Impozitarea bacşişurilor şi reinstaurarea pensiilor nesimţite au fost subiectele care au revoltat opinia publică şi au jignit bunul-simţ. Populismele au invadat ecranele televiziunilor rând pe rând, culminând cu ideea creaţă de a se introduce pensii speciale pentru ziarişti. În prostia lor, politicienii au crezut că rup gura târgului, că vor fi aplaudaţi şi adulaţi de media. Cât despre pensiile parlamentarilor, acestea sfidează tot poporul, care este deja cocoşat de nevoi. Ei tânjesc după pensiile încasate de magistraţi, şi astea tot speciale. Desigur, cutuma arată că vor urma poliţiştii şi armata, alte categorii excepţionale care trebuie bine hrănite, nu subnutrite, aşa cum este populaţia ţării. Povestea continuă cu sistemul sanitar care se doreşte scos de sub auspiciile legii bugetare, iar şpăgile date în sistem să devină o obligaţie cetăţenească. Mai bine desfiinţăm legea salarizării, pentru că ea se aplică oricum doar celor fără protecţie şi reprezentare la vârf.
Impozitarea bacşişului este ca o nouă taxă pe care ne-o bagă pe gât Guvernul procurorului. După mintea lui Ponta, vom fi obligaţi să dăm bacşiş chiar dacă suntem prost serviţi, agresaţi sau jigniţi. În plus, se denaturează noţiunea cuvântului. Conform DEX, bacşiş înseamnă o sumă de bani dată peste plata cuvenită, pentru răsplătirea unui serviciu de natură personală. Ce ne facem dacă nu suntem mulţumiţi de prestaţia chelnerului, a manichiuristei, a coafezei sau a frizerului, a hamalului sau a parcagiului de la hotel?! Chiar aşa. Procurorul Ponta ştie că în saloanele de înfrumuseţare se munceşte din greu fără salarii? Acei oameni trăiesc numai din bacşişuri. Dar ei nu au nici sindicat, nici reprezentanţi în Parlament, acolo sunt eventual doar proprietari de saloane. Poate îşi întreabă nevasta, sora sau mama, apoi pe Rovana Plumb, cea permanent coafată, ce vor face aceşti oameni când nu vor mai putea munci. Dar procurorului Ponta nu-i pasă, el vrea bani la buget şi din piatră seacă pentru a-şi mulţumi clientela politică şi electoratul. Adică, restauraţia nesimţirii!
de Gabriela Dinescu Puterea
Vorbesti cu surzii. Nu vede nu aude nimeni. Pana nu ia foc tara asta nu o sa se intample nimic. Mai asteptam. Or sa aunga sa-ti ia pielea de pe tine, si atunci o sa vezi raspuns… 🙂 Mai e putin pana atunci!