Metoda hoţiilor de la Primăria Sectorului 2. Cât câştigau angajaţii de la stat pe spinarea românilor împovăraţi
Stimulentele acordate inspectorilor fiscali au dezvoltat adevărate reţele de corupţie în administraţiile locale, transformându-se în unelte de opresiune a contribuabililor, dar şi de jecmănire a oamenilor. La Primăria Sectorului 2, inspectorii de recuperare erau sancţionaţi dacă nu reuşeau să-i păcălească pe cetăţeni. În plus, ei au fost obligaţi să semneze declaraţii prin care se obligau ca timp de 5 ani să nu-şi reclame şefii şi să nu divulge secretele direcţiilor în care lucrau.
M. Udrea a fost inspector de recuperare creanţe la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Sectorului 2 din anul 2000. A semnat şi ea o declaraţie prin care se obliga să nu-şi reclame şefii timp de cinci ani de la plecarea din serviciu. Timpul s-a scurs, acum este eliberată de angajament, dar este şi suspendată din funcţie. Angajarea lui M. Udrea la administraţia locală a coincis cu decizia Guvernului de a transfera de la ANAF la sectoare toate impozitele pe terenuri, clădiri şi amenzile bucureştenilor. „Toate documentele au venit în saci şi aveam un singur calculator în direcţie, unde lucram 7 persoane în loc de 27, aşa cum era prevăzut în organigramă. În octombrie 2000, la conducerea Direcţiei de Venituri Buget Local (DVBL) a venit, prin transfer de la ANAF sector 4, PSD-istul Cristian Atanasie Duţu. Primul conflict pe care l-am avut cu acesta s-a declanşat când am refuzat să semnez de primire listingul. S-a dovedit că aveam dreptate. Din saci lipseau 634 de acte ce reprezentau titluri de creanţe, circa 128 de milioane de lei. Banii i-au fost imputaţi şefei Serviciului Recuperare Creanţe. În martie 2001, Duţu a fost arestat împreună cu viceprimarul de atunci, Dan Tudor, în urma unei plângeri penale a unor moştenitori care i-au acuzat de sustragere de înscrisuri, fals şi uz de fals în acte publice. În noiembrie 2005 au fost achitaţi, iar Cristian Atanasie Duţu s-a întors. S-a înscris la PDL, care abia ajunsese la putere, şi a promis ferm că-i va schimba pe toţi salariaţii vechi, dar şi că va distruge instituţia”, povesteşte M. Udrea. Aşa s-a şi întâmplat, relatează în continuare inspectorul de recuperare suspendat. Directorul Duţu a început epurarea angajaţilor „inventând vinovăţii în activitatea inspectorilor. Dacă angajaţii vociferau, urmau sancţiunile, printre care se numărau şi tăierea stimulentelor, a primelor şi al 13-lea salariu”, declară doamna Udrea.
Mecanismul sustragerii stimulentelor bugetare
Practic, nu există zonă de activitate bugetară unde salariaţii să trăiască strict numai din salarii. Ca să nu fure sau să şantajeze contribuabilii, la începutul anilor 2000, guvernarea Năstase a introdus sistemul acordării stimulentelor. În unele administraţii locale, un stimulent este echivalentul unui salariu. În cazul inspectorilor de recuperare creanţe, stimulentul lunar se calcula procentual din totalul fondurilor colectate sau era acordat în funcţie de „impresia artistică” a şefului direct. „La DBVL sector 2, primele şi stimulentele erau în medie de 2,5 ori mai mari decât salariul de încadrare”, afirmă M. Udrea. „Conform legii, 25% din amenzile colectate la bugetul local trebuia să fie transferate în conturile Poliţiei, dar niciodată nu s-a întâmplat asta. Restul banilor se constituia venit la bugetul local. Sancţionarea inspectorilor care nu reuşeau să colecteze amenzi mai vechi de 5 ani ar fi însemnat teoretic o economie, dar nu era aşa. Banii erau redistribuiţi angajaţilor loiali şefului. Grosul mergea la directori şi la şefii de servicii. În vreme ce un inspector care mai vocifera primea circa 17 milioane pe lună, şefii încasau lunar între 120 şi 200 de milioane de lei vechi. Aşa se petreceau lucrurile până la tăierile lui Boc şi Băsescu, moment în care sistemul stimulentelor a fost şters”, spune M. Udrea. Odată cu eliminarea stimulentelor, salariile au fost dublate. Este de înţeles de ce sunt nemulţumiţi bugetarii din primării, ale căror venituri au scăzut brusc de la 200 de milioane de lei vechi pe lună la câteva mii de lei noi.
Cum erau jecmăniţi contribuabilii
Potrivit interlocutoarei noastre, conflictul dintre ea şi directorul Cristian Atanasie Duţu a început în momentul în care inspectorii erau obligaţi să opereze amenzile de circulaţie, restanţele la taxe şi impozite pe case şi terenuri pe baza de date din 2005. Mecanismul hoţiilor este relatat în continuare de fostul inspector. „În 2006 şi 2007 operam pe baza de date din 2005. Astfel că amenzile de circulaţie din 2005, 2004, 2003 şi aşa mai departe, deşi fuseseră plătite de oameni şi scăzute de inspectorii de recuperare, în calculator ele reapăreau la plată. Desigur, oamenii erau nemulţumiţi şi veneau la noi să ne ceară explicaţii, alţii chiar ne ameninţau. Dar erau cazuri când oamenii nu voiau să vină să se certe cu noi şi preferau să le plătească din nou. Când am văzut că nici amenzile din 2007 nu erau radiate din calculator, m-am dus la director. În plus, am constatat că erau şi terenuri cu datorii, dar nu existau şi dosarele ca să-i contactăm pe proprietari. Apoi, ca şi în cazul amenzilor de circulaţie, terenul nu mai figura în baza de date, dar datoriile pentru neplata impozitelor şi penalizările aferente rămâneau ca datorii pe terenul respectiv. Inspectorul era obligat să le plătească pe cele mai vechi de 5 ani”, susţine M. Udrea.
Cum se fură un teren în sectorul 2
Se pare că după ce şefii de direcţii şi servicii din Primăria Sectorului 2 şi-au făcut plinul încasând stimulente pentru amenzi false ani în şir, grupul organizat deja a trecut la terenuri. S-a început pe schema prezentată anterior, când terenuri care întregeau loturi întregi din zonele Plumbuita şi Fundeni apăreau în baza de date doar cu datorii, dar nu existau şi dosarele cu înscrisuri. Apoi, mecanismele s-au sofisticat. M. Udrea spune că ai nevoie de complicitatea unui inspector din Primăria Sectorului 2 ca să pui mâna pe un teren. „Dacă nu ai act de proprietate asupra terenului, ai nevoie de o relaţie la DVBL sector 2. Scrii o declaraţie că ai o construcţie pe teren din 1900 toamna. Poate fi şi o baracă din lemn. Apoi ţi se face ROL pe construcţie datat cu 5 ani în urmă. Actele se bagă în dosar şi se judecă în instanţă. Aşa se obţine un titlu de proprietate prin uzucapiune (adică foloseşti un teren, un imobil de care proprietarul nu este interesat şi nu se ocupă de el i se dă persoanei care locuieşte în imobil sau pe terenul respectiv). Multe case, apartamente şi terenuri au fost luate în felul ăsta. La sectorul 2 sistemul a fost pus la punct după ce a venit la Direcţia Economică Anton Steiner. El şi-a angajat un nepot la Serviciul Programarea Informaţională a Datelor. Prin ei s-au făcut toate modificările sau escrocheriile de terenuri”, afirmă M. Udrea.
Cum devii moştenitor sau proprietar de teren
„În baza Legii 58/1974 toate terenurile au intrat în patrimoniul statului. Proprietarii au fost despăgubiţi cu apartamente la bloc şi cu sume de bani echivalente pentru 250 mp teren. Toată arhiva cu proprietarii terenurilor intrate în patrimoniul statului neretrocedate se află la fostul ICRAL sau la direcţiile de impozite şi taxe locale. Numai la sectorul 2 ele sunt ţinute la DVBL. Acces la arhivă au primarii, directorii, secretarii primăriilor şi şefii de servicii impunere, inclusiv inspectorii de impunere. Datele personale ale vechilor proprietari se iau de la Administraţia de Evidenţă a Populaţiei şi de la Camera Notarilor Publici. Aşa se află actele de succesiune ale moştenitorilor. Cel interesat, adesea funcţionarii menţionaţi, cumpără drepturile litigioase de la moştenitori. Mai mult, moştenitorii, încântaţi că iau bani fără să meargă prin tribunal, sunt dispuşi să declare că soţiile, copiii sau rudele cumpărătorului sunt moştenitori. Manevra este folosită ca să aibă acoperire. De aceea în declaraţiile de avere apar soţii, copii moştenitori ai terenurilor dobândite în 2007, 2012 sau alt an”, explică M. Udrea.
de Gabriela Dinescu Puterea
