Deși era o pedeapsă uitată, răstignirea revine în prim plan. Creștinii din Orient sunt întinși pe lemne așezate în forma Crucii, cu scopul de a fi batjocoriți.
Amintirea pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos care, nevinovat fiind, a fost răstignit pentru a împăca omenirea cu Dumnezeu, trezește în mintea fiecăruia dintre noi imagini sfâșietoare. Sus, pe lemnul Crucii, cu piroane bătute în mâini și picioare, purtând pe cap cununa de spini, Hristos a devenit modelul pentru fiecare creștin – prin suferință, spre Înviere.
Acest obicei al crucificării – practicat de romani, dar preluat de la cartaginezi – era în epocă modul suprem prin care un om putea fi chinuit, înainte de a muri. Izvoarele patristice ne relatează și alte cazuri de răstigniri ale creștinilor din primele trei secole creștine. Însă, după edictul Sfântului Constantin cel Mare din anul 313, istoria nu ne prezintă cazuri de creștini crucificați.
Astfel, deși era o pedeapsă uitată, răstignirea revine în prim plan – creștinii din Orient sunt întinși pe lemne așezate în forma Crucii, cu scopul de a fi batjocoriți. Televiziunea Al Jazeera, dar și Libia Herald prezentau în ziua de 1 mai 2015 câteva imagini cu trei creștini răstigniți în public în Libia.
Din puținele informații existente, se pare că opt membri ai aceleași familii creștine au fost torturați, pentru că nu au dezvăluit unde se află ascuns unul dintre frați. Drept consecință, luptătorii Statului Islamic au crucificat trei din băieții familiei, trupurile râmând în piața centrală timp de cinci ore. După lăsarea serii, bătrânii comunității creștine au coborât trupurile și le-au îngropat în liniște, ca să nu fie provocate și alte incidente.
sursa: Doxologia
