Europarlamentul Monica Macovei a aderat marţi la Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor (ECR) din Parlamentul European, părăsind Grupul Popularilor Europeni în care se afla ca efect al alegerii sale pe listele PDL. Macovei şi-a motivat această mutare astfel:
„Nu este întîmplător că mă alătur unui partid european şi unui grup politic din Parlamentul European din care face parte şi partidul din Polonia care a dat recent preşedintele Poloniei şi Guvernul („Lege şi Justiţie” – n. red.). Avem în comun lupta împotriva dictaturii comuniste, iar românii nu mai vor în dictatură. Foarte important, am luat această decizie pentru a contribui la întărirea democraţiei în ţara noastră, la întărirea rolului României în Uniune şi la securitatea şi independenţa României în contextul tendinţelor de control şi expansiune ale Federaţiei Ruse”.
Pasul făcut de Macovei este unul premergător aderării partidului său, „M10”, la Alianţa Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (AECR). Deja „M10” a depus o cerere în acest sens, iar schimbarea taberelor de către Macovei se vrea un angajament ferm, de natură să grăbească aprobarea solicitării.
Este interesant cum o adeptă a liberalismului politic, militantă pentru drepturile minorităţilor (sexuale, etnice şi religioase), care nu s-a remarcat defel prin vreun discurs pro-familie, patriotic sau de susţinere a valorilor creştine, a căpătat, peste noapte, o orientare conservatoare. Macovei a avut, de-a lungul timpului, trei idei mari şi late pe care a făcut carieră: anticomunismul, anticorupţia şi pro-euro-atlantismul. În declaraţia sa de ieri (din care am redat un fragment) le reia riguros. Însă, acestea trei nu sînt caracteristice pentru conservatorism, chiar dacă forţele conservatoare le pot susţine la un moment dat. Ele sînt probleme conjuncturale şi nu principii fundamentale ale conservatorismului. Integritatea şi suveranitatea naţională, ocrotirea şi sprijinirea familiei, resurecţia moral-spirituală sînt elemente de structură ale unei direcţii politice conservatoare. Acestea lipsesc cu desăvîrşire din vederile Monicăi Macovei. Să vedem dacă şi cînd le va recupera.
Pe de altă parte, în AECR există deja un partid românesc, nu mai mare, dar nici mai puţin important decît „M10”, anume „Noua Republică”. Are vechime ca membru AECR, deşi, e drept, nu deţine şi vreun post de europarlamentar, ca să le poată fi de folos aliaţilor în bătăliile de la Bruxelles şi Strasbourg. Poate de aceea AECR va primi „M10” la fel de uşor precum a admis-o pe Macovei în Grupul său din PE.
Din urmă se anunţă venind însă cu forţă Traian Băsescu, care a urcat, în sfîrşit, la timona partidului pe care l-a născut pe cînd era preşedinte, „Mişcarea Populară”. El are resurse şi în ţară, şi în PE pentru a impune MP ca pe un membru foarte util în AECR. De asemenea, deţine avantajul de a se cunoaşte cu liderii partidelor componente şi de a avea uşi deschise cam prin toate organizaţiile europene. Discursul lui ajustat la naţionalism, din ultima vreme, s-ar putea să-l facă mai prizabil pentru anumiţi lideri politici, cum sînt cei al partidului polonez „Lege şi Justiţie”. Şi-atunci Macovei va rămîne pe locul doi, trei…
de Horia Brad RostOnline
