EROII DE LA BERNA NU AU FOST UITAŢI. Eveniment memorial la Palatul Şuţu.

Românii nu îşi uită eroii. Dovadă stă numărul de participanţi la manifestarea de joi 12 februarie 2015, când Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a marcat 60 de ani de la un eveniment unic în istoria fostelor ţări comuniste. Sub egida „Serilor Rezistenţei” şi în ambianţa istorică a Palatului Şuţu din Bucureşti, a avut loc proiecţia filmului „Atacul de la Berna”, o foarte reuşită ilustrare a evenimentelor care acum şase decenii au ţinut cu sufletul la gură întreaga Europă.

Participarea la eveniment a autoarei filmului, doamna Lucia Hossu Longin, a sporit prestigiul manifestării. În deschidere, Florin Dobrescu, secretarul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, a exprimat recunoştinţa generaţiei sale pentru munca desfăşurată de prestigioasa realizatoare TV, căreia tineretul de acum 20 de ani îi datorează faptul de a fi aflat adevărul cu privire la atrocităţile regimului comunist şi eroica rezistenţp anticomunistă. Într-o vreme în care autorităţile criptocomuniste făceau tot posibilul pentru a obstrucţiona accesul la adevărul istoric, Memorialul Durerii a reprezentat ani de zile singura sursă de informaţie şi de promovare a luptătorilor anticomunişti. Florin Dobrescu a anunţat că sub egida „Serilor Rezistenţei” vor urma şi alte manifestări de acest gen.

Doamna Lucia Hossu Longin a prezentat condiţiile în care a realizat, alături de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România şi istoricul Stejărel Olaru, seria de documentare intitulată „Reconstituiri”, din care face parte şi „Atacul de la Berna”. D-sa a arătat greutăţile întâmpinate în realizarea acestui film, în condiţiile în care s-au realizat filmări inclusiv la Berna şi la Munchen, şi şi-a exprimat dezamăgirea pentru faptul că aceste documentare nu sunt difuzate de televiziuni. De asemenea, a făcut un apel la societatea civilă pentru promovarea lor, exprimându-şi dorinţa ca ele să ajungă la oameni cu cât mai puţine costuri.

După proiecţie, a urmat o dezbatere în cadrul căreia participanţii au pus întrebări doamnei Lucia Hossu Longin ori au relatat diverse experienţe personale. Deosebit de impresionantă a fost prezenţa nepotului de soră al eroului Oliviu Beldeanu.

La 14 februarie 1955, un grup de cinci tineri exilaţi români ocupă Legaţia Republicii Populare Române de la Berna (Elveţia), luând ostatici membrii personalului diplomatic. Un ofiţer acoperit al Securităţii cade în confruntare. Românii eliberează repede ostaticii, dau jos stema comunistă şi o înlocuiesc cu aceea a Regatului României. Forţele armate elveţiene înconjoară legaţia, dar refuză să dea curs cererilor guvernului de la Bucureşti de a lua cu asalt clădirea. Luptătorii din legaţie anunţă public că vor să atragă atenţia Occidentului asupra atrocităţilor şi abuzurilor din România comunistă. Ei cer eliberarea a 5 deţinuţi politici şi intervenţia Vestului pentru ameliorarea situaţiei din RPR. Oficialii elveţieni care poartă tratative cu luptătorii se declară impresionaţi de calitatea morală, patriotismul şi religiozitatea acestora. După 3 zile, cei 5 se predau. Ei vor înmâna autorităţilor elveţiene documentele sustrase din ambasada RPR, dovedind astfel că în realitate aceasta acoperea un cuib de spionaj sovietic. Un val de simpatie pentru cei 5 români pune stăpânire pe opinia publică şi mass-media din Occident. După un proces răsunător, sunt condamnaţi la pedepse foarte mici şi eliberaţi curând.

Unii istorici au afirmat că grupul ar fi acționat în folosul unui serviciu străin de informații, care dorea să găsească documente legate în mod special de programul de parașutare a agenților români sub acoperire în țările din blocul răsăritean.

După 2 ani, şeful grupului, Ovidiu Beldeanu este răpit din Berlinul de Vest de un comando al Securităţii. Adus în ţară, va fi judecat şi condamnat la moarte. Avea să fie executat la 18 februarie 1960. Cu două zile înainte împlinise 36 de ani…