REVOLTĂTOR! Securitatea din anii 50 lucrează şi acum. Fiica şefului Rezistenţei din Dobrogea nu este repusă în drepturi

Pentru că tatăl său, Gogu Puiu, a fost şeful mişcării de rezistenţă din Dobrogea, Zoe Rădulescu, suportă şi acum şicanele sistemului. De peste 20 de ani ea se chinuie să-şi recapete terenurile moştenite de la părinţi, iar autorităţile locale fac orice să o împiedice: inventează falşi moştenitori, terenuri cu acelaşi număr ca să nască numai confuzii. Chiar dacă riscă pedepse penale, primarul interimar al Constanţei, prefectul judeţului şi membrii comisiei locale de restituire a proprietăţilor nu vor să o pună în drepturile legale.

În 1990, doamna Zoe Rădulescu avea părinţii din Comuna Kogălniceanu decedaţi, iar un an mai târziu a început procesul de reconstituire a terenurilor naţionalizate de comunişti. Iniţial a fost vorba despre 9 ha,  partea ei de moştenire şi de alte 10 ha care i se cuveneau fratelui mamei sale. În 1991, IAS Kogălniceanu a luat în arendă terenurile, cu opţiunea contractuală de locator ca după doi ani şi jumătate să poată fi revendicate. După multă tevatură din partea autorităţilor locale, Zoe Rădulescu reuşeşte să-şi întocmească dosarul. O prevedere de la acea vreme a Direcţiei Agricole Judeţene Constanţa spunea că celor care nu locuiesc în comună să li se atribuie terenurile cât mai departe de localitate. Potrivit Legii 16/1995, trebuie respectat vechiul amplasament în zonele de deal, iar la şes să se facă restituiri unde este teren liber. Aşa se face că, fostul IAS Kogălniceanu, transformat în SC Ceres SA, i-a atribuit teren din patrimoniul societăţii în două sole: A 510 şi A 498. Aceste terenuri se află acum pe teritoriul administrativ al oraşului Constanţa. Între timp, şi unchiul a decedat, iar Zoe Rădulescu avea de moştenit 19 ha. Au urmat demersurile de măsurare, de întocmire a schiţelor, dar treaba s-a împotmolit la primarul Traian Dinu din Kogălniceanu, care a refuzat să completeze vecinătăţile din procesul verbal de punere în posesie şi a omis sola A 498. În anul 2000, Zoe Rădulescu a deschis primul proces de revendicare a terenurilor. Abia la Curtea de Apel au apărut şi vecinătăţile conform schiţei. Cu sentinţa în mână, a mers la Prefectură, la Comisia judeţeană de aplicare a fondului funciar să-i elibereze titlul de proprietate, dar aici o aşteptau alte surprize. Prefectura i-a răspuns că nu i se poate elibera titlul pentru că este în litigiu şi că îşi rezervă dreptul la recurs.

Complicitatea notarilor

În data de 16 mai 2002, Comisia judeţeană şi Comisia locală Constanţa au eliberat 5 titluri de proprietate, 3 din ele având titularii decedaţi şi neavând înscrişi moştenitorii de drept. Cu toate acestea, moştenitorii decedaţilor au vândut terenurile lui Gheorghe şi Elena Alexa. Deoarece terenurile îi aparţineau, Zoe Rădulescu a deschis proces de anulare a titlurilor de proprietate. Procesul s-a suspendat o vreme, pentru că unul dintre cei citaţi nu avea trecută adresa în dosar, acesta fiind decedat şi fără calitate procesuală. Săturată de piedicile puse de autorităţi, Zoe Rădulescu nu s-a mai interesat de dosar, până în 2007, când Comisa locală a chemat-o în judecată pentru „perimarea procesului”. În acel moment a cerut sfatul unui avocat, care a observat că termenul pentru perimare expira în luna decembrie. „De la Camera Notarilor Publici, am aflat că 4 din cei 5 care primiseră titlul de proprietate erau decedaţi şi am aflat care notar a făcut succesiunea. Mergând pe fir, am aflat că notarul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a terenului fără ca cei care-l vindeau să aibă acte de proprietate. În cei doi ani de procese care au urmat, unul din martori, un moştenitor fabricat, a recunoscut că familia sa nu a avut teren pe amplasamentul terenului meu. În sentinţă, judecătorul a spus că titlurile de proprietate au fost obţinute fraudulos, cu ajutorul organelor locale. În 2009 sentinţa a fost definitivă şi irevocabilă”, ne-a relatat domna Zoe Rădulescu.

Autorităţile locale continuă seria şmecheriilor

„În dosarul 63/212/2003 unul din moştenitorii falşi a venit cu două titluri de proprietate eliberate pe numele meu care arătau că mi s-a atribuit terenul de pe sola A 510 în câmp, în comuna Kogălniceanu. Aceste titluri fuseseră emise în timpul procesului, fără ca eu să fiu înştiinţată. Numai că era vorba despre alt teren cu acelaşi indicativ. Nu exista semnătura mea nici pe procesul verbal, nici pe titlul de proprietate. A urmat un alt proces de anulare a acestor două titluri. Pe 22 februarie 2011, am câştigat definitiv şi irevocabil. Numai că în 2010, într-un alt proces deschis pentru nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare între Alexa şi falşii moştenitori taxa de timbru a fost stabilită la 399.000 de lei, aproape 100.000 de euro la acea vreme. Pe 9 iunie 2015 am câştigat definitiv şi irevocabil la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Au fost 15 revizuiri ale proceselor cu titlurile de proprietate”, continuă Zoe Rădulescu povestea restituirilor. Pe data de 30 iunie 2015, executorul judecătoresc a depus documentele la Primăria Constanţa şi la Prefectură pentru emiterea titlurilor de proprietate. În loc să-i emită titlul, Prefectura i-a trimis un ghid cu ce are de făcut. Trei reveniri a avut şi la primarul interimar al Constanţei, Decebal Făgădău. „Secretara primăriei, Marcela Enache, care lucrează din 1993 pe acelaşi post de secretar general, şi şefa Biroului Juridic invocau orice. Ba că nu găseau terenul, schiţele, documentele. În final, mi-au spus că se vor gândi şi-mi vor comunica. Se gândesc şi acum. Pe 17 septembrie anul acesta, primarul interimar Făgădău flutura sentinţa în faţa lor spunând că «pentru mine înseamnă penal»”, spune Zoe Rădulescu. Solicitat telefonic de redactorul PUTEREA, primarul Decebal Făgădău a negat cele povestite de doamna Rădulescu şi voia să ne recite povestea cu solicitarea de la Prefectură şi Comisia locală.

Pe site-ul Primăriei Constanţa există un teren de 4.000 de mp expropriat pentru realizarea unui hipermarket, valoarea exproprierii fiind calculată la 240.000 de euro. Terenul de pe sola A 510 aparţine doamnei Zoe Rădulescu pentru care are sentinţă definitivă şi irevocabilă. Primăria nu vrea să-i dea banii din cauza „cordonului ombilical”. Dacă i-ar da banii, înseamnă că primăria recunoaşte că terenul aparţine doamnei Rădulescu.

Născută deţinut politic

Când a venit pe lume în 1949, Zoe Rădulescu şi mama ei erau bine păzite de gardienii închisorii de femei. Mama sa fusese arestată în iulie 1949 şi era încă în arestul Securităţii când au apucat-o durerile naşterii. Ea fusese arestată pentru „omisiune de denunţ” referitoare la soţul ei, Gogu Puiu, şeful rezistenţei din Dobrogea, vinovăţie pentru care a luat 5 ani de închisoare. Soţul său purta permanent asupra sa o grenadă pe care urma să o folosească în momentul în care nu mai avea soluţii de scăpare. Aşa a şi făcut în 1949: a scos cuiul grenadei şi s-a aşezat pe ea. În drum spre închisoarea de femei Mislea, lângă Câmpina, unde fusese trasferată, a fost dusă la spitalul din Constanţa să nască. „De la primul strigăt am fost deţinut politic”, povesteşte Zoe Rădulescu. Sora mamei i-a spus că o asistentă medicală  a lăsat puţin uşa deschisă ca să o poată vedea. „Nu ştiu ce sugeai, lacrimile mamei tale sau lapte”, i-a spus peste ani mătuşa. Fetiţa nou născută a ajuns la închisoare bolnavă, din cauza frigului din duba închisorii. Femeile din celulă i-au organizat repede o slujbă de botez în capela închisorii, după care şi-a revenit subit. Timp de un an şi patru luni, mama sa a fost presată să accepte una din două variante: ori să trimită copilul la familie, ori la orfelinat. Nu a acceptat varianta orfelinatului, dar şi relaţia cu familia fusese ruptă şi nu avea cum să-i anunţe. În aprilie 1951, o femeie din Feteşti a fost eliberată şi s-a oferit să o ducă la familie. Deşi avea şi ea acasă 7 copii, şi-a asumat riscul să crească fetiţa până la eliberarea mamei sale, dacă nu va găsi pe nimeni din familia ei. La Kogălniceanu l-a găsit pe fratele mamei sale, care a luat-o în îngrijire. „Când mi-au dat prima felie de pâine am aruncat-o şi plângeam să-mi dea mâncare, mămăligă. Dar nici asta nu-mi plăcea. Eu eram obişnuită cu mămăliga din închisoare, tare ca piatra şi fără gust”, povesteşte Zoe Rădulescu. Bunica din partea tatălui venea în fiecare zi să vadă copilul. O singură dată i-a spus fratelui mamei sale să-i dea ei fetiţa, dar pentru că a refuzat nu i-a mai spus niciodată, în schimb, în fiecare zi venea să o vadă, să aibă grijă de ea. După un an, s-au îndurat de bătrână şi i-au dat fetiţa. Bătrâna locuia cu fiica sa şi ginerele său. Doar pentru că fusese cumnatul lui Gogu Puiu, în iunie 1952 ginerele bătrţnei a fost arestat şi închis 10 ani. „În 1954, mama a fost eliberată din închisoare, dar a intrat în alta şi mai grea, viaţa”, spune Zoe Rădulescu. Avea 6 ani şi 6 luni când mama sa a murit în urma unei hemoragii.

În 1963, unchiul său a înfiat-o doar ca să-i schimbe numele şi să poată intra la liceu. Zoe Rădulescu a urmat apoi Facultatea de Filologie şi a fost profesor de limba română şi franceză. În 1985 a venit la Bucureşti prin căsătorie, dar necazurile nu s-au oprit. În acelaşi an, soţul ei a fost arestat pentru că s-a căsătorit cu ea. „Soţul meu a stat închis tot 1 an şi 4 luni, ca şi mine, la Rahova, unde era sfătuit zilnic să se despartă de mine, ca să aibă o viaţă liniştită. Şi acum cred că sunt urmărită”, spune cu lacrimi în ochi Zoe Rădulescu.

SURSA: Puterea