Bună, selfie, la revedere, empatie!

Ar fi ușor de descris comportamentul acesta[1] ca obsedat de sine și exhibiționist. Dar problema e mai complexă de atât. Și mult mai îngrijorătoare. Dacă ar fi să luăm în considerare părerea experților care cercetează acest comportament al tinerilor, am putea spune că ne îndreptăm către un Armageddon condus de selfie. Sfârșitul societății așa cum o știm. Noi creștem o generație de potențiali tineri narcisiști neîndurători care e posibil să nu-și mai dezvolte centri empatiei din creier. Lipsa empatiei cauzează comportamente distructive și aberante în societatea noastră.

Acesta este unul din primele paragrafele unui articol peste care am dat întâmplător săptămâna aceasta în revista The Australian. Da, selfie este un fenomen asupra căruia am atras un semnal de alarmă în legătură cu o exagerată căutare a atenției și promovarea sexualității. Un selfie individual este un lucru. Se pare că, pe de altă parte, promovarea acestor selfie în mediile sociale reprezintă o situație cu totul diferită.

De ce, te întrebi? Ei bine, pentru că, în trecut, aș fi atras atenția asupra aspectelor negative, dar apoi am admis că nu e ceva extrem de periculos. Dar dacă selfie conduce la moartea empatiei, cine știe! Efectele pot fi descrise oficial ca dăunătoare.

În primul rând, care e rostul unui selfie? E legat de afirmare. Este despre câte “like-uri” poți obține, și la sfârșitul zilei ele îți poți determina valoarea. Poți să nu fii de acord, dar eu cred că răspunsurile emoționale instantanee din partea prietenilor și a altor străini de pe Facebook sunt mult prea nestatornice pentru a le considera valoroase. Și, pe de altă parte, ele ne obișnuiesc cu a judeca rapid. Degetul mare sus sau jos – așa de simplu. Pentru că cine are nevoie de timp să reflecteze mai profund? Aplică asta în viața reală, și nu e de mirare că suntem așa de rapizi judecători ai celorlalți și nu avem răbdare cu ei dacă nu-i iubim dintr-o dată.

Așa cum am subliniat în articol, se pune și problema dezvoltării creierului. Narcisismul a fost mereu în atenția noastră și căutarea acceptării e ceva normal. Dar promovarea acestor tipuri de fotografii permite cu adevărat să se ajungă la o extremă. Creierul se formează deplin în jurul vârstei de 23 ade ani, deci tinerii nu pot aștepta să-și dezvolte abilitățile sociale cu rol crucial după această vârstă. Cum se dezvoltă aceste abilități sociale? Prin intermediul interacțiunilor umane semnificative de diferite tipuri – “zâmbete, surâsuri ironice sau batjocoritoare, roșeață în obraji, schimbarea tonului vocii, exprimarea durerii, furiei sau mâhnirii. ” Dacă te uiți/holbezi tot timpul la telefon, pur și simplu asta nu se întâmplă.

Ce este mai îngrijorător, totuși, este lipsa empatiei. Ce se va întâmpla în plan politic și guvernamental în tările noastre? Va mai păsa cuiva? Sau termenul va fi folosit doar pentru că va arăta bine pe profilul Instagram… ce se va întîmpla cu serviciile de într-ajutorare? O fotografie cu un copil african aruncată în batjocură nu va satisface nicio nevoie de bază. Ce se va întâmpla cu familiile și căsniciile, care se întăresc numai atunci când cei implicați uită de propriile persoane și se dedică ăn totalitate celorlalți? E posibil ca lipsa empatiei și interesul doar pentru propria persoană să fie corelate cu sporirea infracțiunilor violente pe care le vedem la știri? Eu sincer nu cred că este exagerat să ne facem griji în legătură cu generația viitoare și să găsim măsuri pentru a asigura evitarea unor povești de groază.

[1] (selfie- fotografie autoportret, realizată digital și postată pe rețele de socializare-http://ro.wikipedia.org/wiki/Selfie)

de TAMARA RAJAKARIAR, MercatorNet.com

Traducere: Gabriela Mistreanu Stiri pentru viata