Mulți s-au întrebat zile acestea de ce ultimii martiri sunt credincioși etiopieni? Răspunsul – creștinismul în această țară extrem de săracă nu este unul de Duminică sau de ocazie festivă, ci este viață. Pe frontonul fiecărei biserici etiopiene scrie mare, în limba gheez: „Nu lipsi de la Liturghia Euharistică, pentru că ea nu este completă fără tine!”. Această conștiință că Liturghia nu este deplină, completă, dacă cineva din comunitate lipsește fără motive obiective, face ca până astăzi slujba să nu înceapă până nu sosește și ultimul copil din sat!
Etiopia. „Țara lui Dumnezeu și limba gheez, limbă a îngerilor” – așa spun și cred până astăzi credincioșii etiopieni. Noi, occidentalii, știm câte ceva despre Etiopia din documentare și cărți. Am auzit că acolo a fost descoperită pentru prima dată cafeaua ori că Etiopia este a doua cea mai săracă țară a lumii. Cam atât. Însă, din voia lui Dumnezeu, numele Etiopia a fost purtat zilele acestea pe buzele lumii întregi. Din Etiopia provin ultimii martiri ai credinței creștine! Am întâlnit zilele acestea mulți oameni informați, educați, ancorați în realitatea lumii, care m-au surprins cu afirmația: „Nu știam că în Etiopia trăiesc creștini”!
Din păcate, este nevoie de un eveniment care să impresioneze audiența, pentru a descoperi că fii lui Dumnezeu nu suntem doar noi, cei ancorați în tradiția Bisericii. A fost nevoie să privim cu înfrigurare un film de aproape jumătate de oră, în care 30 de frați creștini etiopieni își arată credința în fața Crucii Marelui Răstignit. O imagine de Proscomidie, o imagine a Bisericii care triumfă dincolo de pistol sau cuțit. 30 de creștini, 30 de vieți aduse și închinate lui Dumnezeu. Motivul invocat de cei care au realizat filmarea de la marginea mării a fost neplata jizya – o taxă pe credință plătită de „Oamenii cărții”, adică de cei care nu sunt musulmani, dar sunt menționați în fragmentul din Coran 9, 29. În filmarea de 29 de minute publicată de Al-Furqan, creștinii martirizați sunt numiți „închinători ai Crucii ce aparține Bisericii etiopiene dușmane”.
Dincolo de crimele odioase, mesajul cu care se încheie filmul are în el o fărâmă de adevăr. Exact ca la rubrica manualelor din copilărie, „Știați că?” – știați că în Etiopia, la botezul creștin, fiecărui prunc i se leagă la gât o Cruce pe care nu are voie să o dea jos până în momentul morții,ea fiind apoi moștenită de către cel mai mic copil al familiei?
O țară în cornul Africii, Etiopia este o țară creștină într-o mare islamică. 2000 de ani de tradiție și continuitate, o Biserică cu mai mult de 50 de milioane de credincioși, în mijlocul unei Africi ce se islamizează de la zi la zi!
Mulți s-au întrebat zile acestea de ce ultimii martiri sunt credincioși etiopieni? Răspunsul –creștinismul în această țară extrem de săracă nu este unul de Duminică sau de ocazie festivă, ci este viață. Pe frontonul fiecărei biserici etiopiene scrie mare, în limba gheez: „Nu lipsi de la Liturghia Euharistică, pentru că ea nu este completă fără tine!”. Această conștiință că Liturghia nu este deplină, completă, dacă cineva din comunitate lipsește fără motive obiective, face ca până astăzi slujba să nu înceapă până nu sosește și ultimul copil din sat! Mâțhafă Kâdase – Cartea Liturghiei, prevede faptul că Liturghia curge până la momentul împărtășirii clerului. După acest moment, dumnezeiasca Împărtășanie este pusă într-un săculeț de piele de capră și preotul merge și împărtășește pe toți bolnavii din sat, care nu pot fi aduși la biserică. În tot acest timp, cei adunați la Liturghie nu părăsesc biserica. Preotul se întoarce și apoi continuă slujba, urmând împărtășirea tuturor celor prezenți. Din acest motiv, o Liturghie poate ține chiar și zece ore, timp în care nimeni nu pleacă acasă! Este impresionant pentru noi, cei cărora două ore jertfite lui Dumnezeu la dumnezeiasca Liturghie ni se par covârșitor de lungi…
Toată această evlavie și credința sunt într-o țară care suferă. În doar câțiva ani de război cu Eritreea și Sudanul de Sud, Etiopia a pierdut aproximativ 100.000 de oameni. La starea conflictuală s-au adăugat condițiile climatice. În 2014, singura cultură din care Etiopia a desfășurat activități de export a fost cafeaua. În rest, lipsa apei este flagelul care a devastat statul etiopian în ultimii trei ani. Potrivit Agenției de Presă Reuters, din cauza secetei prețurile alimentelor au crescut în sudul Etiopiei cu 180% față de media normală.Green Report informa, în anul 2013, că o zecime din populația țării are nevoie urgentă de ajutor. Același document prevedea că unul din șase copii sunt subnutriți în Etiopia, iar oamenii din zonele de conflict nu mai au posibilitatea de a cultiva terenurile agricole, multe din ele fiind minate. În acest context economic, bolile fac ravagii. Cu un sistem medical cu grave carențe, poporul etiopian se confruntă cu riscul îmbolnăvirilor de malarie, tuberculoză, febră tifoidă, diaree acută, hepatită B, febră galbenă, meningo-encefalită și virusul SIDA/ HIV. Cercetările sociologice au legat această problemă de rata analfabetismului și de consumul de droguri, care ating cote alarmante.
În ultimii ani, în Etiopia, islamul s-a manifestat violent, existând numeroase atacuri îndreptate asupra comunităților creștine. În zonele în care majoritatea este musulmană, precum orașul Harare, creștinii suferă persecuții severe din partea musulmanilor. Numai în anul 2011, într-un singur raid, musulmanii extremiști au ars 70 de biserici și peste4.000 de creștini au fost nevoiți să-și părăsească casele, bisericile și cimitirele.
Astăzi, creştinii din Etiopia se confruntă cu atacuri teroriste şi convertiri forţate la islamism. Consiliul Suprem Islamic Etiopian, o instituție religioasă islamică, şi-a exprimat îngrijorarea privind infiltrarea în rândul credincioșilor musulmani a unor adepţi ai organizaţiei saudite Wahhabi. Aceștia au fost autorii mai multor atentate asupra bisericilor, școlilor și chiar spitalelor din orașele preponderent creștine. Rebelii wahhabi au răpit mai multe creștine etiopiene în anul 2013, trecându-le forțat la religia islamică.
În tot acest context politic și social, Biserica Etiopiană este o instituție care a preluat multe din îndatoririle statului. Biserica deține școli confesionale, biblioteci, centre de întrajutorare a persoanelor aflate în dificultate și instituții sanitare.
După anul 1990 și căderea regimului comunist Derg, Biserica Etiopiană a fost recunoscută drept biserică națională. După înlăturarea regimului comunist Biserica avea, în anul 2013, aproximativ 15.000 de școli confesionale, o sută de școli elementare și zece seminarii. Trebuie menționat că, în școlile publice din localitățile locuite preponderent de creștini se predă și disciplina religie, de către un preot.
Un popor sărac material, dar bogat spiritual. O țară în care ziua națională este una din cele 30 de sărbători închinate Maicii Domnului, iar icoana Sfântului Gheorghe nu lipsește din nicio casă creștină etiopiană! La capătul lumii, Etiopia este o insulă de credință și evlavie euharistică.
De ce Biserica Etiopiană naște sfinți? Pentru că în Etiopia credința este VIAȚĂ!
