Jurnal ’90 – Din vremea mineriadelor

1 563

Jurnal 90

În 1990 am scris un fel de jurnal comentând meciurile Campionatului Mondial de Fotbal din Italia, adăugând comentarii ale întâmplărilor politice sau sociale din acea vreme. Pentru că au trecut 25 de ani am șters comentariile meciurilor de fotbal și prezint aici părerile mele despre viața de atunci.

Jurnalul de față vă este oferit de firma ,,A….s”, sponsor al turneului final ,,Coppa del Mondo”, Italia 1990. A….s torsion! (Să fugi!) sau ,,între fotbal și telejurnal”.

Comuniștii, un fel de fotbaliști prinși în ofsaid. Va fluiera arbitrul? Arbitrul tace pentru că se face că nu vede. Până când? Până când comuniștii și-or rupe singuri picioarele și gâtul…

4 iunie 1990. S-a scumpit smântâna de la 4 la 8,25 de lei. La serviciu s-a lungit programul cu 15 minute. S-a scumpit cartela de masă de la 10 la 12 lei. Dacă o țin tot așa…

Am fost la cineclub, au început să sosească fotografii pentru expoziție. Pentru mine interesante câteva imagini montane venite de la Arad. Ceilalți, Lari, Visi, Hașim, au alte păreri și ne certăm…

Ieri și alaltăieri am fost pe la Râmnicu Vâlcea, pe la Bebe Vilău care e cam bolnav. La înapoiere, l-am întâlnit în tren pe Marian Anghelescu cu rucsacul. Venea de la,,Almont `90”, din Cheile Cheii.

M-am simțit ca un măscărici în hainele de oraș, cu toate că mergeam alături de Marian, prin centrul orașului.

Am văzut din tren Buila-Vânturarița și mi s-a făcut dor de munte. Am văzut din tren mulți montaniarzi prin gări…

Dar vine ,,Coppa del Mondo”, Belodedici nu poate veni, Iovan nu poate participa, iar Hagi nu are drept de joc la primul meci, și nici eu nu mă simt prea bine!

5 iunie 1990. ,,Cum pot oamenii locui în astfel de silozuri?” Întrebarea aparține lui Nicolae Iorga, e pusă prin perioada interbelică, și devine actuală. E vorba de bătrânele noastre blocuri.

Am cumpărat cărți, un roman ,,Tărâmuri de departe” de Julien Green, o carte de Ion Rațiu, ,,Moscova sfidează lumea”, și una de Virgil Ierunca ,,Fenomenul Pitești”. Am mai luat ,,Dosarele revoluției”, o încercare de prezentare a acelor zile din decembrie. Gorbaciov aclamat de americani. Am găsit în sfârșit programul TV al meciurilor de fotbal. Smântâna stă în alimentară, n-o mai ia nimeni.

6 iunie 1990. Azi s-a dublat prețul la baterii, IPA a emis un ordin de prelungire a programului cu 15 minute. Nu avem șefi.

Am discutat cu nea Georgică Diaconescu despre cartea lui Ierunca. Zice că la Buzău, după ce era omul bătut la sânge, aduceau o capră însetată care îl înțepa la răni.

La Oradea îl băgau într-un butoi metalic așezat pe un reșou, și încălzeau butoiul până vorbea omul. Astea erau metodele de acum 40 de ani, azi omul a evoluat desigur.

L-am întâlnit pe Pârjol care e dezamăgit complet și nu știe ce să mai facă.

Dondea ar pleca în străinătate la muncă, e dezamăgit că a făcut ASE-ul și nu o facultate practică. Eu aș pleca la plimbare, aș vizita munții acestei lumi, am găsit adresa unor montaniarzi francezi care vor să corespondeze, poate încerc…

7 iunie 1990. Venind de la treabă am ajuns prea târziu la Vălcea unde avusese loc un accident, o dubă care transporta carne (ar fi putut fi de om!), a lovit un copil care a fost dus la spital. A venit poliția (sau miliția), și a luat mărturii. Lumea strigă că a luat numai cunoștințe ale șoferului. Dreptatea a rămas undeva, e vinovată, ca întotdeauna, victima…

Când am ajuns acasă, am constatat că mi s-a furat antena de pe bloc. M-am bucurat că nu mi-au luat și cablul, și din elemenții care sunt aruncați pe bloc, încropesc alta.

Mâine începe Campionatul Mondial, nu găsesc chibrituri în tot orașul, la Casa de Cultură a Sindicatelor Libere, comunismul reînflorește. Comuniștii se bucură și exultă la apariția ziarului lui Barbu. Dan e sincer și e necăjit, nu-și dă seama că e înconjurat de oameni de nimic.

Întâlnesc un prieten, e inginer electronist, e șeful reprezentanței ,,Tehnoton” și zice că toți de acolo au votat cu FSN-ul. Nu înțelege nici el de ce au ieșit alegerile așa, nimeni nu înțelege…

8 iunie 1990. Am găsit pastă de bărbierit și am luat vreo șase să-mi ajungă. Apa caldă nu mai curge pe la mine cam de multișor. Toți se duc pe la bulgari și pe la sârbi, care mai de care, cum poate…

Acum, la Rădești, zice mama că nu mai e problemă dacă se stinge lumina sau dacă se ard becurile, acum sunt lumânări. Dar, culmea, nu se găsesc chibrituri…

Aștept să înceapă festivitatea de deschidere, e luptă mare la gostat, s-a băgat vin…

Cred că va fi un campionat al surprizelor și al violenței. Al violenței, da, pentru că toți se tem și de adversari, dar și de ei… Sunt sigur că vor abunda și aranjamentele, și măsluirile căci Italia rămâne Italia.

Voi renunța la comentariile meciurilor de fotbal cu toate că am făcut eforturi să le scriu aici, căci astăzi nu mai interesează pe nimeni, și le voi înlocui cu puncte-puncte…

Azi, poștașul nu a adus ziarele.

9 iunie 1990. Am fost la Rădești. Vecinii, cei din spate, își fac de cap profitând de bătrânețea mamei și de slăbiciunea mea. Au săpat șanțuri pe la mine prin curte, au distrus niște cotețe și tot ei drăcuie și înjură mereu. Trebuie să fac ceva cu ei, dar eu sunt un om slab…

Orașul e pustiu, peste puțin timp începe meciul de fotbal URSS-România și sunt optimist cu toate că toate că nu avem apărare, dar și rușii au probleme…

La Rădești plouase mult și bătuse un vânt puternic dinspre ruși, sper să nu bată și în Italia. Cred în Lăcătuș.

Doi la zero, Lăcătuș-URSS, și România dă ocol stadionului din Bari în ovații.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

10 iunie 1990. Am fost la bâlci la Bucinișu cu trupa lui Visi. Am scris două poezii cu ce am văzut acolo și le-am citit acolo. Sărbătoarea Cireșelor se sărbătorea fără cireșe, dar întâmplările hazlii de acolo m-au deconectat. Primarul ne-a omenit și am promis că o să mai venim și la anul și la mulți ani.

Mi-a dat Visi o sută de lei și m-a rugat să-i cumpăr din piața de la Bucinișu nimicuri pentru fie-sa Nora.

Am sosit seara obosiți, morți și am mai stat la barul de la Casa de Cultură cu niște citronade în față. Pe la nouă și jumătate am plecat să văd Brazilia. Am văzut-o, și azi nu mă simt prea bine, sunt obosit și nu am chef de muncă, e o căldură insuportabilă la ultimul etaj!

S-a scumpit și sana, trei lei și două zeci și cinci de bani borcanul mic, și stă în magazine!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

12 iunie 1990.

Televiziunea Română continuă să facă prostii, arată pe unul care zice că a primit bani de la manifestanți, și toată țara asta de creduli, crede. TVR filmează pentru Securitate. Se strigă: <<Asta-I libertate, Cu pistol-n spate!>>, <<Jos Iliescu!>>, <<Jos comunismul!>>. Pumnea, în loc să comenteze fotbalul, încearcă să denatureze întâmplările din Piața Universității.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………

13 iunie 1990. Înaintea începerii unui meci se fac anunțuri din partea lui Iliescu care cheamă oamenii să vină la televiziune și la guvern pentru a-i apăra! De cine să-I apere? Securitatea e cu el!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

Și Sofia are golani, << IMGB, face ordine!>> Pumnea e molestat, cade zidul Berlinului.

La opt și douăzeci se întrerupe emisia TV, revine, se întrerupe, iar revine! Joacă teatru… Revine mira la nouă și cinci… La nouă și un sfert, actualități. Răzvan Teodorescu în studioul patru, Alexandru Stark, rănit! Mint, Valeriu C, <<Poliția e cu noi! Armata e cu noi!>>.

Victor Ionescu e acolo! <<Muncitorii ca minerii!>>. Șantaje, se mulțumește Asociației <<21 Decembrie>>. Reportaj, e incendiat sediul Inspectoratului General al Poliției! Comuniștii de la TVR, au cam intrat în panică!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Se întrerupe un meci, comunicat din partea lui Iliescu! Se vorbește de sticle incendiare și la sediul TVR! Armata, Securitatea și Poliția așteaptă! Parcă ei singuri s-ar fi incendiat!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Vorbește iar Ion Iliescu, e speriat cu adevărat, îi face legionari pe manifestanți, apără nomenclatura, ignoră realitatea! Face apel la întregul popor! Zice că au intrat forțe legionare în Ministerul de Interne și au furat arme și uniforme de polițiști!

Se amână ședința Senatului, Patriarhia se roagă!

14 iunie 1990. Au venit minerii, au făcut ordine în Piața Universității.

Am vorbit cu Gabi, era dezamăgit și el. La televizor, toată ziua muncitorii și-au luat angajamente revoluționare. Bucureștiul e o groapă de gunoi, iar televiziunea e o oglindă a acestei gropi. România-Camerun 1-2!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………..

La pauză, obișnuitul telejurnal cu minerii în București, cu șase sute de arestări de intelectuali în ziua de ieri. Mă gândesc de ce nu m-am mai dus la București. Am fost zilele trecute, și toți cunoscuții, mai ales ziariști, s-au făcut că nu mă cunosc, sau mi-au zis că sunt trimis al lui Iliescu (dacă sunt oltean), și m-am demoralizat. Mă consolez privind meciurile la televizor, mai ales că nu mai trebuie să apelăm la televiziunea bulgară.

Manipulează copiii, au fost devastate sediile țărăniștilor și ale liberalilor de unde sunt scoase arme și teancuri de dolari, lumea crede, mai ales că Stark apare bandajat!

15 iunie 1990. Toată lumea e croită să scoată răul din Piața Universității, se reinstaurează dictatura proletariatului, de fapt nici nu plecase, au fost numai niște fulguieli de Rațiu sau de Coposu.

Am vorbit cu Vilău, e optimist, crede că lumea și-a dat seama de jocurile neocomuniștilor și viitorul se va schimba. Gabi mi-a dat telefon de la București și mi-a propus să am mai mult curaj cu ideile mele și să ies în stradă aici la Slatina, căci multă lume mă va urma. M-am gândit și eu, însă eu cred că sunt prea mic. El mă crede un om deosebit, însă eu nu mă cred…

Magazinele sunt goale, nu găsesc pantofi, tot mai multă lume vorbește că au fost securiști și polițiști îmbrăcați în mineri. Unii zic că au fost șapte vagoane de mineri în București… Dar bucureștenii? Bucureștenii au stat comozi în fața televizorului între o repriză de fotbal și o repriză de cotonogeală. Încă odată Bucureștiul demonstrează că e unul dintre cele mai josnice orașe când e nevoie să-și arate personalitatea… S-au adunat acolo, de-a lungul sutelor de ani, toate lepădăturile din țara asta. Niște tineri și-au dat seama de pericolul neocomunist care se întărește, au ieșit în stradă cântând, și au fost luați la bătaie. Bucureștenii s-au împărțit în două, dar n-au avut curaj să urmeze tinerii pe care i-au făcut legionari și imperialiști!

………………………………………………………………………………………………………………………………………………

În Piața Universității e liniște, polițiștii se plimbă în grupuri cu minerii, s-au găsit ,,frați” și îi fac legionari pe tineri! Mai apar și grupuri răzlețe de civili. <<Iliescu și minerii!>>, urale puternice, aplauze îndelungate. Patrule minerești, minerii sapă și pun flori în București!

Iliescu, Roman și Măgureanu trebuie să justifice atâtea bastoane de miner și de polițist cu târnăcoape și cu cazmale!

Dar, cine le-o da să mănânce la toată armata asta de ciomanagii? Țara asta, săraca… Or fi găsit cărbuni în București? Or fi găsit lignit acasă la Rațiu și la Câmpeanu?

Rațiu și Câmpeanu dau declarații la poliție și povestesc prin ce au trecut, în timp ce minerii înarmați patrulează pe bulevardele Bucureștiului. Telegrame, telegrame de susținere a guvernului mineresc!

Mircea Dinescu zice că i-a crescut părul și nu mai e scriitor. Vânătoare de intelectuali,cenzură, prezentare tendențioasă, două femei plâng, una seamănă cu Blandiana, dar nu e, plânge și un băiețel. Primăria capitalei în întuneric. <<Fără violență!>>. Mă închin în fața clasei muncitoare, dar unde sunt polițiștii? Sub Ceaușescu, erau mai mulți decât copacii. Minerii, organe de ordine!

Activiști peste tot, au reînviat activiștii ca viermii în hazna! Culmea, la Clubul Ministerului de Interne se sărbătorește Eminescu! Lupii cântă mieii la <<Cântarea României!>> A fost găsit un băiețel pierdut, se face mare caz la televizor.

Justiția a găsit motivul să nu mai dea procesele la televizor, martorii văd ce se întâmplă și ce se vorbește pe ecran, și sunt influiențați! Zice că n-ar folosi la nimeni!

Azi e aniversarea lui Eminescu, se sărbătorea la televizor, parcă mai mult, pe vremea lui ceașcă. Acum, au băgat niște cântece de jale și ceva de genul să nu mai apară <<Împărat și proletar>>. Doreau să spună că proletarul putea să apară, împăratul să nu mai apară!

Caramitru, mi se pare mie, în piele de lup. Poate că și mie mi se pare orice…

Un bătrân recită Eminescu, parcă ar recita odele lui Ceaușescu, nu s-a schimbat nimic, un secretar de partid să recite <<Luceafărul>>! Mi se pare profanare…

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Telejurnalul de noapte, manipulări la TV, transmit numai ce vor ei, deplâng persoanele nevinovate.

Petre Roman nu recunoaște nimic, nu recunoaște nici presa străină. Pe el nu-l vede nimeni vinovat!

IGP și Poliția Capitalei se vaietă că au fost devastate de <<huligani>>, se pare că huliganii ar fi fost chiar ei. Se huiduie și acum.

Un muncitor de la Chitila explică cum a umplut supape cu plumb, iar acestea au fost folosite ca bile și că bilele au fost luate de la rebuturi. Vrea să scape și el.

Poliția devastată ieri de peste trei sute de persoane, cum să-l mai apere poliția pe cetățean, când nu se poate apăra nici pe ea!

S-au adunat mii de cetățeni păziți de TAB-uri, Ministrul Culturii declară învrăjbire, violență, presa, violentă, frică, sunt acuzați ziariștii, apără intelectualii, e acuzat comunismul, nu comuniștii.

Guvernul și Parlamentul nu se pot exprima, vorbesc de brutalități, bestialități, răzbunare, ripostă. Cer dialog. Absența legii presei, limbaj vulgar, apel la ziariști, publicațiile sabotează.

Ziariștii vorbesc de agresarea redacțiilor, PNL explică despre intrarea brutală a poliției care a generat totul, minerii, molestare, devastare. PNȚ zice că sediul i-a fost devastat, redacția distrusă, autoritățile zic că partidele istorice mint creând scenarii. Alianța pentru democrație condamnă, cere comisii, Partidul Creștin al Dreptății cere stabilizare.

Conferința Națională a Sindicatelor și „Frăția”, trei milioane de membri, vorbesc de lovitură de stat a fasciștilor și mulțumesc minerilor și cheamă sindicaliștii la instaurarea climatului. „Frăția” s-a întâlnit cu minerii care au oprit violența și dezordinea și fac o chemare la normalizare.

Sindicatul Romilor: ,,Domnilor Romi! Am fost acuzați că suntem fasciști, că am atacat! Cei din Piața Universității au trimis persoane colorate numite romi! Fiți calmi, stați fiecare pe la domiciliile dumneavoastră!” Zic că țiganii au fost agresați și au fost făcuți bișnițari, mai zic că a fost un adevărat pogrom și cer să se studieze dacă e bine cu majoratul la 18 ani.

16 iunie 1990. Se minte mult, minerii sunt eroi, lumea crede, conferința de presă a lui Petre Roman, evită toate răspunsurile, ziariștii sunt profesioniști, dar degeaba.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Conferință de presă, Teodorescu agitat, minte și el, zice că a fost o acțiune pregătită de elemente extremiste de dreapta, nu mai are încredere în poliție și televiziunea va ataca orice dezechilibru. Patriotism ieftin.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Telejurnal. Au plecat minerii, guvernul caută vinovați, poliția a făcut o acțiune legală împotriva barbarilor. Poliția a avut o acțiune legală asupra barbarilor care au desfășurat o acțiune neofascistă, antistatală, poliția a arătat fragilitate, necorelare. Forțele străine au dispus un scenariu al destabilizării în vederea loviturii de stat. Președintele și guvernul au cerut ajutorul armatei pentru că poliția a manifestat carențe. Pagube materiale și umane: cinci decese, trei prin împușcare, unu înjunghiat, unu infarct miocardic. 1021 reținuți, 34 arestați, 83 dosare, 155 amenzi, 51 minori, 18 școli și 33 familii atacate, excese și molestări. Guvernul se delimitează net de devastările de sedii și personalități, le consideră acte de barbarie și molestare și cere sprijinul intelectualilor și studenților.

Ministrul de interne, Ursu, cere sprijinul studenților, apoi dialogul e amânat pe 18, îndoieli.

Comunicat IGP, la ora 19,00, două sute de țigani în Gara de Nord cu topoare, cuțite și lanțuri, Multicar, ICAB, Autobuzul. Se dau numerele, secția 18 poliție, iar la ora 24,00 sunt împrăștiați, 16 arestări. Țiganii au personalitate în București și în toată țara. Doar doi greviști ai foamei.

Institutul de Arhitectură, rectorul indignat, barbarie, distrugere a bunurilor și a spațiilor. Studenții maltratați, nouăzeci la sută dintre studenți erau acolo pentru realizarea proiectelor, invazie distrugătoare, minerii au fost acolo, au invadat institutul, distrugeri uriașe! Minerii arhitecți! Au dispărut lucruri din institut, zeci de aparate de filmat, de fotografiat, arme de tir.

Primăria cere înțelegere bucureștenilor, conferință de presă la televiziune. France-Presse zice că televiziunea a fost obiectivul luptelor de influență ale FSN, miza capitală a puterii. Televiziunea nu a arătat ce au făcut minerii, Răzvan a refuzat să răspundă, a spus că noi suntem aici să vorbim de 13, și nu de 14. Nu am putut filma minerii, pentru că sunt ai noștri. Elicopterul l-a refuzat, a refuzat să filmeze și armele PNȚ. Teodorescu protestat de ziariști care i-au cerut să se pronunțe asupra ziarelor proguvernamentale. „Televiziunea noastră nu e politică, dar politica noastră e de a lupta contra!”

Directorul general Emanuel Valeriu critică France-Presse, ignorând adevărul, atmosferă de Bru! Can! Ha! Ha! Zice că: „Presa e independentă și de FSN, și de opoziție, ce să vă mai spun? Se fac observații răutăcioase!~

Se vorbește de elicopterele poliției, de presa de scandal, de momentul critic.

Radu Câmpeanu a fost absent, mulțumește armatei, vorbește de violență, de o cumpănă a democrației, de mașini ale poliției incendiate, de atacul asupra poliției și a televiziunii, Condamnă agresiunile. Precizează că trebuie pedepsite și agresiunile din zilele de 14 și 15 iunie, trebuie anchetați și aduși toți în instanță, nu trebuie făcută nici o diferență! Toți au fost agresori! Legea trebuie să fie aplicată tuturor!

PNL cere o singură lege pentru toți, cere guvernului să ia toate măsurile și să-i judece pe toți făptașii de pe 13, 14 și 15 iunie.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Telejurnal la miezul nopții, telegrame de felicitare la televiziune, de la marile uzine, nu de la studenți. Protest la Ministerul Învățământului, studenții molestați de mineri condamnă violența și fac apel pentru ordine publică asigurată de organelle statului. Procuratura unde e?

Guvernul zice că va sprijini prin credite recuperarea pagubelor și în timp ce îi asigură pe toți la Inspectoratul General al Poliției se sparg dubele, nici un polițist pe acolo, poate tot ei le sparg. Se forțează uși, se strigă „Asasinii!” Comentatorul se face că nu-și dă seama, eu îmi dau seama. Arde clădirea poliției, lumea fluieră a pagubă, televiziunea comentează complice. La MI se anunță triere, de vină ar fi valuta, drogurile, pașapoartele, muniția, bocancii cu ținte, brățările și bolile de piele. Se exagerează, se exploatează totul, până și Eminescu.

17 iunie 1990. Am fost în târg pentru prima oară. Ploaie, blugi, țigani, țigări, chiloți, centuri. Uite alba, nu, e neagra, pune suta pe tarabă! Poliția e cu ei, îi păzește. Lume credulă, mașini de București și de Olt, casete, casetofoane, și cam atât.

L-am întâlnit pe Dan Stoichicescu și am făcut și eu vreo zece minute pe polițistul. Apoi am stat la coadă la roșii, n-am apucat și am luat din piață cu 15 lei. Se apropie iulie și roșiile decolorate sunt 25 de lei.

Ziarele frontului, numai astea mai apar, îi califică pe manifestanți, legionari, iar pe mineri, salvatori! Nu va ieși bine! Am dormit trei ore, apoi am văzut un film cu echipa noastră de fotbal din 1970. Răducanu, Sătmăreanu, Anca, Lupescu, Dembrovski, Dobrin, Dumitru, Lucescu, o lume. Afară plouă torrential, s-a schimbat programul la alimentară în favoarea vânzătorilor, pierd cumpărătorii.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Telejurnal, ziua aviației, coroane, aniversare comunistă, ca în 1977 când eram soldat la aviație la Timișoara.

La spitalul de urgență se caută colegi de facultate dispăruți, se caută Dan Măriuș care a fost luat de mineri, e căutat și un student la arhitectură, reporterii nu au acces în spital, studenții nu au acces în spital. Marian Munteanu e la reanimare, vorbește liftiera, face propaganda fesene. Doctorii vin după o oră, spun că e sâmbăta liberă, spitalul se vizitează joia și duminica. În spital sunt 236 de bolnavi despre care nu se știe ce e cu ei. Minciuni modeste, nu știu nici doctorii ce e cu ei, sau poate știu.

O persoană a încetat greva foamei, Cunescu, Caramitru, Constantin cer anchetă parlamentară, cer să se stabilească adevărul, să intervină justiția. Caramitru, ședință a oamenilor de teatru, indignare, vandalism, molestare, revoltă a oamenilor de teatru care cer adevărul zilelor de 13, 14, și 15 iunie, cer măsuri, cer să se pună capăt barbarismului. Cer un dialog real cu revendicările tuturor, cer susținerea și dezvoltarea instituțiilor legii.

Fără mineri! Spun că a avut loc reînvierea cenzurii, calomnierea presei, sperierea elevilor și studenților, democrația e o vorbă goală la noi. Cer televiziunii imagini de la 13, 14 și 15 iunie, cer aprobarea apariției altor posturi TV, independente, cer campanie susținută pentru pentru explicarea noțiunii de democrație.

Szilaghi Attila, maghiarii vor democrație, au fost o mie de arestați, au fost atacate și maltratate instituții, sedii, redacții, au fost brutalizați mii de oameni. Pe 14, Szilaghi și Laszlo au fost maltratați și arestați de personae civile. La Miercurea Ciuc, sediul poliției a fost maltratat, iar opinia publică a fost mințită de televiziune și de primul ministru al guvernului.

La originea fenomenului se află o criză a metodelor de guvernare, nerezolvarea problemelor la timp, tolerarea tendințelor extremist, lipsa de dialog deschis a autorităților, manipularea opiniei publice.

Se accentuează tensiunile, UDMR cere dialog și demolarea structurilor vechi. Președintele Franței zice că guvernul trebuie dotat urgent pentru apărarea ordinii.

Petre Roman e întrebat de ce a făcut guvernul apel la mineri, minte, caută motive modeste, mărunte, zice că violențele extreme nu au fost făcute de mineri și de muncitori, ci de speculanți și de traficanți. Poliția a fost copleșită de fapte, a fost atacată și molestată.

-Ați trimis minerii organizați!

-Nu e adevărat, am trimis poliția mai întâi! Nu am chemat minerii, Iliescu a chemat Bucureștiul. Minerii au sosit singuri!

-Cum, din întâmplare, trenuri și autocare erau gata? Tot din întâmplare au fost aduși și siderurgiștii din Galați, autobuzele erau întâmplătoare?

-Nu, toți au venit pe picioarele lor, nu cu autobuzele! Nu vreau să discut!

-De ce minerii au avut posibilitatea să facă ordine publică?

-Aveau dreptul, dar…

-Nu studenții au făcut vandalism.

-Dar sunt studenți răniți acolo, bandele organizate au rănit studenții, studenții au rănit studenții?

-Securitatea a acționat?

-Nu!

-Minerii, sau s-au opus lui Ceaușescu și sunt acuzați…

-Nu sunt fasciști!

-Condamnarea internațională e unanimă, jenează?

-Da. Nu ne întoarcem, luptăm cu toți, facem apel la Occident.

Roman le spune francezilor că nu vrea puterea, acelaș lucru le spune și Iliescu, nu vor puterea.

Emanuel Valeriu citește un paragraf din „Europa Liberă” : „Iliescu a făcut din TVR, subordonatul FSN!” „Europa Liberă” și „Vocea Americii” se ascultă cu atenție, televiziunea îi face mincinoși și ucigași.

Piața Universității, lume multă peste tot, „Jos Iliescu!”, televiziunea face apel la cetățenii de bună credință ai capitalei, ,,Iliescu judecat, pentru sângele vărsat!” , film artistic american „Cu puțină dinamită”.

La zece, actualități, nu dau meciul pentru a fierbe lumea. Ministrul de interne, Ursu, apel la calm și ordine. Vorbește de dialog, se dă meciul.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………….

La pauză, manifestanții au ocupat carosabilul, huiduieli, „Eliberați golanii!”, ,,Jos Iliescu!”, „Demisia!”, „Cabinetul unu, Iiescu, cabinet doi, Roman!”, „România Liberă!”, „Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea!”, „Nu suntem țigani!”, „Iliescu și ai lui, trădătorii neamului!”.

Liga Studenților în studio, nu au inițiat ei manifestația, dar sunt de acord.

de Gheorghe Atanasescu

1 Comment
  1. Gheorghe Atanasescu says

    Nu s-a schimbat nimic, eu sunt autorul de ieri, iar astăzi…

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php