Legea antilegionară, o lege împotriva Lui Hristos

Introducere

În data de 30 iulie a.c., Presedintele României, Domnul Klaus Werner Iohannis, a semnat şi validat Legea 217/2015, cunoscută mai mult sub denumirea de ”legea antilegionară”. Faptul că această lege este antidemocratică, anticonstiţională şi că suprimă libera exprimare, multă lume a spus-o şi a recunoscut-o înaintea mea. În schimb, ceea ce încă nu s-a spus, sau eu cel puţin eu personal n-am văzut-o nici în presa scrisă şi nici în presa vizuală, este faptul că această lege abuzivă şi procomunistă este, mai întâi de toate, îndreptată împotriva Lui Hristos. Ea, legea, nu se atacă doar la oameni, la pământeni, la creştini (prolegionari sau nu), ci la Hristos, la Însuşi Domnul Iisus Hristos.
Dacă ne uităm cu foarte mare atenţie la situaţia descrisă de evanghelii, la evoluţia ultimilor 2000 de ani, şi la contextul României de astăzi, putem constata şi remarca o serie întreagă de asemănări. Aşa cum spune şi proverbul franţusesc : Plus ça change, plus c’est pareil (Cu cât se schimbă mai mult, cu atât se aseamănă mai mult), cam tot aşa stau lucrurile şi cu această lege care, indiferent ce zic şi ce vor zice unii şi alţii, ea Îl atacă direct pe Hristos, şi  atacă  tot ce poate fi mai frumos şi mai valoros în spiritualitatea românească creştin ortodoxă a secolului 20.

Preşedintele Iohannis = Ponţiu Pilat

Numai de la prima vedere ne putem uşor da seama de faptul că Preşedintele României, Dl Iohannis, a avut o atitudine mult asemănătoare cu a lui Ponţiu Pilat. Pentru ca această lege să fie valabilă şi să poată intra în vigoare, ea a fost semnată şi aprobată de preşedintele ţării. Ca şi în scriptură, ”ultimul legislator”, fără să ştie şi fără să-ţi dea seama de răul care-l face şi de consecinţele acestuia, n-a făcut nimic altceva decât că ”s-a spălat pe mâini” de vinovăţia sau nevinovăţia celor vizaţi. Direct, sau indirect, ”nu-l priveşte pe el personal”, pe ”ultimul legislator.” El nu este chemat de nimeni nicăieri pentru a da socoteală de ceea ce face bine sau rău în cazul de faţă. În mod normal, după toate cele scrise şi detaliate în Sfânta Scriptură, Pilat din Pont ar fi trebuit să-L elibereze pe Iisus şi să-L omoare pe Barabas. Iar azi, în anul 2015, în România, înainte de a valida această lege, în mod normal, Preşedintele Iohannis ar fi trebuit să le dea şi legionarilor şansa de a se exprima şi de a-şi spune punctul de vedere. Deşi i s-au transmis scrisori în care era rugat să nu valideze această lege, Preşedintele Iohannis, ca şi Pilat din Pont, s-a făcut că nu aude ultimul glas care-i spune şi-i transmite : ”Nimic să nu-I faci Dreptului aceluia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El.” (Matei 27, 19).
Din nefericire, atât Pontiu Pilat cât şi Preşedintele Iohannis, au cedat presiunilor venite din partea iudeilor, din partea celor care nu L-au recunoscut şi nu-L recunosc nici astăzi pe Domnul Iisus Hristos ca fiind Mesia cel mult aşteptat. De remarcat este faptul că această presiune, această insistenţă venită din partea celor care pretind că ”ei şi numai ei cunosc adevărul”, este identică în ambele cazuri : şi la Pilat din Pont, dar şi la Preşedintele Iohannis. Iar ”adevărul lor”, al iudeilor din evanghelii şi al iudeilor care au promulgat Legea 217/2015 este bazat numai şi numai pe minciună, pe fals şi pe imense exagerări şi manipulări. Cum a zis Pilat : ”Eu nu găsesc nici-o vină la el” (Ioan 19, 6), cam tot aceeaşi ”vină” a găsit şi Preşedintele Iohannis la Domnul Octav Bjoza atunci când l-a decorat…

Iuda Iscariotenul şi cele trei iude liberale

Orb şi rău voitor trebui să fi ca să nu vezi şi să nu-ţi dai seama de faptul că ceea ce au făcut Crin Antonescu, George Scutaru şi Andrei Gerea este o copie, „un plagiat” a ceea ce a făcut Iuda Iscarioteanul : ”Vreţi să vi-i livrăm pe legionari ? Ce ne veţi da în schimb ?”
Aceşti indivizi, chipurile, sunt urmaşii lui Constantin I.C. Brătianu (13 ianuarie 1899 – ?? mai 1950), cel arestat şi ucis de comunişti la Sighet. Iar ei, aceste trei iude liberale, fac astăzi pact cu urmaşii comuniştilor, cu urmaşii celor care l-au ucis pe unul dintre cei mai de seamă oameni politici din istoria ţării şi din istoria PNL-ului, fără să mai pui la socoteală faptul că au aruncat în închisori zeci şi sute de demnitari liberali. Este cunoscută şi arhicunoscută dorinţa şi obsesia lui Crin Antonescu de a ajunge cât mai sus în fruntea statului şi de a ajunge, fie prim-ministru, fie preşedinte. Iar pentru aceasta, el nu s-a dat şi nu se dă în lături de la nimic. El ştia şi ştie foarte bine că promovând o astfel de lege ”se dă bine cu cine trebuie” ca să-şi atingă ţelul. În cazul lui, viitorul ne-o va spune, căci cu siguranţă vom afla şi noi în următorii ani câtă valoare au avut şi au cei 30 de arginţi în ziua de azi în România…

”Liniştea” din faţa lui Pilat = cu ”liniştea”din Parlamentul României

Cât priveşte politicienii români, întreg parlamentul şi senatul României, ca şi atunci când Pilat a întrebat cu glas tare : ”Pe cine vreţi să vi-l eliberez ?” nimeni, şi nici-unul nu a sărit în apărarea celor care riscă închisoare doar pentru simplul fapt că sunt legionari, că-şi fac şi ei propaganda lor şi că sunt altfel decât să fie ”pe placul stăpânirii lumii acesteia”. Iar aceasta, această lipsă de a sări în apărarea unor oameni care nu au făcut şi nu fac nimic rău, se datorează fricii. De frică, de frica lor, de frica iudeilor, căci ei ”au aţâţat mulţimile ca să ceară pe Barabas, iar pe Iisus, să-L piară.” (Matei 27, 20). Tot astfel şi în România zilelor noastre căci ei, iudeii, comuniştii şi urmaşii lor ”au aţâţat mulţimile ca să-i piară pe <<criminalii>> ăştia de legionari”. Cum a fost cu putinţă ca după ce că Iisus făcuse atâtea şi atâtea miracole, să nu ridice nimeni glasul şi să strige în gura mare : ”Eliberează-L pe Iisus şi nu pe Barabas ! Iisus nu a făcut rău la nimeni şi este nevinovat !” !? Cum a fost şi cum este cu putinţă ca în ziua de astăzi, după ce s-a dovedit cu vârf şi îndesat, faptul că mulţi dintre foştii deţinuţi politici au fost sfinţi şi mucenici, iar în parlamentul României şi în numele Bisericii Ortodoxe Române (BOR), să nu se audă măcar o voce puternică strigând : ”Nu vă atingeţi de sfinţii şi martirii noştri, de sfinţii şi martirii neamului românesc !” !? Cum a fost şi cum este cu putinţă ca după 25 de ani în care legionarii au activat liber şi nestingheriţi, şi ţinând cont că în toţi aceşti ani nu s-a întâmplat nici măcar cel mai mic eveniment negativ la adresa lor, să nu zică nimeni în Parlamentul României : ”Măi oameni buni, dar aceşti indivizi au avut şi au activitate continuă în ţara noastră de mai bine de 25 de ani şi nimeni niciodată nu i-a văzut făcând vrun rău la cineva. De mai bine de 25 de ani ei nu au reprezentat şi nu reprezintă nici-un pericol în România !” !?

Nicolae Ceauşescu şi Ion Iliescu şi ei ”i-au denuţat pe legionarii fascişti”

Mai mult decât atât, în decembrie 89 Nicolae Ceauşescu i-a tratat pe manifestanţii de la Timişoara ca fiind ”legionari şi fascişti” ; iar în iunie 90, când inclusiv PNL-ul lui Radu Câmpeanu era împotriva lui Ion Iliescu şi când mulţi PNL-işti manifestau în Piaţa Universităţii, cu toţii, la grămadă, am fost trataţi de Preşedintele Iliescu ca fiind ”legionari şi fascişti”. Inclusiv eu personal, la vremea respectivă, în iunie 90, înainte de a se înfiinţa Partidul Pentru Patrie transformat ulterior în Partidul Totul Pentru Ţară, eram membru PNL şi manifestam în Piaţa Universităţii ca membru al acestui partid.
Deci, este just să spunem că şi Ceauşescu şi Iliescu, s-au folosit de aceste cuvinte pentru a-i calomnia şi a-i denigra pe luptătorii pentru libertate şi democraţie. Exact ca şi Ceauşescu şi Iliescu, tot aşa au procedat şi procedează şi susţinătorii legii antilegionare : fără să-şi vadă paiul din ochiul lor, şi fără să recunoască faptul că ei sunt de fapt extremişti şi periculoşi, profită de poziţia lor şi atacă nişte oameni nevinovaţi care nu au vrut şi nu vor nimic altceva decât libertate şi democraţie în România.

Cezarul lui Pilat şi ”noul Cezar” mai modern…

Ni s-a spus şi ni s-a repetat în nenumărate rânduri că, vezi Doamne, ”trebuie şi noi să fim în rândul lumii, la standardul Europei”, şi de aceea trebuie să fim alături de ei, de europeni, şi să avem o aşa lege ”europeană”. Păi asta este exact ca şi în şantajul şi şmecheria cu ”Nu avem împărat decât Cezarul” (Ioan 19, 5) pentru că la vremea respectivă, în anul 33 după Hristos, ei, ucigaşii Fiului Lui Dummnezeu, nu doreau decât un singur lucru : răstignirea Lui Hristos, iar aceasta, cu orice preţ şi cu orice mijloace. Astăzi, în România, aşa zisul Cezar la care se închină domnii de la institutul Elie Wiesel, nu împărtăşeşte credinţa creştină şi valorile creştinismului. Acest ”nou Cezar” este unul ateu, unul care de multă vreme L-a negat şi L-a marginalizat pe Mântuitorul. În plus, în cazul acestei legi şi acestui nou Cezar, ca şi acum 2000 de ani, ceea ce fac dânşii este un fals, o minciună, căci în statele din Europa de Vest, Canada, SUA şi Australia, atunci când a fost cazul, s-a dovedit că Mişcarea Legionară nu este şi nu a fost niciodată o mişcare fascistă şi nu are absolut nimic în comun cu fascismul. În timpul lungului exil de peste 45 de ani (din 1945 şi până-n 1990), în diferite ţări unde s-au refugiat legionarii români, de mai multe ori au trebuit să se explice în faţa diferitelor autorităţi occidentale şi au dovedit că Mişcarea Legionară n-a avut şi nu are nimic în comun cu fascismul şi extremismul. Pe toată durata exilului, comuniştii şi agenţii securităţii din diferite ţări vestice ”au aţâţat mulţimile” şi autorităţile ţărilor respective asupra ”pericolului legionar”. Exemple de acest fel se pot da enorm de multe, adică exemple în care să se arate că minciunile şi calomniile comuniştilor despre legionarii refugiaţi n-au prins în Occident.
De aceea, şi atunci, în cazul Lui Iisus, la Ierusalim, dar şi astăzi, la Bucureşti, în cazul ”neo-legionarilor” (aşa cum au fost numiţi noii legionari) se procedează de aceeaşi manieră : cu minciuni, falsuri, fantezii, exagerări imense şi manipulări inimaginabile se cere pedepsirea şi răstignirea celor care deranjează ordinea stabilită de unii oameni rău intenţionaţi.

A fi sau a nu fi pentru Hristos, iată întrebarea

Dacă Mişcarea Legionară nu a fost şi nu este cu şi pentru Hristos, atunci ea merită să dispară din istorie. Mai mult, ea merită să fie calificată cum au făcut-o detractorii ei : criminală, teroristă, etc. În schimb, dacă Mişcarea Legionară a fost şi este cu şi pentru Hristos, atunci ea merită să fie menţinută în istorie, atât în istoria patriei, cât şi în istoria Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Mai mult, dacă a fost şi este cu şi pentru Hristos, atunci merită să lupţi pentru ea chiar cu preţul vieţii, chiar cu riscul de a merge şi a petrece vreo câţiva ani la închisoare. Cei care au stat câte 15, 16, 20 sau chiar 23 de ani, cum a fost cazul elevilor arestaţi de Antonescu, ei aşa au crezut şi au gândit : ”Noi suntem aici în primul rând pentru Hristos, pentru libertate, democraţie şi pentru binele ţării noastre ! Dar în primul rând pentru Hristos !” Cartea şi mărturia lui Virgil Maxim intitulată ”Imn pentru crucea purtată” este doar un simplu şi adevărat exemplu. Dar sunt multe, multe alte exemple de acest fel. În cei 25 de ani de ”libertate” s-au publicat suficient de multe cărţi şi mărturii ale foşilor deţinuţi politici astfel încât să nu avem nici cea mai mică îndoială a faptului că legionarii şi sfinţii închisorilor s-au sacrificat şi s-au jertfit pentru libertate, democraţie şi credinţa în Hristos.
În cazul legii 217/2015, ca şi în cazul Lui Iisus, ea vine să impună statului şi legislatorului punctul de vedere al unor indivizi, al unor indivizi care, din păcate, se comportă în ziua de azi exact aşa cum s-au comportat arhiereii şi cărturarii în timpul Lui Hristos. Cu de la ei putere, considerând că ei sunt ”buricul pământului” şi că ei trebuie întotdeauna să aibă dreptate, ei cer în gura mare : ”Răstigneşte-L ! Răstigneşte-L !” Iar în ziua de azi tot ei ţipă din toate puterile : ”Răstigniţi-i ! Răstigniţi-i pe legionari ! La-nchisoare cu ei !”
Atitudinea şi comportamentul celor care au iniţiat, au promovat şi susţinut cu hotărâre şi înverşunare această lege este mult, mult asemănătoare cu a iudeilor care L-au răstignit pe Domnul Hristos. Ca şi atunci, dânşii nu acceptă dialogul, dânşii nu pot înţelege şi nu vor să înţeleagă faptul că greşesc, că sunt pe căi greşite. Ei nu au vrut şi nu vor să înţeleagă faptul că Iisus a fost şi este Mesia cel mult aşteptat. Tot astfel dânşii nu vor şi nu acceptă faptul că Mişcarea Legionară nu a fost antisemită, nu-i fascistă, şi faptul că legionarii au fost şi sunt, mai întâi de toate, slujitorii Lui Hristos.
Neacceptând acest lucru, şi dorind neapărat să-şi impună punctul de vedere, prin jocuri de culise şi tragere de sfori, mai mult sau mai puţin corecte, ei obţin ceea ce doresc, adică o lege şi o legislaţie criminală. Ceea ce I s-a înâmplat Domnului Iisus Hristos a fost o crimă, iar vinovaţii de această crimă niciodată nu au dat socoteală în faţa justiţiei umane pentru fapta comisă. Tot astfel şi în cazul acestei legi, să declari Mişcarea Legionară ca fiind o mişcare fascistă şi criminală, fără să ţii cont de alte păreri, alte opinii şi alte puncte de vedere, este o crimă. Să ceri şi să obţii o lege în care să bagi oameni nevinovaţi la închisoare, este o crimă. Să ceri şi să obţii o lege care condamnă oamenii la închisoare din cauza convingerilor lor politice şi religioase, este o crimă. Să ceri revalidarea unor decizii de tribunal date de un sistem comunist şi criminal, este o crimă. Academia Română, una din forurile cele mai înalte şi cele mai competente din România s-a exprimat deja la acest subiect şi a spus foarte clar că Mişcarea Legionară nu este o mişcare fascistă, antisemită, ş.a.m.d. Să negi aceste lucruri, fără să ţii seama de opinia şi părerea adevăraţilor specialişti, dar mai ales fără să-i întrebi şi pe primii interesaţi de ceea ce gândesc şi care sunt de fapt convingerile lor, este o crimă. Este ca şi cum i-ai condamnat deja încă înainte de a se apăra şi de a spune ceea ce au de spus. Exact aşa cum a fost şi în cazul Domnului Hristos.

Din trecut spre viitor : cu şi pentru Hristos

De cumva se va întâmpla ca în viitor să fie arestaţi şi condamnaţi compatrioţii noştri doar pentru simplul fapt că fac propagandă legionară, ei vor trebui să ştie că atâta timp cât nu au făcut şi nu fac rău la nimeni, şi atâta timp cât ei L-au apărat şi Îl apără pe Domnul Hristos şi Biserica Lui, în definitiv ei nu vor fi închişi pentru fapte criminale, ci pentru Hristos. Exact aşa cum spune şi apostolul : ”Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.” (II Timotei 3, 12), căci această lege este o lege prigonitoare, o lege criminală care-L atacă pe Hristos şi servitorii Lui.

Legile pământeşti şi legile dumnezeieşti nu sunt întotdeauna la fel

Pentru că trăiesc în Canada de aproape 22 de ani, în ultimii ani am avut parte de o experienţă rar întâlnită. În anul 2013, a fost în vizită la Montreal Înalt Prea Sfinţia Sa Arhiepiscopul Nathaniel, Arhiepiscopul Episcopiei de la Vatra, Michigan, SUA. Dat fiind faptul că de o manieră abuzivă şi frauduloasă el şi episcopia lui şi-au însuşit clădirea fostului Centru Cultural Român din Montreal ; dat fiind faptul că acolo se fac zeci şi sute de mii de dolari fără să se ştie ce se face exact cu aceşti bani ; dar mai ales datorită faptului că acolo administratorii bisericii româneşti şi ai episcopiei respective fac afaceri cu organizaţiile criminale care se ocupă de vânzarea drogurilor, fără ezitare m-am adresat episcopului spunându-i exact ceea ce Iisus le-a spus negustorilor din templu : ”Nu faceţi din casa Tatălui Ceresc casă de negustorie” (Ioan 2, 16) şi ”Asta-i casa Lui Dumnezeu iar voi aţi făcut peşteră de tâlhari” (Luca 19, 46).
Cum ”oamenii bisericii” m-au reclamat la poliţie pentru tulburarea liniştii publice, am fost dus la judecată. Fără nici-o ezitare i-am spus şi judecătorului : ”Domnule Judecător, Canada este o ţară a libertăţilor religioase, iar eu nu a făcut decât să-mi practic religia mea, în interiorul bisericii pe care o frecventez, şi să respect întreaga învăţătură a religiei mele care se bazează pe immitatio Christi, adică pe imitarea Lui Hristos.” Judecătorul, în înţelepciunea lui, m-a ascultat foarte atent şi, deşi m-a recunoscut cupabil de a fi perturbat liniştea publică (exact cum a fost cazul şi cu Hristos la timpul Lui), m-a achitat de această acuzaţie. În plus, şi el a recunoscut că este trist faptul că nu întotdeauna legile pământului corespund cu cele divine.
Cam aşa ar fi trebuit procedat şi cu această lege, adică să poată obţine o absoluţie imediată atunci când de fapt ”propaganda legionară” nu este nimic altceva decât propagandă pentru Hristos. În schimb, ei, ”legislatorii” au fixat şi sentinţele…

Dorinţa legionarilor : a-L imita şi a-L sluji pe Hristos

Hristos, atunci când a trăit pe pământ, nu l-a certat sau contrazis pe Ioan Botezătorul pentru faptul că acesta, pe bună dreptate, i-a reproşat lui Irod păcatul comis cu cumnata sa. El, Domnul, i-a mustrat pe farisei şi pe cărturari, iar la templu i-a luat cu biciul pe cei care transformaseră casa de rugăciune în peşteră de tâlhari. Când îi trimite pe apostoli în lume El le zice : ”Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor ; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor.” (Matei 10, 16-18). Aşadar, putem trage concluzia că Mântuitorul nu a fost indiferent la problemele cetăţii, iar El, cu curaj şi îndrăzneală i-a atacat şi i-a arătat cu degetul pe cei care meritau să fie criticaţi şi denunţaţi. În plus pe toţi aceia trimişi de El, i-a avertizat…
Asemenea Lui, şi Corneliu Zelea Codreanu şi mulţi alţi legionari după aceea, n-au făcut nimic altceva decât să se opună ”mai marilor lumii acesteia” care tratau şi tratează această lume după bunul lor plac. A-L imita pe Hristos este datoria oricărui creştin, iar cei care s-au opus comunismului n-au făcut nimic altceva decât să urmeze exemplul Mântuitorului. Cum ei, comuniştii şi alţi politicieni de stânga duceau şi duc o politică profund anticreştină, a fi împotriva lor a fost şi este o obligaţie de bun creştin. De aceea, ”ce-i mâna pe ei în luptă” n-a fost şi nu este decât o atitudine pro sau contra Lui Hristos. Iar această nouă lege nu face decât să continue lupta…

Un exemplu asemănător : martirii şi ”fasciştii” din Spania

În limba franceză exisă expresia care spune : ”Quand je me regarde, je me desole ; mais quand je me compare, je me console.” (Când mă uit la mine, mă dezamăgesc ; dar când mă compar cu alţii, mă consolez.) Cam tot aşa stau lucrurile şi cu martirii şi ”fasciştii” din Spania căzuţi pe câmpurile de luptă în timpul Războiului Civil din 36-39. În urmă cu mai mulţi ani, Biserica Catolică i-a sfinţit şi i-a martirizat pe mai mulţi dintre cei care s-au opus fiarei roşii venită să distrugă bisericile, altarele şi să instaleze comunismul. De partea cealaltă, pentru stânga comunistă şi anti-Hristos, aceştia continuă să-i considere şi să-i trateze de ”fascişti” pe eroii, martirii şi sfinţii Bisericii Catolice din Spania şi din lume. Atunci când Sfântul Scaun de la Roma a luat decizia de a-i sfinţi şi de a le acorda titlul de martiri pentru credinţă, oamenii politici de stânga şi urmaşii lor, care şi azi continuă să-L prigonească pe Hristos, s-au simţit lezaţi şi frustraţi. La noi în ţară, deşi situaţia este cam aceeaşi cu ”sfinţii şi fasciştii”, stânga anti-Hristos a fost mai rapidă…

Biserica Ortodoxă din România (BOR) şi ”indiferenţa” sinodului

Dacă la noi în ţară s-ar fi întâmplat deja ca BOR să fi sfinţit deja pe Valeriu Gafencu şi mulţi alţi legionari care merită să fie sfinţiţi, era clar astăzi pentru toată lumea că iniţiatorii acestei legi continuă să-i prigonească pe sfinţii români şi pe sfinţii închisorilor.
Pe de o parte, tergiversarea BOR-ului este oarecum de înţeles ; pe de altă parte, ceea ce este tot la fel de adevărat este şi faptul că, din păcate, de cele mai multe ori, înalţii ierarhi ai bisericii noastre nu au avut şi nu au întotdeauna o atitudine cu adevărat demnă, înţeleaptă şi curajoasă. Aflat în vizită la Montreal în mijlocul creştinilor ortodocşi, un mare prelat al BOR-ului a fost întrebat de către un creştin de ce nu-l sfinţesc mai repede pe Valeriu Gafencu, fără să mai facă aluzie şi la alţii care şi ei ar merita. Răspunsul a fost pe cât de simplu pe atât de sincer : Pentru că biserica nu se grăbeşte !
În cartea cu titlul ”Mărturisitorii din închisorile comuniste – Minuni, Mărturi. Repere” publicată de Editura Areopag şi Editura Meditaţii în anul 2011, pe prima pagină PS Sebastian Paşcanu, Episcopul Slatinei şi al Romanaţilor, dă o explicaţie cutremurătoare : ”Trebuie să vă spun mai întâi că nu Biserica îi face pe sfinţi. Nu noi, Sinodul Bisericii, îi facem pe sfinţi. Ci pe sfinţi îi face Dumnezeu şi poporul. Dumnezeu – pentru că le recunoaşte sfinţenia lor şi poporul – pentru că păstrează în memoria sa faptele lor. Dar va veni şi vremea sutelor şi miilor de preoţi şi credincioşi care au fost închişi şi bătuţi pentru credinţa lor creştinească în închisorile comuniste…”
Aşadar, nouă, creştinilor obişnuiţi, poporului, ne vine datoria de a le păstra vie memoria şi de a continua jertfa lor pentru ca ea să fie primită şi acceptată, atât în cer, cât şi pe pământ. Chiar dacă duhul sfânt vine şi se coboară prin dânşii, prin Sinodul Bisericii, şi chiar dacă ei sunt cei care au harul botezurilor, cununiilor, înmormântărilor, etc, asta nu înseamnă neapărat că doar ei sunt în măsură să propovăduiască şi să apere Cuvântul Lui Dumnezeu. Nu. Dimpotrivă, nu de puţine ori înalţii noştri ierarhi ”au dat cu bâta-n baltă” şi au făcut lucruri de care ar trebui să le fie ruşine. Spre exemplu, n-a trecut nici măcar un an de când patriarhul nostru împreună cu alţi subalterni de-ai lui îi cântau lui Victor Ponta ”Vrednic este” îndemnând poporul să nu-l voteze pe Iohannis.
Este deci normal ca la asemenea ierarhi să nu te aştepţi că nu vor reacţiona împotriva legilor strâmbe şi nici chiar împotriva noilor legi care-L atacă pe Hristos. Aşa este în anul 2015, aşa a fost şi în anul 1938 şi în 1945…

Legionarii, ei au fost şi sunt ”gardul bisericii”

În schimb, spre bucuria şi fericirea noastră, a creştinilor ortodocşi, chiar dacă de foarte multe ori ierarhii noştri au trădat credinţa strămoşească, diferiţi laici şi buni creştini au fost mai la înălţime decât ei. Astfel este cazul legionarilor şi mai ales al lui Corneliu Zelea Codreanu. Deşi laic, C.Z. Codreanu a lăsat o mărturie şi un testament politic-creştin-ortodox de cel mai înalt nivel. Tocmai de aceea, cuvântul lui, cuvântul lui Zelea Codreanu a fost şi este încă urmărit şi pângărit. Dacă scrierile lui Codreanu n-ar veni de la Dumnezeu, cu siguranţă că ele n-ar fi atât de urmărite şi interzise. Ei, legionarii, au fost şi sunt gardul Bisericii Ortodoxe Române. Pentru ca buldozerul să poată intra să dărâme biserica şi altarul, el trebuie mai întâi să demoleze gardul. Iar dacă gardul este solid, făcut din fier şi din beton armat, şi dacă este bine împământenit, îi va fi foarte greu buldozerului să intre şi să dărâme biserica. În biserică au fost şi sunt ei toţi : creştinii indiferenţi care nu văd dincolo de gard şi preoţii lor slujitori care nu vor să privească atent în jurul lor. Iar gardul, gardul spiritual, l-au constituit şi-l constituie ei, cei care s-au pus de bună voie şi nesiliţi de nimeni în faţa buldozerului pregătit să dea cu biserica la păamânt.
Dacă ierarhii noştri ar fi cu mai puţină băgare de seamă, ar remarca faptul că în Occident, în casa ”noului Cezar”, din păcate, se închid din ce în ce mai multe biserici catolice. Aceasta se datorează şi faptului că aceste biserici n-au avut şi nu au ”gard solid”, gard uman care să se fi opus cu hotărâre, înverşunare şi dăruire până la jertfa supremă.
Cei care au promovat şi avansat această lege tocmai asta urmăresc : să distrugă gardul bisericii. De vor reuşi, în câţiva ani sau în câţiva zeci de ani va fi foarte uşor pentru ei şi pentru urmaşii lor să intre cu buldozerul în biserică. Aşa s-a întâmplat în Rusia după 1917, aşa s-a întâmplat în România după 1945, aşa se întâmplă astăzi ”în casa noului Cezar”…
Istoria se repetă şi se va repeta mereu, iar această lege tocmai acest lucru şi-l doreşte : să reuşească ceea ce nu a reuşit în anii 30 şi în 1945…

Cărţile de bază le-a salvat şi le salvează Dumnezeu

Scrierile lui C.Z. Codreanu au avut şi au un destin care seamănă foarte mult cu destinul scrierilor Sfântului Ioan Gură de Aur sau ale lui Maxim Mărturisitorul. Ca şi scrierile acestor sfinţi, deşi au fost urmărite, persecutate şi de multe ori distruse, ca prin minune de la Dumnezeu, scrierile de căpătâi ale legionarilor au supravieţuit. Puse din nou la index, din aceleaşi motive că, vezi Doamne, ar fi ”antisemite şi periculoase”, în realitate se doreşte interzicerea lor tocmai pentru faptul că ele Îl apără pe Hristos şi Biserica Lui.

Musulmanii şi ”criminalul de război” numit Ştefan cel Mare

La ora globalizării, şi la ora luptei împotriva xenofobiei mondiale, ce-ar fi dacă ne-am pomeni în ziua de azi că mica, gălăgioasa şi zgomotoasa comunitate a musulmanilor şi arabilor din România ar veni să ne ceară nouă, Preşedintelui şi Parlamentului României condamnarea lui Ştefan cel Mare pe motiv că a fost ”criminal de război” !? Din câte se ştie, şi se ştie foarte bine, Ştefan cel Mare a dus multe lupte şi multe războaie cu turcii, cu tătarii şi cu soldaţii lui Mahomed. Dacă BOR-ului i-au trebuit peste 400 de ani ca să-l sfinţească, oare câte sute de ani îi vor trebui să-l sfinţească pe C.Z. Codreanu şi pe toţi ai lui !? Ce-ar însemna astăzi în România ca musulmanii să ceară ”desfiinţarea” cultului lui Ştefan cel Mare !? Ce-ar însemna să ne oblige, ”în numele noului Cezar” să dăm toate statuile jos, să-l scoatem din icoane şi să nu mai putem da nume la străzi şi la cartiere cu numele lui !?
Cu astfel de legi care se atacă la tot ce-i mai curat şi mai pur ortodox ne-am putea aştepta la o asemenea cerere din partea musulmanilor din România.

Concluzie

Atâta timp cât această lege va fi valabilă, şi dacă iniţiatorii şi susţinătorii ei nu vor da înapoi, ea reprezintă o adevără provocare la ortodoxia noastră milenară. De fapt, ca să spunem lucrurilor pe nume, această lege, sub masca unui antisemitism inexistent, ea este în realitate cristianofobă, adică îndreptată împotriva bisericii creştine şi atacă direct pe Hristos. Numai că, din păcate, adevărata ei intenţie este bine mascată şi disimulată.

Marian Costache – Montreal, Canada