O pretenţie absurdă – articolul 180

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, atât guvernul Ponta, cât şi guvernul Cioloş, au dovedit o nesimţire crasă, culminând cu declaraţia unui secretar de stat la Finanţe, Gabriel Biriş, care, la banii pe care îi obţine prin off-shore, nu poate înţelege că majoritatea românilor nu au bani, pur şi simplu. Sigur, lucrurile s-au aranjat pentru unul ca el şi ceilalţi ”oameni de afaceri” din Parlament şi din cercurile înalte.

Dl. Biriş este de părere că dacă nu declari venituri înseamnă ca fraudezi Statul, că doar n-ai să trăieşti din ”scurmat după rădăcini”. Atitudinea dumnealui este simbolică pentru întreaga clasă politică, pentru ”băieţii de bani gata”, care nu şi-au tocit pantofii făcând naveta între oraş şi Cucuieţii din Deal, care nu au părinţi cu pensii de C.A.P., care nu lungesc aceeaşi cutie de margarină sintetică, să le-ajungă pentru toată săptămâna. Prietenii lor au mobile smart, îşi permit un abonament la sală, nu suflă peste biscuiţii culeşi de pe jos şi nu se uită cu jind la cine ştie ce minunăţie tehnologică sau gastronomică.

Îmi amintesc de parcă a fost ieri, şi nu voi uita niciodată, cum un ministru de Finanţe, nu demult demis, a fost ”băgat în corzi” de un reporter, silit să răspundă la întrebări deranjante, despre nivelul de trai al românului simplu. A răspuns că ”n-am ştiut”. Îi respect bunul simţ de-a fi sincer, dar nu pot să nu-l condamn pentru celelalte. Un om desemnat să gestioneze banii noştri elaborează planuri, concepe scheme fiscale, calculează, adună, împarte, fără ”să ştie”. Stupoare! Cum poţi face aşa ceva?

Acum, vine domnul Biriş şi, deşi nu o recunoaşte, situaţia e aceeaşi. Nu ştie! Nu ştie că sunt români care trăiesc efectiv la limita sărăciei. Şi pentru că nici Ponta n-a ştiut asta, ne-am pricopsit cu un articol 180 de toată ruşinea: oameni care nu au bani nici să-şi cumpere de mâncare, sau care abia au bani doar pentru asta, vor fi siliţi să scoată în plus din buzunarul lor gol încă aproape 50 de lei pe lună, să acopere găuri din sistemul de sănătate, bani tot ai lor, prost administraţi, dacă nu chiar furaţi. Această măsură haină, nedemocratică, amintind de regimuri totalitare, va:
1) lăsa oameni pe drumuri,
2) destrăma familii,
3) încuraja delicvenţa,
4) mări exodul celor plecaţi afară,
5) împinge spre prostituţie.

Este cu neputinţă să nu poţi pricepe aceste lucruri. Eu cred că situaţia este într-adins concepută. Nu mă pot gândi la altă soluţie raţională. Ce vor face oamenii de la ţară? Preţul animalelor e mic, costurile lucrării pământului sunt mari, seceta se accentuează de la an la an, încurcând socotelile tuturor. De unde şi de ce să plătească ţăranul român pentru incompetenţa guvernanţilor? Ce vor face cei de la oraşe, trecuţi de-o anumită vârstă, având în întreţinere o familie extinsă, adică şi părinţi/socri nu numai copii. Locuri de muncă nu se găsesc pe toate drumurile, salariile sunt de nimic. Minimul pe economie s-a amânat. ”Nu se cunosc toate datele” când e vorba de mărit venituri, dar şe ştiu sau nu contează, când se măresc taxe! ”Brazilienii, chinezii, indienii, muncesc pe doi lei pe zi, fiecare ştie să facă ceva”, numai românii au mofturi.

În afară de pretenţia absurdă de a cere bani cuiva care nu-i are, se mai pune şi problema legalităţii. Nu mă poate obliga nimeni să mă tratez în sistemul de stat, în care mi-e şi frică să mă tratez. N-are cum să nu-mi fie, când multe spitale municipale au lipsă o autorizaţie sau alta, când multe spitale municipale sunt date în judecată de oameni care susţin că au ieşit de acolo mai bolnavi decât atunci când au intrat. Că neam de neamul lor n-a avut sida, hepatită, stafilococi, streptococi, sau alte bacterii ucigaşe, rezistente la antibiotice, dar şi la curăţenia inexistentă din spitale. Asta după ce ai strecurat şi ceva hârtiuţe colorate prin buzunarele cadrelor medicale, triste să te-anunţe că nu au cutare sau cutare medicament, deci trebuie să ţi-l cumperi, că asigurarea nu acoperă toate costurile, deci eşti bun de ”co-plată”, pentru că trăieşti într-o ţară săracă şi… asta-i treaba.

Chiar dacă Biriş nu ştie, sunt români care trăiesc din ce cresc pe lângă casă, care chiar dacă sunt bolnavi şi la zi cu contribuţia, n-au bani să se trateze, pentru că tratamentul presupune şi alte costuri. Dar Dumnezeu vede şi de aceea românii vor continua să creadă în El, pentru că, spre deosebire de oameni, este nemitarnic şi drept.

Ani la rândul am sperat o schimbare care să aducă o decenţă în viaţa cotidiană. Ani la rândul am fost minţiţi şi manipulaţi în ultimul hal.

În altă ordine de idei, sunt convins că Statului i se va deschide un nou proces, iar de plată suntem buni tot noi, deşi semnăturile sunt ale altora. N-ar fi prima dată.

de Liviu Daniel RostOnline