„Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos Iisus!” (II Timotei 2, 3)
Iubiti credinciosi,
Dupa zilele si momentele sufletesti pline de bucurie duhovniceasca, prilejuite noua de marele praznic al invierii Domnului, dupa ce am gustat in Vinerea din Saptamana Luminata din apa sfintita a Izvorului Tamaduirii, iar apoi ne-am bucurat impreuna cu Sfantul Apostol Toma, care printr-o dovada concreta, prin pipairea ranelor Mantuitorului s-a incredintat de invierea. Domnului, iata-ne astazi la un nou popas duhovnicesc, prin care se descopera peste veacuri, in istorie, unul din roadele invierii Domnului, aratandu-se lucrarea, in sufletele oamenilor, a harului Mantuitorului celui inviat, caci Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, pe care il praznuim astazi, la 23 aprilie, a intruchipat, in intreaga sa viata si activitate, idealurile pe care credinciosii si le-au vazut realizate odata cu savarsirea maretului act al invierii Domnului, caci asa cum s-a aratat si in Duminica Tomii, numai credinta ferma in inviere a determinat miile si zecile de mii de crestini sa pecetluiasca cu scumpul lor sange adevarurile invataturii noastre crestine, printre care invierea Mantuitorului, Dumnezeirea Sa, ocupa un prim loc si sa devina marturisitori si mucenici sau martiri ai celui ce a sfaramat puterea mortii, daruind lumii viata.
Ne este cunoscut tuturor sensul sau semnificatia cuvantului martir sau mucenic, care desemneaza pe acela ce este gata sa sufere cele mai mari chinuri, iar de cele mai multe ori, sa-si dea si viata pentru invatatura crestina. Zecile de mii de martiri, in nevinovatia lor, muceniceste, au intruchipat cele mai inalte si mai sfinte virtuti ale vietii crestine, printre care un prim loc il ocupa credinta, nadejdea si dragostea. Ei au pasit spre mucenicie, spre martiraj, plini de o inflacarata credinta, patrunsi de adevarul de neclintit al cuvintelor Mantuitorului care a spus: „Daca pe Mine M-au prigonit, si pe voi va vor prigoni” si „cine va voi sa-si mantuiasca sufletul sau, il va pierde pre el, dar cine isi va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va mantui”(Marcu 8.35).
Aceste cuvinte ale Mantuitorului Hristos, precum si altele cu acelasi sens, le-a avut mereu in fata Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, pe care il praznuim astazi. El. s-a nascut in a doua jumatate a secolului al III-lea, in orasul Capadocia, din Asia Mica, in Turcia de astazi. Parintii sai erau oameni cu buna stare si totodata cu mari demnitati imparatesti. Cu toate ca pe vremea aceea religia crestina era prigonita in statul roman, el primi de mic, de la parintii sai, o aleasa educatie in spiritul iubirii lui Hristos, formandu-si si o cultura inalta prin studierea conceptiilor filosofice din acea vreme, ajungand la concluzia ca nu exista filosofie mai inalta decat cea crestina.
Fiind frumos la chip, a fost sfatuit de parintii sai sa imbratiseze cariera militara, remarcandu-se printre ostasii de frunte ai armatei romane din vremea imparatului Diocletian, ajungand tribun, comis, apoi general. Avand o tarie sufleteasca rar intalnita, fugind de desertaciunea petrecerilor usoare, care erau in floare in acea vreme, ducandu-si viata in spiritul invataturilor crestine, tanarul Gheorghe ajunsese sa fie cinstit de imparat si socotit ca unul din cei mai mari strategi ai armatei romane.
In acea vreme, religia oficiala a statului era cea pagana, dar si numarul celor ce urmau invatatura crestina era impunator. Tanarul a devenit in intregime ostas al lui Hristos, asa cum este numit in cantarile noastre sfinte, tagaduind puterea idolilor si nevoind sa-1 recunoasca pe imparatul Diocletian zeu si domn, asa cum se intitula acesta. El privea cu adanca mahnire ordinele pe care ie dadea imparatul pagan impotriva religiei crestine.
Pe vremea acestui imparat pagan, Biserica din Nicomidia (Asia Mica), tinutul in care se nascuse Sfantul Gheorghe, a fost pradata de mobilier, de obiecte si de carti sfinte din ordinul imparatului. Crestinilor bogati li s-au confiscat averile; functionarii de stat crestini au fost concediati, sclavii crestinilor, ucisi, demnitarii crestini aruncati in temnita, slujitorii lui Hristos batjocoriti si chinuiti.
Mai tarziu, imparatul da un ordin pentru tot imperiul, ca sa fie ucisi toti aceia care nu vor voi sa sacrifice animale idolilor, zeilor recunoscuti de imparat. in primavara anului 303, cand imparatul isi aniversa 20 de ani de conducere a imperiului, s-au organizat mari serbari in intreaga imparatie romana si in special in Nicomidia, unde se gasea si Sfantul Gheorghe, fiind inca in slujba imparatului.
In fata tronului sunt adusi o multime de crestini, slabiti de batai, cu fetele supte si nemancati. La ordinul imparatului de a i se aduce jertfe, crestinii raspund: „Noi cunoastem decat un singur imparat, pe Hristos datatorul de viata, cel care ne cere sa iubim adevarul, cinstea si demnitatea si daca le indeplinim, am castigat ceva ce n-aveti voi – sufletul si viata de veci, moartea pentru lumea aceasta si imparatia cerurilor pentru lumea cealalta„. Atunci Diocletian, ca o fiara in disperare, a strigat: „Crestinii sa fie arsi de vii!„. O ceata de netrebnici executa ordinul diabolic dat.
In stanga crudului imparat Diocletian era sotia sa, imparateasa Priscia, care ramasese inmarmurita, iar in dreapta imparatului statea generalul Gheorghe, cu ochii plini de lacrimi. Cand vazu cum ard crestinii, Gheorghe se ridica in fata imparatului si striga cu putere: „Si eu sunt crestin, pe tine te respect, imparate, dar sufletul meu este al Aceluia care este Calea, Adevarul si Viata„. El isi arunca apoi in fata imparatului uniforma de general roman, iar imparatul, surprins de aceste declaratii ale generalului sau, ii smulge sulita si-l loveste, dar Sfantul Gheorghe ramane nevatamat.
Turbat de manie, imparatul da ordin ca sfantul sa fie intemnitat. Dar si in inchisoare, Sfantul Gheorghe se arata ca un adevarat ostas al lui Hristos. El nu se infricoseaza de chinurile si umilintele inchisorii si apara cu strasnicie invatatura crestina. Fermitatea si statornicia lui in credinta, au determinat-o pe sotia imparatului sa primeasca botezul lui Hristos, primind numele de Alexandra, iar fiica imparatului, Valeria, primeste botezul chiar de la Sfantul Gheorghe.
Diocletian, dorind sa satisfaca furia multimii, aduce jertfe zeilor si-l cheama pe Sfantul Gheorghe din inchisoare, obligandu-l sa jertfeasca idolilor. El insa refuza categoric, spunand: „Eu nu ma inchin decat lui Hristos, Cel ce a slujit adevarului si Lui ii aduc ca jertfa inima si sufletul meu„, in fata acestui raspuns, Diocletian il intreaba: „Ce iti da tie religia crestina, de a-i imbratisat-o si renunti la onorurile mele?„, iar Sfantul Gheorghe raspunde: „Onorurile tale, imparate, sunt bune, daca servesc omului si fericirii lui, dar daca eu sunt fericit si altul nenorocit, pentru mine este un chin groaznic. As vrea ca toti sa fie ca Cel ce a fost bun, drept, milostiv si rasplata Lui a fost rastignirea„. Toti au inteles atunci ca Sfantul Gheorghe este un crestin convins.
Imparatul ordona atunci sa fie aruncat intr-o groapa cu var clocotind, dar sfantul mucenic iese nevatamat. Sfatuit de guvernatorul Magnetiu, imparatul a poruncit ca tanarul ostean sa fie incaltat in butuci de fier; cuiele i-au strapuns talpile si pe unde mergea ramaneau urme de sange, infatisat din nou in fata imparatului, acesta il intreaba pe sfant: „Cum de esti nevatamat, dupa cele intamplate?„ Sfantul a raspuns:„Nu stii oare ca Pavel, care din prigonitorul crestinilor a ajuns apostolul cel mai vestit al lui Iisus din Nazaret, a zis: Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine? Acest Hristos n-a venit la voia intamplarii in lume, ci a fost profetit. Iata specificul religiei crestine. Ea este plinirea legii si a proorocilor, pe cand religiile celelalte sunt nascute in istorie si in istorie dispar, iar crestinismul, pentru cei ce-l accepta, este si pentru veacul de acum, si pentru cel viitor. Dumnezeirea lui Iisus a fost aratata prin inviere, iar indumnezeirea crestinilor se face prin trairea Evangheliei. Voi, paganii, desi jertfiti zeilor, dati frau liber patimilor si destrabalarilor voastre„.
Atunci, imparatul, in satanica lui furie, a ordonat sa i se taie capul si acest lucru s-a implinit la 23 aprilie anul 303. Trupul sfantului a fost aruncat in groapa comuna a sclavilor, iar mai tarziu a fost dus de un slujitor al sau si ingropat aproape de cetatea Lida, din Palestina, locul de origine al mamei sale.
Cinstirea de care se bucura Sfantul Gheorghe din partea Bisericii noastre este deosebit de mare. in viata si faptele sale si-au gasit intruchipare vie poruncile evanghelice si idealurile inalte ale crestinismului. Faptele si viata lui si-au dobandit pretutindeni un loc de cinste, fiind pomenit ca un slujitor al adevarului vesnic al Evangheliei, ca un marturisitor al lui Hristos, ca un pururea rugator catre Dumnezeu, pentru noi cei credinciosi.
Numele lui este purtat de nenumarati crestini si multe biserici si l-au ales ca ocrotitor. Pe steagurile multor tari crestine era zugravit chipul Sfantului Gheorghe, simbolul vitejiei. Marele domn al Moldovei, Stefan cel Mare, ii purta icoana pe platosa, iar chipul ii era zugravit pe steagul ostirii moldovene. In cinstea lui, domnitorul Moldovei a ridicat un numar insemnat de biserici. Credinciosii nostri arata o deosebita dragoste pentru marele mucenic, impodobind portile curtilor cu crengi verzi, ca simbol al biruintei vietii asupra mortii, a primaverii asupra iernii.
Iubiti credinciosi,
Praznuind astazi pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, se cuvine sa luam pilda de la el in ceea ce priveste virtutile crestine cu care a fost impodobit sufletul sau, printre care vom enumera in primul rand credinta, nadejdea si dragostea fata de Dumnezeu si de oameni si statornicia lui in credinta crestina. El a indeplinit cuvintele Apostolului Pavel, care scrie in Epistola a doua catre Timotei: „Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos Iisus„ (II Timotei 2, 3) si s-a luptat, tot asa cum il indemna pe Timotei acelasi apostol, „ca un neinfricat si bun ostas, dobandind prin aceasta cununa cereasca a muceniciei„.
Urmand si noi pilda Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, fiind buni ostasi ai imparatului ceresc, ai Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos, fiind statornici in credinta noastra crestina, pastrand si slujind adevarului evanghelic, care ne indeamna la dragoste catre Dumnezeu si catre oameni, la pacea si intrajutorarea tuturor, noi vom sluji Mantuitorului si vom dobandi cununa cea nepieritoare a vietii vesnice, asa cum a dobandit-o si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Purtatorul de biruinta, pe care il rugam sa mijloceasca catre Bunul Dumnezeu rugaciunile noastre pentru intarirea in credinta si mantuirea sufletului nostru, Amin !
Parintele Sergiu Rosca
