In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh! Amin.
Iubiti credinciosi, Prea Cuvioase Maici, Hristos a inviat!
Dupa o slujba atat de intensa in rugaciune, cu o Sfanta Liturghie si cu toata minunata alcatuire a slujbei Aghiasmei, va fi greu sa mai adaugam ceva in cuvant omenesc. Mai ales ca praznuirea de astazi urmeaza unei saptamani intregi de rodire in lumina a Bisericii, pe deplin meritat numita Saptamana luminata.
Iata, asadar, borna de lumina care ne face trecerea dinspre Saptamana Luminata in anul asteptarii celuilalt Paste, al celui care, o data trecuta Invierea din anul acesta, se pregateste deja. Asemeni bobului de grau asezat sub haina de lumina si caldura a zapezii pentru ca in anul ce vine sa izbucneasca in sute de alte boabe, margaritare de pret prinse-n aurul prescurilor ce vor fi ridicate pe Altare.
Desigur, ati retinut ca semnificatia pe care dintai o are sarbatoarea aceasta este legata de ridicarea unei biserici de catre Leon cel Mare, imparat bizantin supranumit Machelie, care mai inainte de a urca pe tronul imparatiei s-a intalnit cu un orb care, in timp ce Leon il conducea afara din padure, cuprins de sete si band din apa unui izvor, isi recapata vederea. Izvorul, descoperit lui Leon de catre Maica Domnului, a constituit miezul in jurul caruia s-a zidit, mai apoi rezidit de catre Justinian, biserica, locasul numit Izvor al Tamaduirii.
Dar intelesul praznuirii este cu mult mai inalt. E drept ca intotdeauna izvoarele au constituit locuri alese pentru inaltare mai ales de manastiri, cum oricarui sfant ii e dat sa fie ocrotitorul unei surse de apa, izvor sau parau, semn distinctiv al pretuirii lor minunate. Ramet sau Cozia, Curtea de Arges sau Tismana (in fond, Sfantul Nicodim cauta un astfel de loc pe ape) si cate alte manastiri au in temelia lor apa unui izvor! Cum Sfantul Ghelasie sau Sfantul Calinic, Sfantul Antonie de la Izvorul Valcii sau multi altii dintre Sfintii romani, (Parintele Arsenie, de exemplu, la Sambata) au un astfel de loc. Si cate nu le-om sti! Dar asa cum am spus, daca acesta este motivul primar al praznuirii, cei care ati fost si la Utrenie, ati ascultat cu prisosinta cantari adresate Maicii Domnului.
Iata, sa vedem inceputul cantarii a 6-a: „Cuvintele cantarii te lauda pe tine, curata, ca pe ceea ce esti cu adevarat izvor; ca ai nascut mai presus de cuvant pe Adancul intelepciunii, pe Cel Ce a spanzurat norii in vazduh si pamantul pe ape”. Iar condacul, cantarea care esentializeaza praznicul, spune astfel: „Din izvorul tau cel nesecat, ceea ce esti de Dumnezeu daruita, imi daruiesti mie, izvorand pururea curgerile harului tau mai presus de cuvant. Ca ceea ce ai nascut mai presus de cuget pe Cuvantul, te rog sa ma rourezi cu darul tau, ca sa graiesc tie: Bucura-te, apa izbavitoare!“Iata de unde adancimea praznuirii de astazi! Din acest statut de Biserica-Izvor al Tamaduirii pe care-l implineste pana-n veacul veacului cea care a nascut pe Tamaduitorul. Parintele Heruvim Karambelas, citand pe unii din Batranii Athonului, spune ca daca rugaciunea catre Mantuitorul e mantuitoare, indumnezeitoare, rugaciunea spre Maica Sa, Pururea Fecioara Maria, este ducatoare la indumnezeire, ne indreapta catre dumnezeire.
Astazi, praznuind Biserica si Maica, am capatat, o data in plus, bucuria sorbirii din Izvorul Tamaduirilor. Nu-i boala adusa la Hristos care sa nu se intoarca vindecata, anulata, omorata de puterea lui Hristos, Datatorul Tamaduirilor. Neuitand nici o clipa ca „apa Fecioarei intareste sufletele. Sa alergam deci cei ce suntem in intunericurile patimilor la Fecioara si sa ni le curatim!”
In alergarea spre Dumnezeu, asadar, praznuirea de astazi, odihna in Duhul Cel Sfant!…
Brasov, 2004
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
sursa: CrestinOrtodox.ro
