„VREM ORA DE RELIGIE ÎNAPOI!”

Copiii de la Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, Borca, Neamț

Cu ocazia sărbătoririi zilei de 1 Decembrie, elevii Liceului „Mihail Sadoveanu” din Borca ne-au arătat unde se află cu adevărat inima României. Inima României profunde, pe care o iubim şi despre care mulţi se îndoiesc că mai există, a bătut cu putere la Borca prin câţiva dintre cei mai curaţi copii şi tineri ai neamului nostru.

Este vorba de un eveniment-simbol, prin care aceşti tineri au încercat să amintească conducătorilor noştri – în fond, nouă, tuturor celor care tăcem – că România este mai mult decât un stat european. România este un destin asumat prin jertfa a nenumărate generaţii, este un crez şi, mai înainte de toate, dăinuirea poporului român este o mărturie a biruinţei lui Hristos în istorie.

Poporul român, supus la nenumărate năvăliri, la lăcomia şi rapacitatea mai multor imperii, nu a pierit tocmai pentru credinţa sa neclintită în Hristos. Comunismul a încercat să ne distrugă această credinţă, însă Dumnezeu nu a îngăduit acest lucru, prin mucenicii şi mărturisitorii Lui. Acum însă, hidra antihristică îşi arată din nou capul în istorie, cerându-şi drepturile. Scoaterea Religiei din şcoală printr-o decizie a Curţii Constituţionale este doar primul semn al sporirii puterii celui rău, prin înmulţirea păcatelor noastre.

Iată însă că aceşti minunaţi tineri, crescuţi pe plaiurile Părintelui Iustin Pârvu, sensibili mai mult decât noi la ofensiva răului în lume, reacţionează, dând tonul recuperării unei atitudini a omului care nu stă în faţa televizorului pentru a aştepta ca altcineva să scrie istoria în locul lui.

Pentru a afla mai multe privind sensul manifestării pentru credinţă şi neam desfăşurată la Borca, am vorbit cu profesorul de matematică Florin Popescu şi cu trei dintre aceşti tineri care au făcut ceea ce poate că trebuia să facem noi toţi, nu numai acum, ci în ultimii douăzeci și cinci de ani – au ieşit pentru a striga: Noi vrem să fim şi să rămânem împreună cu Dumnezeu. (G.F.)

 

Florin Popescu, profesor de matematică gr. 1

„Dragostea de țară s-a prelungit în dragostea pentru credința românilor”

 – Domnule Florin Popescu, ați fost purtătorul de cuvânt al elevilor de la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Borca, Neamț, care de 1 Decembrie au manifestat împotriva scoaterii Religiei din școli. De unde a pornit ideea acestei manifestări și cine i-a coordonat pe elevi?

– Ideea a pornit tocmai de la discuțiile dintre elevi, care durau de trei-patru săptămâni. Au fost acolo împreună și cei de la ciclul primar, și cei din ciclul gimnazial, și cei de la liceu, până la clasa a XII-a. Și, tot fiind vorba de 1 Decembrie, a venit ideea: de ce să nu fim și noi ca înaintașii noștri și să nu spunem ceea ce doare în ziua de astăzi? Văzându-i cum se mobilizează cu o zi înainte, am considerat necesar să pun și o argumentare logică, și am făcut un discurs în care am sintetizat tot ceea ce am discutat noi cu copiii și cu profesorii.

Nu cred că aș fi putut să fac acest lucru într-un alt liceu, vreau să spun că este un liceu cu o unitate deosebită între profesori, între elevi – niște oameni de o moralitate a moldoveanului de elită și, bineînțeles, bine pregătit profesional, niște oameni foarte demni și foarte curajoși, după cum s-au văzut și copiii, niște copii curajoși. Liceul din Borca este un liceu renumit prin faptul că aici, în județul Neamț, era lagărul de la Bicaz, unde erau deținuți politici, inclusiv profesori, care, întorcându-se acasă, nemaiavând loc în Piatra-Neamț și în orașele mari, erau trimiși disciplinar la Borca. Reversul a fost că Borca, în anii ’60-’70, a devenit un liceu de renume național, nu numai județean; de aici se intra la facultate în procent de 90%. Acești copii și acești profesori chiar sunt urmașii – nu doar niște epigoni – chiar sunt urmașii acestor oameni care au suferit și care au făcut tot timpul ceva cu totul deosebit în țara lor.

– De ce doresc copiii ora de Religie?

– O iubesc. Spre exemplu, am cunoscut copii care au zis că n-ar fi crezut în Dumnezeu dacă n-ar fi avut ora de Religie, fiindcă de acasă nu auzeau nimic. Ei iubesc cu adevărat Religia, e o oră frumoasă pentru ei și reacția lor a fost foarte firească. Ei înțeleg că Religia este o materie care pune în evidență moralitatea, că nu există o moralitate în afara religiei. Ei leagă foarte mult faptul de a fi moral cu faptul de a fi credincios.

– Și înțeleg pericolul înlocuirii acestei materii cu alte materii, gen Educație Sexuală.

– Sigur că da. Ei înțeleg și sunt chiar împotrivă, cu sufletele lor curate de copii. Vreau să vă spun reacția unei fete de clasa a V-a. Ei discutau că uite, se scoate Religia, se pune Educație Sexuală – și spunea fetița: „Păi, eu am un frate mai mic, nu-l las să meargă la acele ore!”.

„Iubim Religia!”

– Revenind la manifestație, puteți să ne descrieți puțin cum a decurs?

– Copiii au știut că trebuie să-i ocrotească cumva pe profesori și au ținut foarte mult să fie manifestația lor și numai a lor. A fost o manifestație ieșită din tipare. A avut loc de 1 Decembrie și au cântat fiecare pe regiuni, iar la final au montat harta României Mari. Era un panou mare, de doi pe doi metri, din placaj, pe care – să vedeți ce frumos! – elevii de clasa a XII-a l-au dus la atelierul de tâmplărie, și acolo, la un moment dat, cineva a avut ideea: „Măi, dacă tot facem cu Religia, să scriem pe spate: «Lăsați Religia în școală!»”. Și atunci punctul culminat l-au fixat ei, în timpul imnului cântat de școală, „Deșteaptă-te, române!”: au întors panoul, au scos iconițele, copiii mici au scos niște lozinci în care scriau „Iubim Religia!” – și atunci toată lumea a fost bucuroasă că, uite, ne iubim nu numai țara, ci și credința. A fost ceva firesc: dragostea de țară s-a prelungit în dragostea pentru credința românilor.

– Deși era foarte frig afară, elevii erau îmbrăcați în costume tradiționale și au cântat din sufletul lor. De unde atâta râvnă și atâta putere să suporte frigul?

– Este vorba, cum am spus, de sufletul lor foarte mare, care nu încape în tipare, care cu totul și cu totul a spart toate tiparele educative și le-a depășit…

– Ce urmări credeți că ar avea scoaterea Religiei din școli? Cum vedeți viitorul școlii în cazul nefericit în care se va decide scoaterea Religiei din trunchiul comun?

– Cred că este politica pașilor mărunți: o să scoată Religia ca, până la urmă, să introducă Educația Sexuală. Zicem noi că se dictează de la Bruxelles, dar în alte țări nu este așa: în Grecia am înțeles că s-a încercat, dar Religia este prezentă – deci nu putem să dăm vina numai pe Europa că ne forțează, și pe Comisia CEDO și pe ce face Curtea Constituțională. Este vorba și de voința noastră și a politicienilor noștri.

Și nu trebuie să se întâmple în nici un caz acest lucru, mai ales că noi, cei mai bătrâni, am fost martori la introducerea Religiei în școală, cu câte lupte și cu câtă greutate și suferință, de către acei minunați oameni, care ne-au părăsit, unii dintre ei: Mama Sica – Anastasia Popescu, Părintele Voicescu și ceilalți. Nu știu câte lucruri bune au fost pentru țara noastră în ultimii douăzeci și cinci de ani, dar acesta a fost cu siguranță un lucru bun și acum ar fi păcat să-l pierdem…

 

Iustina Bostan, clasa a X-a

„Suntem un stat democratic – avem dreptul de a ne opune!”

– De ce crezi tu, Iustina, că este importantă Religia în școală?

– Școala este instituția care are mari influențe asupra creșterii copilului. Dacă un copil nu ar crește în poruncile lui Dumnezeu, viața lui ce drum va urma? Religia este materia care ne desenează harta către viața curată, o viață iubită de Dumnezeu; fără ea, ne-am rătăci.

Să presupunem prin absurd că religia nu este ceva folositor pentru unii. Dar sexologia le-ar fi utilă oare? Pentru ce? În această lume, între tinerii din ziua de azi e un haos; o formare direct din copilărie în învățătura eretică ar îndrepta oare acest haos sau l-ar înrăutăți? Ce argument aduc înlocuirii orei de Religie cu opusul acesteia? A făcut Religia rău cuiva?

– Ce ați învățat la orele de Religie?

– Am învățat motivul adorației purtate lui Dumnezeu, pașii pe care trebuie să-i urmez pentru a fi un om bun, cât de mult înseamnă să fii om cinstit și iubit lui Dumnezeu, cât de important este să respecți poruncile Lui, câți martiri au vărsat sânge pentru credința noastră… Am învățat că banii pentru care toți se luptă și aleargă după ei nu sunt nimic; cu banii poți cumpăra saltele moi, dar nu poți cumpăra somnul; cu banii poți cumpăra mâncarea cea mai delicioasă, dar nu poți cumpăra foamea; cu banii poți cumpăra doar coaja lucrurilor, dar nu și miezul lor (așa cum spunea Părintele Visarion Iugulescu), și că mai bine trăiești o viață limitată, dar dăruită lui Dumnezeu, decât o infinită viață în păcate. Cu ajutorul Religiei am reușit să-mi aprind dragostea pentru Dumnezeu.

„Vom avea curajul să luptăm pentru urmașii noștri”

– Care a fost gândul care te-a determinat să te implici în organizarea acestui eveniment al românilor de pretutindeni, dar şi al afirmării credinţei?

– Străinii ne-au furat parte din țară, ne-au luat Basarabia, Bucovina și Cadrilaterul, iar acum noi singuri ne vindem o bună parte din noi din ceea ce ţine de sufletul nostru? Eliminarea Religiei din școli, printr-un tertip legislativ, e doar un început, pentru că, dacă acceptăm, ne vor lua din ce în ce mai mult, până ne vor lăsa doar coaja. Avem o inimă fără de care nu putem trăi, avem oxigenul fără de care nu putem trăi – cum ar zbura păsările fără aripi, cum ar înota peștii fără coadă? Ce ar fi creștinul fără inima sa, fără cuvântul lui Dumnezeu?

Pentru a dobândi Raiul trebuie să urmăm învățăturile lui Dumnezeu, dar de unde Îl vor ști cei mai mici, dacă Religia se va scoate din școală? Ce se vor face urmașii noștri la Dreapta Judecată? Noi deja avem educația religioasă întipărită, însă de urmașii noștri se va alege praful; în afară de biserică nu vor avea unde să asculte cuvinte calde și pline de iubire, se va forma un imens haos, plin de oameni răi. Acum ne iau Religia; după, ce urmează?…

Din acest motiv noi am luat inițiativa și am făcut această manifestație; dacă toți vom păstra liniștea, ne vor călca în picioare, vor face ce vor. Suntem un stat democratic, asta înseamnă puterea poporului, avem dreptul de a ne opune.

Creștinul a fost supus cumpenelor încă din cele mai vechi timpuri, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, a trecut de toate, chiar dacă a fost nevoie de moarte martirică. Trăim într-un pământ care este îmbibat de mult sânge, sânge curs pentru Dumnezeu și pentru noi, care astăzi ne rugăm fără a ne ascunde. Ei au avut curajul să lupte cu ispita pentru noi, iar noi vom avea curajul să luptăm pentru urmașii noștri, urmând pe dragii noștri martiri. Dumnezeu a murit pentru noi, iar noi ne vom da viața pentru El!

 

Andreea Lupuleasa, clasa a XII-a

„De ce majoritatea trebuie să se supună minorității?”

 – Andreea, ce ai putea să ne spui despre ora de Religie?

– După părerea mea, educația religioasă trebuie să înceapă încă din copilărie, deoarece deprinderile bune, formate în copilărie, rămân uneori valabile pentru întreaga viață. Tinerii sunt deosebit de sensibili față de lucrurile care sunt impuse din afară și tot așa de sensibili la lucrurile care vin din interior, din inimă. Constatăm astăzi o criză morală în societate. Una e să fii creștin cu numele, alta să fii practicant.

Pe viitorii elevi cine să-i învețe religia? Familia, care nici ea nu a învățat religia? Să-i învețe mass-media? Ar fi un nonsens. Să învețe de la biserică? Dar câți elevi vin astăzi la biserică?…

Dacă acum e așa, atunci când nu va mai fi nici această oră de Religie, ce va mai fi?… A mai rămas școala. Deși, după cum deja s-a aprobat, se pare că va dispărea și această ultimă șansă a unui copil de a mai ști cate ceva despre cele sfinte și despre Creatorul său.

– V-a fost de folos de-a lungul timpului ora de Religie?

– Da! Ora de Religie mi-a fost foarte de folos, pot spune, deoarece mi-a adus la cunoștință multe lucruri despre credința cea dreaptă, despre cuvintele, poruncile și fericirile Creatorului, fără de care nu am fi existat și, nu în ultimul rând, despre viața sfinților.

E inadmisibil ca la sfârşitul liceului să nu știi ce înseamnă „Sfintele Taine”, „Spovedanie”, „Euharistie”, „Cincizecime”, „icoană” etc. Faptul de a şti nu dăunează libertăţii de conştiinţă şi nu exclude credinţa, după cum faptul de a fi ignorant nu o garantează.

– De ce ați organizat această manifestare?

– Am organizat această manifestare pentru că speram ca cei care se ocupă de evaluarea planului de învățământ să aibă în vedere cele menționate mai sus și să încerce să lase și această disciplină.

Întrebarea care mă macină este următoarea: De ce majoritatea trebuie să se supună minorității? Ni se spune că nu se va scoate ora de Religie din școală și că vei putea asista la ora de Religie dacă vei face o cerere. Vi se pare normal?! De ce să nu facă cerere cei care nu vor să participe la oră? De ce să se facă cerere ca să poți participa?

Nu pot sta cu „mâinile în buzunare” când văd ce se întâmplă, gândindu-mă la faptul că, dacă noi nu ne impunem, săracii urmași ai noștri chiar nu vor mai avea nici un cuvânt de spus… Acestea fiind spuse, consider că ora de Religie trebuie să rămână oră de Religie și să nu fie înlocuită cu nimic altceva.

 

 Emanuel Platon, clasa a VI-a

„De ce nu ne lasă să învățăm despre Dumnezeu?”

 – Ce ați învățat de-a lungul timpului la ora de Religie?

– Pe parcursul orelor de Religie am învățat despre cel mai important cuvânt: Dumnezeu. Am învățat despre rolul rugăciunii, căne apropie de Dumnezeu și ne dă putere să iubim pe toți oamenii, am învățat despre cum poartă Dumnezeu de grijă la toată creația Lui și cât de mult ne iubește, despre minunile Sfinților și despre puterea dragostei de Dumnezeu și de aproapele.

– Cum aţi reacţionat atunci când aţi aflat că se intenţionează scoaterea Religiei din trunchiul comun al celorlalte materii de şcoală?

– Noi, când am aflat că s-au dat legi pentru scoaterea Religiei din școală, ne-am întristat foarte tare. De aceea am dorit să organizăm această manifestație și chiar să transmitem un mesaj celor care ne conduc, să arătăm că dorim ca Religia să fie materie de studiu obligatorie, pentru că ne este foarte necesară. De ce nu ne lasă să învățăm despre Dumnezeu? Așa cum am spus și atunci, noi vrem un viitor, nu o viață de câine și „cât mai sunt icoane-n școală, viața noastră nu e goală!”. Am legat manifestația noastră de Ziua Națională ca să arătăm că identitatea noastră românească nu este numai națională, ci și ortodoxă. Noi iubim Religia!

 

Cuvântul ținut de Prof. Florin Popescu la manifestația elevilor din 1 decembrie

„Am intrat într-o tiranie a minorității atee din România”

 Dragi copii, în primul rând doresc să vă mulțumesc și eu din partea profesorilor liceului nostru, să vă mulțumesc pentru că sunteți atât de frumoși și de curajoși. În al doilea rând vreau să mulțumesc părinților din Comitetul de părinți, care s-au implicat și fără de care activitatea sau, mai bine zis, manifestația noastră de astăzi nu ar fi putut avea loc.

Tocmai aceste trei categorii care reprezintă școala românească – elevi, profesori și părinți – sunt, din păcate, cele mai ignorate și cele mai înlăturate de la hotărârile care se iau la nivel înalt pentru viitorul școlii și al copiilor noștri.

Mă voi strădui să răspund sarcinii grele care îmi revine, de a fi purtătorul vostru de cuvânt, și mă tem că nu mă voi putea ridica la înălțimea voastră, deoarece voi ați arătat aici tuturor că Romania pe care astăzi o sărbătorim are și o parte pe care mai-marii noștri se fac că nu o cunosc, România profundă.

Întreaga școală românească a fost cutremurată de lovitura sub centură pe care a primit-o din partea Curții Constituționale a României, pe scurt C.C.R., printr-o decizie care dă câștig de cauză unui singur părinte al unui elev în contra majorității părinților și elevilor din România.

C.C.R. a dat câștig de cauză unei minorități, lovind în majoritatea ortodoxă a țării noastre, nemaipunând la socoteală celelalte culte, care au și ele învățământ religios, cu echivalarea notei în catalog. Prin această decizie am intrat, deci, într-o tiranie a minorității atee din România.

Istoria, de la Dioclețian și Iulian Apostatul până la Stalin și Gheorghiu-Dej, ne arată că nu ateii au fost cei ce au suferit și cărora li s-a frânt voința și viața. Nu sânge de ateu a curs la Aiud, la Pitești și la Poarta-Albă! Ci a fost exact pe dos: torționarii au fost oamenii atei ai regimului, iar cei cei chinuiţi uneori până la moarte au fost cei credincioși, după cum dovedesc studiile consacrate. Dar câte conștiințe creștine au fost decimate în perioada regimului comunist, aceasta este o istorie care nu se prea învață la școală!

C.C.R. a mai dat și o explicație „logică”, anume că este mai firesc ca elevul sau părintele său să ceară ceva decât să nu ceară. Ca profesor de matematică și de logică matematică sunt de părere că fraza formulată de C.C.R. este incorectă și din punct de vedere logic, și din punct de vedere gramatical, din ea lipsind exact complementul direct – deci propoziția este insuficientă. Ar trebui ca, în virtutea aceluiași raționament, elevii să ceară în mod expres și studiul Limbii și Literaturii Române, pentru a nu leza conștiința minorităților, și ca la ora de Educație Fizică elevii să ceară în mod expres participarea, pentru a nu leza conștiința vreunui elev scutit medical.

Dacă este adevărat că în vreo școală a fost vreun elev frustrat prin participarea la ora de Religie și nu i s-a comunicat că are dreptul de-a face cerere de neparticipare la oră, prin acest scandal pe care l-ați creat, lucrul a fost făcut omnicunoscut, și decizia dumneavoastră devine superfluă.

„Părinții nu vor accepta așa ceva”

Pe de altă parte, dacă este adevărat că a fost un abuz în județul Buzău, nu înseamnă că pentru aceasta sunt vinovați toți profesorii de Religie din țară. Este ca și cum un profesor de Educație Fizică ar obliga un elev care este scutit medical să susțină o probă sportivă și, în urma acestui fapt, să se dea o lege împotriva orei de Educație Fizică. În loc să fie rezolvat cazul respectiv, care reprezintă o excepție, se generalizează o incriminare asupra tuturor profesorilor, dar și asupra procesului didactic, conform cu Legea Învățământului.

Și justiția, și învățământul comunist se autodeclarau democratice, dar nu țineau cont de părerea majorității, și am văzut la ce orori au dus. Chiar nu vă temeți de o judecată a generațiilor viitoare?

Cerem în mod ferm Ministerului Educației Naționale să păstreze Religia în trunchiul comun. Religia nu este nici obligatorie, nici opțională, nici facultativă, după cum nici Limba Română sau Istoria nu sunt obligatorii (în sens peiorativ), nici opționale. Sunt discipline normale, firești, care aparțin trunchiului comun, după cum a decretat Legea Învățământului 84/1995, care trebuie să rămână în vigoare.

Nu acceptam înlocuirea Religiei cu Istoria Religiilor, acesta fiind un fals pretext de eliminare a religiei, deoarece istoria religiilor este prezentă și în programa de religie, și în programa de istorie.

Nu acceptăm înlocuirea Religiei cu Etica Civică. Dacă va hotărî așa, ministerul ar trebui să scoată din arhive manualele anilor ’80 de Etică și echitate socialistă! Psihologia demonstrează cu asupra de măsură că nu există etică sau morală în afara credinței, decât dacă este „proletară”.

În sfârșit, nu acceptăm sub nici o formă înlocuirea Religiei cu Educația Sexuală. Dacă au existat anumite cazuri nedorite în mediul elevilor, trebuie mers la cauză, iar cauza nu este faptul că elevii nu au știut „să se protejeze”. Nu poți să combați accidentele rutiere și viteza excesivă prin centura de siguranță! O combați prin convingerea șoferilor (morală sau prin amendă) de a merge cu viteză redusă. Tot așa, exact disciplina Religie este cea care îi învață pe tineri să nu ajungă la accidente nedorite de ordin sexual, prin cea mai frumoasă și mai curată morală.

Logica strâmbă afișată de aceleași cercuri atee incriminează imaginile și noțiunile religioase ca fiind frustrante și propovăduiesc imaginile și noțiunile pornografice, inclusiv cele perverse și pederaste, anormale, încă din ciclul primar. Părinții nu vor accepta așa ceva.

Material realizat de

Raluca Tănăseanu

Articol publicat în numărul 72 (Ianuarie 2015) al revistei Familia Ortodoxă.