Mărturia unui doctor din Timișoara: În 1990 se chiuretau peste 150 de femei pe zi, era sânge peste tot, ca la ABATOR! Personalul medical era sufocat de femei venite să-și avorteze copiii
Doctorul Ionel Cioată din Timişoara, unul dintre cei mai buni chirurgi ginecologi din România, a refuzat de câţiva ani să mai efectueze avorturi sau întreruperi de sarcină, încă din 1999.
Acesta a povestit că se gândea la această hotărâre de câţiva ani şi a mărturisit că era îngrozit de imaginea pe care a văzut-o în 1990, primul an în care avorturile au fost permise legal în România.
Avorturile au devenit legale în România chiar din 26 decembrie 1989, printr-un decret cu putere de lege. Odată cu avorturile, noua putere a dat „liber” la cafea şi coca-cola. Conform statisticilor oficiale, 1 milion de copii au fost avortați în 1990.
„Îmi aduc aminte de imaginile pe care le-am văzut în 1990, imediat după revoluţie. Au fost nişte imagini cumplite pe care le aveam din ambulatoriul de ginecologie. Lucram pe atunci la Spitalul nr.5, spitalul „Odobescu”, cel mai mare spital din Timişoara, unde fusese organizată o secţie de chiuretaje, pentru că înainte de 1989 era interzisă această practică prin decretul-lege al lui Ceauşescu.
Şi, după revoluţie, toate femeile care au rămas însărcinate înainte de revoluţie, în decembrie, în noiembrie, în octombrie s-au năpustit la spital. Era o situaţie înfiorătoare, care mi-a rămas până acum în minte şi m-a stigmatizat fantastic: o imagine ca într-un abator, credeţi-mă! Era sânge peste tot, se chiuretau peste o sută cincizeci de femei pe zi, imaginaţi-vă! Pe zi… Practic tot personalul de acolo, şi medicii şi asistentele, era sufocat de avalanşa de femei care veneau să-şi întrerupă sarcina. Şi asta nu numai într-o zi: a durat, cred, tot anul 1990 – deci enorm de mult, enorm de mult! Şi m-a marcat şi m-a şocat această chestiune. Vă spun, am fost îngrozit”, a afirmat doctorul într-un interviu publicat în numărul din martie al revistei Familia Ortodoxă.
via ActiveNews
Si de aici ni se trage blestemul României, si ne plângem de ce suntem cum suntem.
Împielițatul de Ilici Iliescu, trebuie judecat alaturi de dracii care erau lângă el, pentru genocid împotriva României.
In 94 lucram ca lăcătuș la uzina Faur din București, si acest diavol – Ilici Iliescu a venit in vizita, când l-am văzut mi s-a făcut pielea gheata, mai bine vedeam un strigoi decât aceasta ființă întunecată a iadului.