„Dumnezeu ne-a dat lacrimi. Multe și amare. Dar să știți, frați creștini, că istoria este scrisă de către câștigători – dar, smerenia și lumina lui Hristos care a fost răstignit pe Cruce sunt mântuitoare. Slavă Lui pentru toate! Să nu ne fie frică să mărturisim pe Hristos, în orice moment al vieții noastre! Să fim fii ai Luminii și aluat dospit în mâinile făcătorilor de pace. Să știți că Dumnezeu nu a uitat poporul sirian!”
Poporul ortodox cel mai încercat în ultimii ani este, cu siguranță, poporul lui Dumnezeu din Siria. Născut din lacrimile și osteneala multor părinți ai Bisericii, precum Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfinții Efrem și Isaac Sirul, Ioan Damaschin și Roman Melodul, Patriarhia Antiohei și a Întregului Orient a fost însângerată de prigoana născută în urma primăverii arabe. Biserici distruse, creștini alungați din Alep, Deir Zor, Raqqa, sute de răpiri și zeci de mucenici au fost și sunt o nouă rană în coasta deja însângerată a Mântuitorului Iisus Hristos.
Cu toate acestea, creștinismul ortodox pulsează în Siria. Acest mesaj l-a susținut printre lacrimi și Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei, în fața credincioșilor sirieni emigrați în Statele Unite ale Americii. Așa cum notează Christian Post, au fost lacrimi pentru poporul său din Siria, lacrimi pentru fratele său, Episcopul Paul al Alepului, care a fost răpit și, de mai bine de un an, nu se știe nimic sigur despre el: „Dumnezeu ne-a dat lacrimi. Multe și amare. Dar să știți, frați creștini, că istoria este scrisă de către câștigători – dar, smerenia și lumina lui Hristos care a fost răstignit pe Cruce sunt mântuitoare. Slavă Lui pentru toate! Să nu ne fie frică să mărturisim pe Hristos, în orice moment al vieții noastre! Să fim fii ai Luminii și aluat dospit în mâinile făcătorilor de pace. Să știți că Dumnezeu nu a uitat poporul sirian!”
sursa: Doxologia
