Într-o țară în care noțiunea de onoare nu este o noțiune abstractă Ponta și-ar fi dat demisia de onoare odată cu descoperirea plagiatului în urma căruia a obtinut titlul de doctor sau în momentul în care a fost inculpat penal pentru fapte de corupție. Oprea ar fi demisionat în momentul în care i-a fost desoperit și lui plagiatul sau imediat după ce, din cauza grandomaniei sale, un polițist a murit conducîndu-l de la cîrciumă spre casă. Piedone, primarul sectorului 4 al Capitalei ar fi demisionat imediat după tragedia de la Clubul Colectiv.
Nu a fost cazul în România. La noi, prima măsură luată de Ponta a fost să-l demită pe șeful de la Protecția Consumatorului! Credea că l-a găsit pe Acarul Păun doar că de data asta nu i-au mai ieșit socotelile. Românii s-au săturat de ei, de toți, și au ieșit în stradă. Abia presiunea străzii le-a trezit „onoarea” pe care oricum nu o au și acum încearcă să-și spele imaginea.
Ponta face pe responsabilul declarînd pe Facebook următoarele:
Oamenii simt nevoia de mai mult şi cred că ar fi o mare greșeală din partea mea să ignor acest lucru! Nu vreau şi nu este corect să las această responsabilitate nici pe seama celor care au fost pe teren, nici pe seama primarilor, secretarilor de stat, a miniștrilor.
Sunt gata să fac eu acest gest pe care alții nu l-au făcut și pe care o parte importantă din societate îl aşteaptă – îmi depun mandatul de prim-ministru, implicit şi al guvernului României.
Eu consider că toată clasa politică ar trebui să-și dea demisia. Absolut toți au ignorat pînă acum voința celor pe care, cică, îi reprezintă. Românii au spus clar în 2009 că vor un Parlament cu doar 300 de parlamentari. Sîntem în 2015 și avem aproape dublu, adică 588 de parlamentari. Mulți dintre ei n-au nimic în comun cu serviciul public fiind doar niște profitori puși pe căpătuială.
La PNL, așa zisa opoziție, îl găsim pe Mihăiță Calimente care a declarat azi că „Dacă strada nu ne vrea nici pe noi, atunci să-i voteze pe bulgari”.
La ALDE, o formațiune politică fantomă, o găsim pe Cristiana Anghel care declară:
Nu mi se pare absolut nimic normal. Este aceeași chestie care s-a întâmplat anul trecut, în noiembrie, înainte de alegeri. Parcă ne ia Dumnezeu mințile. Cineva aranjează, iese. Nu l-au votat pe Ponta 25.000 de oameni. L-au votat cinci milioane. Și, după aceea, au fost și alții care l-au susținut. Pleacă Ponta? Foarte bine, Ponta n-o să moară de foame (…) Este o greșeală ceea ce se întâmplă la nivel național și nu putem să pricepem un singur lucru. Parcă este scris să se aleagă praful de țara asta și fizic și moral. Este scris. Cineva ne scrie scenariul și noi, ca orbii, ne ducem pe drumul acesta.
Cum e posibil să existe asemenea specimene în Parlament?
Dar poate că acum, la 25 de ani de la ultima mare răbufnire populară, se va schimba, în sfîrșit, și România. Pentru a fi siguri de acest lucru cred că ar trebui rescris și aplicat punctul 8 al Proclamației de la Timișoara:
Propunem ca legea electorală să interzică pentru următoarele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al activiștilor și parlamentarilor tuturor partidelor post decembriste. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care framantă astăzi societatea românească. Pîna la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică activiștilor și parlamentarilor tuturor partidelor post decembriste candidatura la funcția de președinte al țării. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de neocomunism.
de Tudor Marincu RostOnline
