorbeşte despre ceea ce s-a furat din Comitetul Central după 22 decembrie. 300 de pagini despre acel dosar au dispărut. Dacă au fost capabili să facă un astfel de lucru…” a declarat Mărieş, care a mai relatat că procurorii au plimbat dosarele Revoluţiei şi pe la Viena, unde au stat vreo două zile (Viena are reputaţia celui mai mare hub de spionaj la nivel de Europa n.r).

„Ei făcând toate aceste manevre, mă duce gândul că pot produce documente antedatate. Dacă apare vreun document antedatat, DNA-ul va fi informat de îndată şi la fel şi Curtea Europeană, a mai declarat Mărieş.

O clasare halucinantă

Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie a criticat şi explicaţiile halucinante date de procurori care, pe lângă prescripţia faptelor au invocat şi faptul că militarii au tras pe fond de oboseală şi stres.

„Există probe după alungarea dictatorului şi înainte de alungarea dictatorului, sunt 1.400 de jurnale de luptă, în care apare muniţie, oamenii care au utilizat muniţia, ordinul de luptă pe care l-au avut. Ordinul de luptă a fost transmis de Nicolae Ceauşescu. În după-masa de 17 decembrie, orele 15.30 a intrat în vigoare la Timişoara şi nu a fost ridicat după alungarea dictatorului şi preluarea puterii de către Ion Iliescu şi celălalt segment al armatei – un segment a fost cu Ceauşescu, mă refer la Milea, un alt segment a fost cu Iliescu, mă refer la Stănculescu, după care a venit Nicolae Militaru. Ei nu au ridicat acel ordin de luptă, l-au lăsat în vigoare până în 15 februarie. Deci până în 15 februarie, a fost aceeaşi acţiune militară continuă. Nefăcând acest lucru, şi morţii de dinainte de 22 decembrie şi morţii de după 22 nu pot fi puşi decât pe seama participării armatei, securităţii, miliţiei şi gărzilor patriotice în stradă în baza ordinului dat de Ceauşescu şi menţinut de Iliescu. Aceste lucruri trebuie judecate la pachet, nu se pot despărţi militarii de civili, nu pot invoca neglijenţa în serviciu sau oboseala militarilor. Poţi înţelege că un militar a adormit cu degetul pe trăgaci şi trage un întreg încărcător. Dar când tragi aproape 20 de milioane de gloanţe, mai putem vorbim de neglijenţă în serviciu?” s-a întrebat, retoric, Mărieş.

Judecătorii Înaltei Curţi au ocazia să pronunţe o sentinţă istorică

În ceea ce priveşte judecarea plângerilor faţă de clasarea dosarului Revoluţiei, în număr de circa 200, repartizate la mai multe complete de judecată ale Înaltei Curţi, Mărieş crede că judecătorii ar trebui să fie conştienţi că sentinţele pe care le vor pronunţă cu privire la clasarea acestui dosar vor rămâne în istorie.

„Eu le-am atras atenţia că orice judecător de la Înalta Curte, mai ales că are multiple decizii ale CEDO, un asemenea tip de dosar poate să fie dosarul vieţii lor. De dosarul Bica, de dosarul Udrea, de dosarul Videanu sau ale altora care au probleme cu justiţia se va uita, dar de dosarul Revoluţiei, nu cred că se va uita! Acel judecător, de câte ori va fi accesat pe net, se va vedea, a fost de acord cu închiderea dosarului Revoluţiei sau nu a fost! Se va vedea. Curaj să aibă!”, a declarat Mărieş.

Context

Reamintim că, în octombrie 2015, la două zile de la istorica punere sub acuzare a lui Ion Iliescu în dosarul Mineriadei, procurorii militari au decis să claseze Dosarul Revoluţiei. În motivarea deciziei, procurorii au afirmat că „persoanele cu funcţii de conducere şi execuţie, politice şi militare, de la nivel central şi local, implicate, în perioada 16-22.12.1989, în organizarea, conducerea, coordonarea şi punerea în executare a măsurilor de reprimare a manifestanţilor au fost judecate şi condamnate definitiv, existând în cauză autoritate de lucru judecat”, iar în ceea ce priveşte evenimentele de după 22, perioada a fost „caracterizată prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos”.

Procurorii au mai susţinut că militarii ar fi tras de multe ori din greşeală, pe fond de oboseală şi stres, alţi oameni ar fi murit în accidente rutiere, de aviaţie etc., iar infracţiunile de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii „nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale încriminatoare” etc. Interesant este faptul că în dosarul Mineriadei, Iliescu a fost pus sub acuzare pentru infracţiuni împotriva umanităţii, aşa „netipice” cum sunt.

Revoltaţi de clasarea dosarului Revoluţiei, toţi membrii Asociaţiei 21 Decembrie 1989 au depus contestaţie la Parchetul Militar pentru redeschiderea dosarului Revoluţiei, contestaţiile fiind respinse. În consecinţă, Asociaţia 21 Decembrie s-a adresat Înaltei Curţi cerând redeschiderea dosarului. Potrivit preşedintelui Asociaţiei, Teodor Mărieş, la ÎCCJ au fost depuse circa 200 de plângeri.

sursa: Epoch Times