Discuţia despre L. 217/2015 („antilegionară”) a intrat pe cotloane dintre cele mai alambicate, mînată de unii cu intenţie şi de alţii din neatenţie, ajungînd să ignore taman efectul cel mai important al legii şi concluzia naturală care ar trebui să reiasă din dezbatere.
Legea trebuie abrogată, iar dacă nu se poate (pentru că onoarea parlamentară nu se reperează uşor sau pentru că nu sîntem lăsaţi de capul nostru), măcar amendată pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale.
Apărătorii ei susţin că o contestă numai firile extremiste şi negaţioniste – indiferent de tonul, argumentele şi reputaţia criticilor. Culmea este că aceşti avocaţi ai legii se slujesc de mijloace totalitare în numele democraţiei.
„Moderaţii” (în fapt oameni care fie nu stăpînesc subiectul, dar se simt chemaţi să se pronunţe, fie nu au curajul opiniilor tranşante, cînd casa ia foc şi încearcă să împace şi capra şi varza) propun ieşirea din impas prin condamnarea simetrică a comunismului (fie prin adăugire la această lege, fie prin adoptarea uneia speciale). Ceea ce o eroare. Noi, cei care constestăm legea, pledăm pentru apărarea drepturilor constituţionale la gîndire liberă, liberă exprimare şi asociere. Nu putem sancţiona îngrădirea acestor drepturi de legea în discuţie, dar să cerem să fie îngrădite pentru o altă categorie de cetăţeni, printr-o altă lege.
Să fim bine înţeleşi: oricît s-ar strădui unii să facă din negru alb, ori măcar gri, această lege este una nedemocratică, anticonstituţională şi antiromânească. Şi nu, nu există nici un temei pentru suspendarea unor drepturi, în interesul apărării altor drepturi mai importante. Nu există nici un pericol major de instaurare a fascismului la noi, de persecuţie în masă a evreilor sau de terorism politic. Dreptul la viaţă al unor cetăţeni români nu este pus în primejdie dacă altor cetăţeni români nu li se ia dreptul la gândire, exprimare şi asociere.
Antisemitismul, xenofobia şi ura între diferite categorii de români sînt stîrnite tocmai prin L. 217/ 2015. De parcă iniţiatorii, văzînd că România este un exemplu pentru întreaga lume în privinţa convieţuirii interetnice şi a drepturilor de care se bucură minorităţile etnice, au vrut să strice acest echilibru şi să declanşeze un nou război în societate. Nu găsesc altă raţiune pentru elaborarea acestui act normativ. Era de ajuns că am acceptat Ordonanţa iniţială, din 2002, nu fără proteste şi atunci – dar ne obişnuisem cu gîndul…
Şi iarăşi nu, nu putem îndrepta un rău, făcînd un rău şi mai mare. A interzice şi comunismul, cu toţi apologeţii şi liderii lui la meridian românesc, înseamnă să punem sub tabu o bună bucată din istoria noastră şi să încălcăm şi mai abitir drepturile constituţionale. Dar nu e nici un pericol să fie condamnat comunismul. Vă amintesc că un partid comunist s-a înfiinţat la noi, deşi i se refuzase înregistrarea la tribunal, după ce i s-a dat dreptate la CEDO. De asemenea, Comisia Europeană şi Parlamentul European au refuzat să condamne comunismul. Aşa că să lăsăm vorbăria despre ce am putea face în cazul comunismului şi să facem ce trebuie în cazul unei legi care este deja în vigoare.
Am arătat toate acestea pe rostonline.ro, în numeroase articole, şi nu doar acum, după promulgarea L. 217/2015, ci chiar din timpul dezbaterii ei în comisiile parlamentare. Am făcut memorii, scrisori deschise şi petiţii publice. Cine e cinstit şi are o minimă capacitate de înţelegere a problemei pe care o naşte această lege, va accepta argumentele şi va susţine din două una: abrogarea sau amendarea actului normativ. Aşa cum este astăzi legea e inacceptabilă!
de Claudiu Târziu RostOnline
Comisia Europeana si Parlamentul European refuza condamnarea comunismului…Ca sa stim pe ce picior dansam….Rusine,rusine sa va fie!