S’a născut la 24 Septembrie 1913 în comuna Bumbesti-Pitic, regiunea Craiova. Îsi ia licenta în litere si filozofie si functionează ca profesor.
Cînd în 1941 începe războiul împotriva U.R.S.S.-ului, este mobilizat si participă la luptele eroice pentru eliberarea Basarabiei, ajungînd pînă la Don. Este luat prizonier în 1942 si supravietuieste „marsului mortii” spre lagărul de la Elabuga. Refuzã să se încadreze în diviziile formate de sovietici din prizonierii de război. Este eliberat din lagăr si vine în tară în 1948.
În 1950 este condamnat la 5 ani temnitã grea de Tribunalul Militar Bucuresti pentru activitate subversivă legionară. Eliberat, în 1955, este rearestat în lot cu Radu Gyr, avocat Atanasiu Constantin zis Puiu, avocat Clonaru Victor, dr. Marin Aurel, preot Ageu Ion s.a. si condamnat la moarte pentru o imaginară insurectie armată (montată de Securitate) prin sentinta nr. 62 din 30 Martie 1959. După respingerea recursului si după o îndelungată aşteptare a executiei sentintei, i se comută pedeapsa în munca silnică pe viatã.
Se eliberează în 1964.
„Poeti dupã gratii”, Vol. I, 1993
Profesorul Zamfiroiu (mai târziu, Părintele Grigore) este preocupat în permanenţă de problemele spirituale şi religioase. A suferit şi el mult în viaţă: prizonierat, închisoare, prigoniri…
Compune poezii. Are un minunat “Marş al închisorilor”, pe care l-am învăţat pe când eram la mină, de la cei care veniseră de la Canal. Şi melodia este la înălţimea versurilor. Refrenul este ca o previziune pentru misiunea noastră în România de mâine:
“Se întorc din hăul închisorii
Bărbaţii albi, cărunţi feciorii,
Năvala vieţii sfinte vine
Din temniţi, lagăre şi mine.”
(Pr. Liviu Brânzaș – Raza din catacombă)
