„Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”… La prima vedere ar părea că veacul acesta este atît de religios încît ameninţă să nu mai fie deloc. Dar e o falsă impresie. Războiul la care sîntem părtaşi de mai mulţi ani (şi nu de ieri, de cînd cu doborîrea avionului rusesc de către Turcia, de-alaltăieri, de la atentatele de la Paris) este unul cu resorturi mistice, într-adevăr, dar nu unul religios. Nu se luptă islamul cu creştinii şi cu evreii, ci antihrist cu lumea lui Dumnezeu. Răul se foloseşte ba de islam, ba de atei, ba de indiferenţi religioşi, ba de pretinşi credincioşi, dezbinînd şi punînd foc tuturor.
Nu, Rusia nu duce un „război sfînt” pentru apărarea creştinismului, în general, şi a Ortodoxiei, mai ales, ci îşi vede interesul în Siria şi aiurea, unde intervine armat. Nu, Turcia nu vrea musai să ne facă pe toţi musulmani, dar dacă numai aşa poate reface Imperiul Otoman, nu va ezita să încderce să ne islamizeze.
Ce vreau să spun este că în această teribilă confruntare, care se va acutiza de la o zi la alta şi care ameninţă să transforme totul în ruine, nu avem o luptă între credinţe, ci între năzuinţe drăceşti: de a domina, de a subjuga, de a exploata, de a stăpîni, de a stîrpi pe celălalt. Însă, Sfinţii Părinţi spun că Dumnezeu îl lasă pe diavol să facă răul numai pînă în punctul în care acesta va face loc binelui. Niciodată pînă la distrugerea totală a omului.
Iar Cuviosul Paisie Aghioritul a profeţit acest război, care va duce la destrămarea Turciei (cu înapoierea Constantinopolelui Greciei!) şi la expansiunea Rusiei pînă la Ierusalim. Şi că acolo, la porţile sfintei cetăţi, ar urma ca Rusia să fie înfrîntă de forţele reunite ale Vestului.
Aşa încît, eu unul n-aş paria nici că mîntuirea vine de la Moscova, nici că satan va conduce lumea de la Istanbul. Ceea ce nu înseamnă că liderii politici nu vor accentua tot mai mult „natura religioasă” a conflictului. Motivul apărării democraţiei nu mai ţine ca pe vremuri şi era nevoie de un pretext mai bun.
de
