Cu rădăcini adânci înfipte-n lut,
suntem salcâmi cu lemnul greu și tare,
cu fruntea crengilor privim spre soare.
Acel ce ne-a născut,murind,a vrut
să fim salcâmi:al țării tare scut.
Suntem salcâmi și creștem pretutindeni
pe râpi adânci,pe grui și pe podzol,
pe sufletul și trupul țării gol,
pe rariști sărăcite de osânde.
Suntem salcâmi și creștem pe oriunde.
Noi creștem repede ca o furtună.
Călăii s-au temut de-atât elan,
cât se ridică bradul într-un an,
noi creștem vijelie într-o luna.
Noi nu voim pe nimeni să-nspinam,
dar toți dușmanii ne-au izbit de moarte,
menindu-ne prigoanele drept soarte.
Doar ghimpii ne-au fost dați să ne-apărăm…
Un dor aprins înspre destin ne mână
și unde unul a căzut rănit,
o mie de lăstari au răsărit.
Suntem salcâmi și creștem din țărână,
codrii de crez și datină română.
Dumnezeu sa te ocroteasca,dragule Salcam!