În ultimii ani tot mai mulți și-au însușit o gogoriță cu tâlc, introdusă nu întâmplător în cărțile de istorie, ba chiar și în manualele școlare. Potrivit acesteia, Unirea de la 24 Ianuarie 1859 nu ar mai fi decât ,,mica unire”, în timp ce la 1 Decembrie 1918 a fost ..Marea Unire”. Această manipulare a adevărului se înscrie pe linia unor manevre oculte exercitate asupra istoriei naționale.
Măreția voievozilor noștri și a realizărilor lor este prezentată sumar în câteva rânduri, totul este împachetat în ambalajul lucios al europenismului, încât bietul cititor și sărmanul elev cu greu pot face distincție între ce e românesc și ce e străin. Altădată istoria era ca o poveste frumoasă și captivantă, în care se înlănțuiau evenimentele în apariția și dezvoltarea lor firească, cronologică și elevul înțelegea legătura dintre cauză și efecte; astăzi este cu totul schimbat. Nici examenele la istorie nu se mai bazează pe relatarea evenimentelor, ci pe teste, pe alegerea și bifarea unor răspunsuri.
Unirea de la 1859 a devenit ,,unirea mică”, pentru ca să inducă în eroare și să se creadă că a fost un eveniment fără prea multă importanță, o ,,întâmplare istorică” oarecare. Cu cât sunt mai multe astfel de evenimente ,,mici”, nesemnificative, cu atât se crează impresia că Istoria României este clădită pe temelii improvizate și că are pereții de chirpici. Ca arate, mai bine admirăm istoria altora, care este plină de eroi și fapte mărețe, pline de strălucire, fiindcă la noi nu avem ce vedea și ce învăța.
Nimic mai fals. Unirea de la 24 Ianuarie 1859 nu a fost ,,unirea mică”. A fost Unirea Mare de la 1859, așa cum Unirea pe care a realizat-o Mihai Viteazul la 1600 a fost Unirea Mare de la 1600, alături de Unirea Mare de la 1 Decembrie 1918. Fiecare din aceste trei Mari Uniri ale provinciilor istorice românești au fost niște etape, niște momente, în care strămoșii noștri, prin lupte armate și diplomatice, profitând și de un context politic internațional prielnic, au realizat parțial sau în întregime visul de veacuri al Neamului: Unitatea. Nu a fost vreuna dintre cele trei Uniri mai mică decât celelalte, ci toate au fost la fel de mari și importante pentru vremea lor. Atât s-a putut realiza la 1600, atât la 1859, atât la 1918. A face ierarhizări, măsurători, cântăriri în acest domeniu, este o eroare sau o rea intenție. Ar însemna să profanăm memoria celor care și-au dedicat viața acestui sfânt ideal al neamului.
Datoria noastră, a celor de astăzi, este să păstrăm ceea ce au realizat înaintașii noștri, să reparăm, acolo unde s-a deteriorat, edificiul Unității Naționale și să clădim în sufletul copiilor și concetățenilor noștri bucuria de a fi români, de a fi urmașii celor ce au știut să găsească cele mai potrivite mijloace pentru a clădi o Istorie a Neamului Românesc, celor ce au știut să străbată prin veacuri ca popor, în ciuda marilor opreliști.
de Al. Stănciulescu-Bârda Ziarul Natiunea
