6 martie. Nu. Nu vine comunismul din nou. Dar gâlceava națională pe ora de religie ar trebui să se termine. Dar, cine mai iubește pacea? Unii trăiesc bine din război. Așa că va continua. Iar părerologii îl vor amplifica. Dorind să curățim pădurea de uscături greșim, dând foc la toată pădurea.
Am stat și m-am uitat cu uimire la războiul opiniilor pro și contra religiei în școli. Am așteptat să treacă termenul zis legal de înscriere, ca să nu pară că fac propagandă. Multe opinii nedocumentate, mulți părerologi care confirmă teoria că ne credem atotștiutori (cel puțin la Politică, Fotbal și Religie), multă manipulare. Mi-ar trebui un site întreg, ca să demontez fiecare neadevăr afirmat de părerologii religioși. E paradoxal cum oameni care n-au făcut în viața lor o oră de teologie sau măcar de istoria religiilor dau cu barda în stele după religie, inventând motive care mai de care mai ciudate contra ei. N-ar fi mai bine să își prezinte argumentele pro-secularism? Ba da, dar nu prea au. Secularismul se hrănește tot cu religie.
Dau câteva exemple: Religia nu-i știință. Dar teologia, care fundamentează studiul religios ce e? Disciplină academică autorizată. Adică știință umanistă (hazliu e ca o spun chiar umaniștii). Sigur, religia nu e numai teologie, e și trăire. D-aia pare că nu-i știință. Deși psihologia ne învață că trăirile se pot măsura la o adică, sau măcar observa. Sunt studii făcute chiar pe religie. De pildă, unul interesant spune că ateii sunt mai intoleranți ca religioșii. Altul, că religioșii sunt mai morali decât ateii. E firesc, din moment ce ateul n-are un sistem valoric superior lui. Dar asta e opțiunea lui. Constituțională. Altul, că cei ce se roagă sunt mai sănătosi decât cei ce n-o fac (aviz comentatorilor răutăcioși, o spune o publicație respectabilă). Prin urmare, un om de știință onest n-are cum să nu observe raționalitatea lumii, „design-ul inteligent”, cum numește știința divinul. Cum însă sunt și interese și orientări politice chiar în lumea cercetătorilor, veți vedea o luptă surdă uneori, între studii. Unele demontează ce spun altele și invers.
Vorba preotului Constantin Necula de la Sibiu: „N-am auzit de facultate de ateism”. Da, dar dacă a apărut una de vrăjitorie, oare ateismul nu poate fi fundamentat academic? Sovieticii chiar aveau manuale pe treaba asta. „Călăuza ateistului”, apărută în România în 1961. Ca să mai zâmbim… sigur ASUR o are în bibliotecă. În niciun caz nu aș face însă ca ASUR, să declar toți religioșii idioți. Asta e toleranță?
Alta: la școală se face îndoctrinare. Adică, mai precis ce? Educația nu presupune studiul unor doctrine, adică unor învățături? În ce sens se îndoctrinează? Dragostea şi iertarea creştină sunt îndoctrinare? Domnilor, la școală nu se fac slujbe, la școală se face educație. Insinuarea că școala face marketing Bisericii este pe cât de răutăcioasă, pe atât de tristă, deoarece demonstrează gândirea marketizată a celor ce o afirmă. Ei văd toată viața doar prin prisma banului. Iar rugăciunea blamată de unii de la începutul orei este, de fapt, experiment practic. Școala nu își propune să scoată sfinți (asta face Biserica), ci oferă un bagaj educațional și cultural, necesar unui copil care trăiește într-un anume tip de societate. Care la noi e preponderent religioasă. E antidemocratic să îți dorești educarea copilului tău conform propriilor credințe? Nu, dar este antieuropean (vom vedea imediat). Cine nu vrea, să nu facă. Nu se poate limita însă dreptul celor ce vor.
Alții spun că mai bine să se facă istoria religiilor. Mai citiți programele și mai vorbim după aceea. La clasele mai mari chiar se studiază și alte religii sau confesiuni. Ar fi însă o contradicție să susții că nu vrei să predai un cult, ci toate cultele recunoscute. Ar însemna să înmulțim programa școlară cu 18. Iar noi ne prefacem că vrem să aerisim programele? Dar asta o cer de regulă cei ce nu au nici o credinţă şi cred că viaţa e o tarabă. Credinţa, părinţii, familia, valorile proprii nu pot fi studiate relativist, ca pe tarabă.
S-a mai spus că de ce e nevoie de note. Dacă scoți nota, scoți evaluarea. Dacă ai scos evaluarea, motivarea elevului dispare. Spuneți-i unui elev ca nu ia notă și veți avea o reacție interesantă: dezinteresul. Pai facem școală doar ca să ne aflăm în treabă? Cât privește ecuația notă vs. calificative… să se pronunțe specialiștii care organizează sistemul de învățământ.
Alții că manualele sunt neconforme. Pai le aprob eu sau dumneavoastră? Nu există comisii și specialiști care le aprobă la Minister? Ei de ce nu sunt întrebați?
Și tot așa… la nesfârșit. Observ că tirul seculariștilor e foarte reglabil și împrăștiat. Au plecat de la ofilitul „crede și nu cerceta”, au trecut prin sofismul „religia n-are ce căuta în public” și au ajuns la… CNA. Spun că de ce CNA recomandă niște clipuri religioase?! Păi, CNA e garant al interesului public. Statisticile spun ca 98% dintre români sunt religioși. Iar cultele sunt de interes public. E justificat deci interesul public față de ora de religie. Vreți ca religia să devină ilegală, ca să nu mai apară la televizor? Facem reclamă pentru toate nimicurile, dar pentru educație (fie ea și religioasă) nu e voie?
Ca să nu mai zic de grosolănia acuzației că BOR își face campanie prin clipuri. N-am văzut ca în clip să se vorbească de BOR, ci de ora de religie, care este ora a 18 culte recunoscute de Stat. Mi se pare absurd într-o lume a comunicării să acuzi că Biserica nu comunică mediatic, apoi să fii deranjat de niște clipuri video. O fi invidie generată de importanța vocilor de acolo? Mă aștept ca pe viitor să fie atacați mediatic (unii deja sunt), așa cum se întâmplă cu marile personalități ale istoriei noastre. Cine n-are istorie, n-are memorie. Dar cine are istoria rescrisă, are memoria rescrisă.
În fine, bine că a trecut și ziua de 6 martie. Zice-se, ultima zi de înscriere. Sunteți siguri? Și dacă după 6 martie decid să-mi retrag copilul sau sa-l înscriu la religie, nu se mai poate? CCR spune exact că am acest drept constituțional. Cine mi-l interzice? Ministerul Educației, probabil persuadat de agitația domnului Emil Moise, a pierdut din vedere că termenul de 45 de zile nu se referă la Minister, ci la Parlament, care trebuie să modifice Legea. Parcă Ministerul ascultă de lege, nu invers. Iar regula (s-a zis) nu se schimbă în timpul anului.
Așa că n-am făcut nimic serios, decât un recensământ forțat al părinților care vor religie. Am pus pe drumuri o țară întreagă, doar pentru că autoritățile se încurcă în legi și termene. Haos birocratic românesc. Vrem să curățim și să perfecționăm pădurea, dar în realitate riscăm să îi dăm foc cu totul. Ne războim pe conștiința copiilor, crezându-i niște maturi, ca noi. Am uitat ce-i copilăria. Le-o mutilăm, reformând educația la nesfârșit. Transformând-o în anti-educație.
Dar dacă vi se pare că asta e tot și ar trebui să ne liniștim de azi… vă înșelați. Media românească, interesată de a stoarce audiență din controversa fabricată a orei de religie, a ignorat (sau nici n-a văzut) o Rezoluție foarte interesantă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată pe 29 ianuarie. intitulată „Abordarea/ combaterea intoleranței și discriminării în special asupra creștinilor”. Eu cred că d-abia acum putem începe discuția serioasă.
Două pasaje sunt interesante în aceasta. Le redau în original.
6. The Assembly therefore calls on the Council of Europe member States to:
6.1. promote a culture of tolerance and “living together” based on the acceptance of religious pluralism and on the contribution of religions to a democratic and pluralist society, but also on the right of individuals not to adhere to any religion; 6.2. promote reasonable accommodation within the principle of indirect discrimination so as to:
6.2.1. ensure that the right of all individuals under their jurisdiction to freedom of religion and belief is respected, without impairing for anyone the other rights also guaranteed by the European Convention on Human Rights;
6.2.2. uphold freedom of conscience in the workplace while ensuring that access to services provided by law is maintained and the right of others to be free from discrimination is protected;
6.2.3. respect the right of parents to provide their children with an education in conformity with their religious or philosophical convictions, while guaranteeing the fundamental right of children to education in a critical and pluralistic manner in accordance with the European Convention on Human Rights, its protocols and the case law of the European Court of Human Rights;
6.2.4. enable Christians to fully participate in public life;
Deci, părinții au dreptul de a oferi propriilor copii educația religioasă confesională. Singura polemică ar fi că, totuși, europenismul cam devine religie. Adică, religiile și filosofiile nu pot intra în contradicție cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, protocoalele sale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Aici e de discutat mult și constructiv cred eu. De aceea, cum afirmă documentul, religia (creștinismul în special) nu pot fi scoase din viața publică.
E o mare regândire valorică a Europei. După ce și-a renegat rădăcinile creștine, acum începe să le valorizeze. România pare rămasă în urmă la capitolul acesta. Noi încă ne luptăm să scoatem religia din spațiul public. Rușinos.
Că veni vorba de gândirea critică, pe care o tot susține public parlamentarul Remus Cernea. Și eu o susțin. Dar nu poți avea o gândire critică, fără a cunoaște dinainte niște date pe care să îți formulezi opinia corectă. Nu poți gândi critic ceva (religia, educația etc.) până nu știi ce spune exact. Asta e greșeala celor care răscolesc în manualele de religie după tot felul de imperfecțiuni.
Nici eu n-am priceput mare lucru din integralele și tensorii din fizica cuantică, la prima vedere. Când vedeam foile de curs, mă luau amețelile. Apoi, cu răbdare, de la curs am aflat care e logica sistemului cuantic. Și apoi mi-a plăcut enorm. Mi-e teamă însă că cei ce se luptă cu religia n-au răbdarea de a înțelege că Vasilică, dacă se joacă cu mingea pe stradă, unde nu trebuie, nu-l calcă elefantul, ci chiar mașina. Răbdarea de a explica aparține însă pedagogului.
Al doilea lucru interesant este că Europa regândește dreptul la exprimare publică religioasă, care nu este tot una cu dreptul la opinie religioasă (personală). Citez:
6. 7 encourage the media to avoid negative stereotyping and communicating prejudices against Christians, in the same way as for any other group;
Aici, presa din România are de lucru. Nu prea văd interviuri cu preoți sau cu teologi pe tema religiei. În schimb, presa e doldora de superstiții, prejudecăți, caricaturi și tradiții păgâne. Exact prejudicii de comunicare asupra creștinismului. Ne întrebăm de ce copii care învață religia nu sunt mai buni. Pentru că, pe partea cealaltă (presă, online), sunt asaltați și mutilați cu mizerii morale. Sunt curios însă câte mijloace de presă vor publica acest text al unei autorități europene.
„Greu este să izbești cu piciorul în țepușă”, a spus Hristos îndărătnicului Simon, transfigurat în Pavel Apostolul. Poate fi presa un apostol al democrației europene, al egalității de opinii? Eu (încă mai) cred că da.
Concluzia acestui text o las către doi arhierei ai Bisericii mele. Pot fi interpretate ca subiective, dar judecați în inimile voastre dacă sunt corecte sau nu.
Înaltpreasfințitul Ioan, Mitropolitul Banatului, ne sensibilizează conștiința: „Dacă nu vom reactiva izvoarele culturii româneşti, riscăm să devenim doar o populaţie care trăieşte într-o regiune din sud-estul Europei. Marile bătălii nu s-au dat pe câmpurile de luptă, ci în conştiinţa unui om şi a unei naţiuni, iar cine va câştiga această mare bătălie culturală va domina lumea. Cultura este mintea unui neam! Avem, ca naţie, atâta minte câtă cultură avem.”
Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, atrage atenția asupra pericolului lipsei de educație religioasă: „Cine ar renunţa, dintre părinţi, la ora de Religie ar mutila propriul copil (…) ora de Religie este un liant, Dumnezeu este şi al ştiinţei, dar şi al înţelepciunii. Ora de Religie le creează un orizont al înţelepciunii care, în îngemănare cu ştiinţa, formează personalitatea omului pornind din copilărie”.
E suficient să vă gândiți că terorismul este cea mai cumplită formă de lipsă de educație religioasă. Imaginea copiilor ISIL cu mitraliera în mână ar trebui să ne pună pe gânduri, așa cum Europa a căzut pe gânduri când a fost mitraliată în inima ei.
Un om educat nu poate fi (ușor) manipulat. „Căutați și veți afla”, a spus Hristos.
de Pr. Eugen Tanasescu, Doxologia
