Hillary Clinton şi-a anunţat a doua intrare în cursa pentru Casa Albă prin lansarea unui videoclip pe Internet. De data această fosta primă doamnă se prezintă ca apărătoarea oamenilor obişnuiţi, a familiilor, muncitorilor şi în general a clasei de mijloc. Discursul ei este axat pe combaterea inegalităţilor economice crescânde, dar paradoxal auto-declarata campioană a oamenilor simpli are legături strânse cu marile corporaţii.
”Americanii au depăşit perioada economică dificilă, dar evoluţiile sunt în continuare favorabile mai ales celor din vârf. Americanii obişnuiţi au nevoie de un campion, iar eu vreau să fiu acel campion pentru că voi să faceţi mai mult decât să va descurcaţi. Puteţi avansa şi rămâne în frunte. Atunci când familiile sunt puternice, America este puternică. Aşa că plec la drum pentru a vă câştiga votul, deoarece a sosit vremea voastră”, a afirmat Clinton în primul mesaj de campanie. În filmuleţ apar muncitori, pensionari, femei, latino-americani. Se remarcă publicul ţintă – americani obişnuiţi şi familii, cât şi formula smerită în care fostul secretar de stat nu consideră victoria un lucru cert, ci vrea s-o câştige, prin convingerea electoratului.
Hillary Clinton nu a plecat în campanie cu un mesaj axat pe experienţa ei ca secretar de stat şi senator, ci a ales o altă abordare care s-o facă populară – atacarea problemelor economice pe care nici Obama nu a reuşit să le rezolve.
Încercarea de a o vinde pe Hillary Clinton, protectoarea corporaţiilor, ca pe campioana oamenilor obişnuiţi rămâne o mare ipocrizie, iar mesajul centrat pe justiţie socială şi eliminarea inegalităţilor este şi el lipsit de credibilitate.
Lansarea candidaturii a fost întârziată şi ea strategic pentru a-i pune în dificultate pe contracandidaţi şi a face vâlvă cu speculaţiile legate de întrebarea dacă ca intra în cursă sau nu. Strategia este ca imediat după anunţ, Clinton să înceapă turul statelor unde se va vota la alegerile preliminare pentru a se întâlni cu alegătorii. Imaginea pe care vrea s-o transmită publicului votant este una de persoană empatică, care ascultă preocupările oamenilor pentru a nu mai repeta greşelile din 2008 când Hillary se purta de parcă deja era candidata oficială a democraţilor, cu superioritate şi aroganţă. Miza acestei schimbări de stil şi atitudine este să prezinte o figură veche şi arhicunoscută a politicii americane, în vârstă de 67 de ani, ca un candidat nou, proaspăt.
Chiar dacă aceasta nu este o misiune uşoară, Hillary pare să beneficieze de un culoar bun, având în vedere că contracandidaţii ei la nominalizarea democrată sunt mult mai puţin cunoscuţi şi deţin mult mai puţine mijloace financiare faţă de fosta primă doamnă, care mizează pe 2,5 miliarde de dolari, în ceea ce se anunţă a fi cea mai costisitoare campanie electorală de până acum. În plus, vicepreşedintele Joe Biden a spus că nu o va contracandida, iar Clinton are o reţea puternică de activişti locali şi este plasată în sondajele făcute pe votanţii democraţi la 60%, la mare distanţă de posibilii adversari – fostul guvernator Martin O’Malley, socialistul Bernie Sanders sau fostul senator Jim Webb.
Totuşi din partea republicanilor, ar putea avea parte de surprize – tânărul Marco Rubio pare un challenger serios, iar Hillary este deja atacată de republicani în legătură cu bilanţul ei ca secretar de stat şi ca exponentă a administraţiei Obama. Deşi a optat programatic pentru pivotarea Americii spre Asia Pacific, ea a dat puţină consistenţă ideilor prin acţiune concretă. Spre diferenţă de John Kerry, ea n-a dus o diplomaţie activă în Orientul Mijlociu, neîncercând să avanseze procesul de pace israelo-palestinian, iar în Asia-Pacific, SUA n-au reuşit să oprească avansul agresiv al Chinei.
După ce s-a retras din funcţia de secretar de stat, ea şi-a pregătit însă intensiv campania prezidenţială şi rezultatele se văd. Potrivit unui sondaj NBC, 9 din 10 alegători democraţi ar vota la alegerile primare cu fosta primă doamnă. Mai mult, şi preşedintele Obama a declarat de curând că ”este un candidat excelent”.
Hillary are deci multe atuuri, dar poate face şi mari greşeli aşa cum a arătat scandalul cu contul de mail privat pe care-l folosea pe când era secretar de stat. Pusă în faţa acuzaţiilor, ea a reacţionat defensiv şi cu aroganţă.
Aceste slăbiciuni ale fostului secretar de stat se încearcă a fi compensate prin dezvoltarea unui profil de centru, care să-i atragă nu doar pe hispanici, negri şi tineri, care i-au adus victoria lui Obama, ci şi pe pensionari, muncitori şi femei. Mesajul centrat pe justiţie socială şi eliminarea inegalităţilor este şi el unul de actualitate deoarece clasa mijlocie nu profită de pe urma reluării creşterii economice post-criză. Clinton poate bate din nou monedă şi pe plata egală pentru femei.
Legăturile cu marile corporaţii
Mesajul principal lansat de fostul secretar de stat că vrea să fie campionul oamenilor obişnuiţi, care în mod nedrept au avut de plătit pentru cei de la vârf care au provocat criza, este însă populist şi ipocrit. Hillary Clinton a fost ani de zile avocata intereselor marilor corporaţii americane, precum General Electric, Exxon, Microsoft sau Boeing, pe care le-a promovat puternic şi în plan extern. Aceste companii au relaţii foarte strânse cu Clinton Foundation si Clinton Global Iniţiative. Cel puţin 60 de companii care au făcut lobby pe lângă Departamentul de stat pe când acesta era condus de Hillary au donat peste 26 de milioane de dolari fundaţiei, potrivit ”Wall Street Journal”. După ce a părăsit funcţia de secretar de stat, Hillary a revenit în funcţia de director al Fundaţiei, iar Clinton Global Iniţiative a început să strângă din nou bani chiar şi de la guverne străine.
Chiar dacă legile americane nu interzic astfel de donaţii ale corporaţiilor către fundaţii de caritate cu conexiuni politice atâta vreme cât companiile nu primesc favoruri în schimb, ea este într-o incompatibilitate cel puţin morală. Nu poţi să te dai apărătoarea săracilor când tu primeşti bani şi promovezi ani de zile interesele celor mai bogaţi.
Iar relaţia dintre Hillary şi marile companii intră într-o paradigmă în care mai întâi ea face lobby pentru companii americane precum Boeing, Wall-Mart, Exxon şi altele în relaţia cu alte ţări, le deschide acestora pieţe şi face lobby pe lângă guverne străine, iar apoi corporaţiile varsă donaţii uriaşe către Clinton Foundation pentru diverse proiecte de dezvoltare. Fondurile acestea ar putea fi utilizate însă şi în campania prezidenţială, în care fostul secretar de stat dispune de 2,5 miliarde de dolari.
Lobby-ul pro-fracking
O altă pată neagră a candidatei la preşedinţie care se înscrie în acest pattern este lobby-ul agresiv făcut de doamna Clinton pentru exploatarea gazelor de şist prin periculoasa metodă a fracturării hidraulice de către Exxon şi Chevron în Europa Centrală şi de Est. Ea a lansat Global Shale Gas Iniţiative ca o acţiune de cooperare polono-americană în 2010, când Agenţia energetică americană prognoza că Polonia deţine depozite importante de gaze de şist, fapt infirmat ulterior când atât Exxon cât şi Chevron s-au retras din ţară.
În 2012, Hillary s-a deplasat la Sofia pentru a cere Parlamentului bulgar să reconsidere moratoriul impus fracturării hidraulice şi retragerea licenţelor de explorare ale Chevron. Atât Chevron cât şi Exxon sunt mari donatori la Clinton Foundation, cu 250.000 de dolari în 2013, respectiv 2 milioane de dolari la Clinton Global Iniţiative începând cu 2009. Mai mult, potrivit Wall Street Journal, începând din 2007, Exxon Mobil a mai donat 16,8 milioane de dolari Vital Voices, unei fundaţii non-profit pentru femei co-fondată de Hillary.
Mai mult, potrivit unei investigaţii recente a New York Times, peste două milioane de dolari de origine rusească ar fi intrat în conturile Fundaţiei Clinton în perioada în care achiziţionarea unei companii miniere de uraniu de către o companie de stat din Rusia necesita avizul Departamentului de Stat al SUA, condus de Hillary Clinton. Donaţiile de 2,35 de milioane de dolari nu au fost făcute publice de fundaţie, fapt care ridică mari semne de întrebare. În plus, recent Clinton Foundation a recunoscut că a făcut greşeli în raportarea donaţiilor guvernamentale, care au fost amestecate cu alte donaţii.
Orice s-ar zice, încercarea de a o vinde pe Hillary Clinton, protectoarea corporaţiilor, ca pe campioana oamenilor obişnuiţi rămâne o mare ipocrizie, iar mesajul centrat pe justiţie socială şi eliminarea inegalităţilor este şi el lipsit de credibilitate. Acesta ar putea fi punctul cel mai vulnerabil al candidatei favorite în cursa pentru Casa Albă.
de Matei Dobrovie Epoch-Times Romania
Cand jigodia asta evreiasca pe nume Hillary RODHAM Clinton era senator de New York in anul 2006 nici macar nu avrut sa se uite la dosarul medical al subsemnatului, intreband daca sunt crestin sau evreu. Secretara ei, Corinne de la acea vreme m-a amanat pana cand trebuia sa dau ortul popii de 25 de ori. Dosarul imi trebuia ptr a obtine viza SUA si a ma trata acolo, fiind la acea vreme cu speranta de viata 2 saptamani dupa cum spuneau marii medici romani.
Viza am luat-o ulterior prin alte metode (divine ptr prosti), ptr 10 ani, avand si acum posibilitatea de plecare pana in 2016. De plecat am plecat atunci dar in tara aia comunista, numita Uniunea Sovietica Ailalta eu nu am mai dorit sa calc din 2007, desi am rude cu cetatenie acolo.
Deci cu anumite interventii facute la aceasta mizerie umana, RODHAM Clinton, care e programata acum sa iasa presedinte (Oculta stand in dilema pe vremuri: hotaram intai un negru si dupa aia o femeie sau invers?) rezultatul a fost nul, fiind intrebat daca sunt evreu sau crestin! Si culmea o intreba un senator jidan, coleg si jidan ca si ea, Chack Summer! Ii doresc acum domnei „elitiste”exact ce i-am dorit si atunci. Ba chiar dublez oferta! Nu, o triplez! Cu toata dragostea.