Am asistat la Marea Adunare Mondială pentru a celebra martirii Cultului Ateist-anarhist, în numele „civilizaţiei” şi a „libertăţii cuvântului„. Concepte folosite unidirecţional şi instrumentalizate de presa globalistă (anticreştină în substanţă) după criterii ideologice. Au ieşit anul trecut tot un milion de oameni la Paris, fără să se facă chemări în presa mondială, împotriva căsătoriilor homosexuale. Practic, mass media ideologică a ocultat cât a putut mai bine evenimentul. Adică total.
Ce se poate constată la noi în ţară între formatorii de opinie? Gânditorii conservatori autentici, atâţia cât sunt, au o opinie destul de clară și nuanțată asupra evenimentului. Intelectualii liberali însă sunt împărţiţi: cei care au studii teologice sau preocupări serioase în problema religioasă, au codurile necesare decriptării evenimentelor. Un exemplu frapant este Pleşu, care, spre enervarea ateiştilor şi a liberalilor agnostici, nu este „Charlie” iar argumentele lui care sunt în primul rând de bun simt, sunt pur şi simplu luate în derâdere dacă nu tratate isteric.
Concluzia este că Teologia ar fi necesar de studiat măcar în bazele ei elementare, pentru că Europa este un continent care nu poate fi imaginat fără iudeo-creştinismul altoit pe marea gândire greacă şi spiritul tehnic şi mai ales legiferator roman.
Ar fi ridicol să se speculeze asupra afinităţilor mele plesiene. Fac doar constatarea că o cultură din care lipseşte studiul fenomenului religios în general, iar pentru un european al Creştinismului, este completamente caducă. Corectitudinea Politică, noua religie mondială, se bazează puternic pe specularea emoţiilor gonflate de presă, pe direcţiile date de elitele indiferente religios sau ateiste. Iar acest eveniment a reuşit să facă joncţiunea limpede între ultraliberali/agnostici şi atei.
Care ar fi consecinţele marşului de astăzi? Vor fi schimbate politicile în Occident în viitor? Greu de crezut. Multiculturalismul, această cangrenă politică neomarxistă, va continua. Musulmanii sunt deja o populaţie extrem de numeroasă în vest, iar aceasta este consecinţa politicilor de „dreapta” şi „de stânga” – aşa cum arata cineva, importul masiv de magrebieni a început în Franţa odată cu politicianul de dreapta Giscard d’Estaing (care a avut şi are funcţii importante în politicile de Integrare Europeană la Bruxelles).
Pentru că stânga le oferă ajutor social şi locuinţe, a reuşit să-i ghetoizeze, să aibă o viaţă complet separată de populaţia băştinaşă. În schimbul acestor favoruri, în care intră inclusiv ridicarea de moschei (sic), stânga primeşte voturi. Numai că, intre timp, boom-ul economic s-a transformat în criză. Iar magrebienii sunt acum, după zeci de ani, cetăţeni francezi, cu paşaport UE, iar faţă de români şi bulgari, ei sunt privilegiați, fiind cuprinşi în Spaţiul Schengen.
Având familii foarte numeroase pe fondul declinului demografic profund şi a îmbătrânirii populaţiei Europei, musulmanii intră volens nolens în conflict cu foaia de parcurs globalistă, în care marxismul ateizant, multiculturalist şi (homo)sexualizant, grefat pe o societate în care creştinismul a fost evacuat, a realizat în mare măsură un Om Nou, pe care acum îl desăvârseste.
Diversitatea, toleranţa dusă pană la blasfemie, intră în conflict cu religia acestora. Pe acest fond de anarhie socială şi culturală bine controlată de mass media, pe fondul ghetoizarii şi a exportului de instabilitate realizat în Orientul Apropiat chiar de către partenerii Atlantismului şi care acum se întoarce în Europa, conflictele se vor acutiza. Ceea ce nu se înţelege în Vest este că fenomenul religios musulman, cu toate asperităţile sale specifice, nu poate fi îngrădit prin politici culturale integraţioniste.
Europa NU are un răspuns eficace, pentru că şi-a subminat propriul element constitutiv – Creştinismul. Conflictul cu islamul va fi unul strict ideologic şi de o parte, şi de cealaltă. În locul bisericilor, acum închise sau transformate în restaurante, se ridică moschei. Iar credinţa musulmană , care este una foarte vie – de aici şi multele convertiri ale occidentalilor la islam, aici intrând inclusiv gânditori celebri ca Guenon sau Claudio Mutti – si exprimarea publică a acesteia, nu poate fi oprită prin legi, asa cum vrea Frontul National sau alte formațiuni naționaliste din Vest.
Europa trebuie să revină asupra rădăcinilor ei identitare, dacă vrea să aibă un viitor. Cu astfel de marşuri, ea nu încearcă decât să prelungească o agonie pe care vrea să o impună lumii, inclusiv României. Ori asta duce inevitabil la dezagregare şi război.
Lumea actuală este condusa de „oameni aleși”, care nu au o bază teologică și nu cunosc istorie. Iar asta ne va costa pe toți.
Ai dreptate, mai putin asta:
„Un exemplu frapant este Pleşu, care, spre enervarea ateiştilor şi a liberalilor agnostici, nu este „Charlie” iar argumentele lui care sunt în primul rând de bun simt, sunt pur şi simplu luate în derâdere dacă nu tratate isteric.”
Cea ce nu realizeaza multi care vorbesc despre decenta este CA CAricaturile au aparut ca o REACTIE. E ca si cum tu zici vreo prostie din vreo functie publica si lumea te critica. E ca si cum comunistii trimit oameni la canal si se gaseste unu sa ii critice. Asa si cu socialistii aia cu caricaturile la adresa nenorocirilor infaptuite de musulmani si de ideologia lor criminala.
Iar plesu are motive personale. Acum vreo zece ani sau mai mult a fost criticat foarte dur pe diferite forumuri pt. nu mai stiu ce tampenie spusese, apoi intr-un acces de furie (ca e si ingamfat) a replicat turbat mai multor useri ca ei nu au voie sa-l contrazica pe el, buricu’ universului sau ceva de genul asta. Ala fiind singurul sau contra-argument la respectivele critici care tin minte ca erau bine formulate. De atunci individul a ramas cu sechele si cere cenzura.
In plus zice ce zice si ca sa-si justifice pozitia de capra si lingau in regimul lui Ceausescu. Ca asa au stat dizidentii inchipuiti. Caricaturistii francezi pe langa faptul ca erau niste stangaci idioti, macar au deschis gura, au reactionat si au criticat nelegiuirile islamice asa cum se pricepea. Nenea plesu, nu, el era fidel partidului….