Îmi este foarte greu să scriu aceste rânduri, mai ales că este o zi de sărbătoare aşa de importantă. Aş fi vrut să mă gândesc numai la înaintaşii mei şi ai noştri, care s-au înălţat şi ei, prin sacrificiul de sine, asemenea lui Hristos.
Din păcate, nu pot să nu remarc gestul pe care Universitatea Bucureşti a ales să-l facă, tocmai azi, în deplină cunoştinţă de cauză. Spun în deplină cunoştinţă de cauză pentru că, în urma protestelor primite, mai-marii Universităţii bucureştene nu au dat înapoi şi şi-au asumat alegerea făcută.
FOTO: Un fost loc al excelenţei academice şi al libertăţii, actual sediu de propagandă ideologică
Iar răspunsul trădează ipocrizia. Exact ipocrizia care i-a cuprins pe unii odată cu „Je suis Charlie”. Să răspunzi, cu cinism, că „Distincția ce urmează a fi acordată reflectă recunoașterea reputației științifice de care se bucură profesorul Peter Singer în mediul academic internațional și nu afilierea Universității din București la toate opiniile formulate de către acesta”, este o insultă adusă inteligenţei noastre.
Însă batjocura nu se opreşte aici. La punctul 2, Universitatea argumentează: „Activitatea științifică suscită în permanență controverse, uneori extrem de aprinse. Universitatea din București continuă să susțină principiile libertății de expresie și al dezbaterii libere și responsabile a ideilor în mediul academic”.Incredibil!
E incredibil pentru că acum câteva luni, doar, Universitatea Bucureşti refuza să pună la dispoziţie un spaţiu – deci nu să onoreze, pentru lansarea cărţii „Faţa nevăzută a homosexualităţii”. Mai mult, s-a dezis de eveniment, deşi era vorba despre o carte cu studii ştiinţifice, nu de „opinii” formulate de unul sau altul. Atunci, în acel caz, „activitatea ştiinţifică” şi „dezbaterea liberă şi responsabilă a ideilor în mediul academic” n-a mai fost valabilă.
Câţi îşi mai amintesc cum standul de carte organizaţiei „Studenţi pentru viaţă” a fost cenzurat, tot de Universitatea Bucureşti, la presiunile lobby-ului pro-avort? Atunci cum de n-au mai funcţionat principiile „dezbaterii libere” şi neafilierea Universităţii la părerile exprimate în acele cărţi?
Paradoxal e că, în cazul lui Singer, intelectualitatea bucureşteană se face că plouă deşi acesta susţine pe faţă, o ilegalitate: uciderea copiilor cu dizabilităţi, ca să nu mai vorbim de zoofilie. În schimb, în cazul cărţii de mai sus, s-a invocat…legea!
Iată deci, că în orice rău există un bine. Fără decorarea lui Singer, nu s-ar fi dat în vileag adevărata faţă a intelectualilor care conduc Universitatea Bucureşti: falsitatea şi ipocrizia lor.
Paranteză: unde sunt acum apărătorii drepturilor animalelor? Se pare că zoofilia, bestialitatea, nu aduc atingere drepturilor animalelor, ci doar obiceiul tăiatului porcului de Crăciun. Unde sunt acum apărătorii copiilor, cei care voiesc să-i protejeze de „traumatizantele” imagini de la ora de religie? Nicăieri. Pentru că se pare că numele lui Iisus este mai periculos pentru un copil, decât a-i spune că atunci când era bebe era mai puţin valoros decât porcul sau oaia. Şi că dacă voiai, era ok să-l omori. Pe copil, nu pe porc.
Se dovedeşte încă o dată a fi adevărată zicala românească, „peştele de la cap se împute”. Căderea poporului român în întuneric, robie şi crimă a fost cauzată de distrugerea şi apoi coruperea elitelor sale. Înainte se făceau sluj în faţa lui Carol al II-lea, al lui Dej şi al lui Ceauşescu, justificând orice aberaţie. Acum se face acelaşi lucru, în faţa stăpânului global, care başca, oferă şi burse mai mari decât localnicii.
În afară de câteva nume răsfirate, prin ţară, intelectualitatea noastră este compromisă. Nu mai are nicio legătură cu ethosul care a creat această ţară şi a-i asculta reprezintă o cale sigură spre Charlism. Adică spre nimic şi spre moarte. Am încheiat paranteza.
Nu este de mirare că Universitatea Bucureşti nu a ţinut cont de faptul că a programat onorarea lui Peter Singer, chiar de Ziua Eroilor. Altădată, măcar de complezenţă, ar fi ţinut cont de asta.
Acum însă ofensiva e pe faţă şi obiectivul e clar: trebuie să devenim toţi, Charlie. Dar, dragi profesori, lectori, academicieni şi intelectuali, aţi uitat un singur lucru: eroii noştri nu s-au dus să moară pentru Charlie. Într-o zi,nu prea îndepărtată, vă veţi întâlni cu ei. Vae victis!
de Mihai Șomănescu ActiveNews
