Preşedintele Consiliului Raional Ismail al regiunii Odesa din Ucraina, Vasilii Antoniuc, s-a arătat zilele trecute îngrijorat de creșterea “sentimentelor proromânești” în satele din sudul Basarabiei. Această problemă a fost pusă în discuție în cadrul întrevederii cu adjunctul președintelui Consiliului Regional Odesa, Mihail Șmușcovici, informează portalul moldovenesc Mesager care citează surse din presa ucraineană.
Potrivit lui Antoniuc, aceste tendințe sunt determinate de lipsa unei atenții din partea statului. “În special, în satul Camâșcova (Hagi-Curda în limba română), unele obiective de importanță socială au rămas la nivel de șantier, din cauza lipsei finanțării din bugetul de stat. Toate aceste lucruri se întâmplă pe fondul creșterii proprunerilor unor investitori români de a finanța construcția școlilor, bisericilor și a altor obiective sociale, cu condiția utilizării acolo a limbii române”, a declarat acesta.
Șmușcovici a căzut de acord cu faptul că temerile președintelui consiliului raional sunt justificate, promițând să rezolve această problemă pe toate căile posibile.
Nemulţumirile populaţiei româneşti din Ucraina au crescut în ultimul an pe fondul crizei din Ucraina şi a abuzurilor noii puteri proeuropene de la Kiev care a retras statutul de “limbă regională” acordat de fostul regim limbii române. Deasemenea românii au organizat anul acesta şi proteste de stradă împotriva recrutării tinerilor din comunitate şi trimiterea lor pe frontul din est să lupte contra separatiştilor pro-ruşi, într-un conflict care nu afectează direct minoritatea românească.
Cu toate acestea, în primăvară, preşedintele Traian Băsescu a declarat că România nu ar recunoaşte niciun referendum al minorităţii româneşti din Ucraina, care ar cere realipirea la ţară a provinciilor istorice, pentru că ar fi împotriva Constituţiei statului vecin.
“Noi nu am recunoaşte niciun referendum al minorităţii româneşti din Ucraina, care ar cere alipirea la România. România nu ar recunoaşte aşa ceva pentru că ar fi împotriva Constituţiei Ucrainei, cum nu am recunoaşte un referendum pe teritoriul României, dacă i-ar da cuiva prin cap să facă un astfel de referendum”, a spus Traian Băsescu la vremea respectivă deşi nu există comparaţie istorică între separatismul iredentist maghiar din aşa-zisul “Ţinut Secuiesc” şi năzuinţele românilor din Ucraina.
În 1991, pe fondul dezintegrării Uniunii Sovietice, Ucraina îşi căuta drumul spre independenţă. Din cauza tensiunilor din imediata proximitate a României, Parlamentul de la Bucureşti din acea perioadă a emis o declaraţie oficială prin care cerea comunităţii internaţionale să nu recunoască graniţele Ucrainei, care cuprinde Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, precum şi judeţele din Sudul Basarabiei, considerate teritorii “anexate abuziv” de fosta URSS. Din păcate România lui Ion Iliescu nu a avut curajul de a depăşi faza declaraţiilor publice şi de a merge mai departe pe drumul reîntregirii nici măcar în privinţa Republicii Moldova.
În ceea ce priveşte situaţia teritoriilor istorice româneşti din componenţa Ucrainei, soarta lor a fost pecetluită pentru viitorul mediu şi îndepărtat prin tratatul bilateral din 1997, semnat la presiunea NATO ca una din condiţiile aderării viitoare la alianţa militară a ţării noastre. Tratatul a fost semnat la vremea respectivă de fostul preşedinte Emil Constantinescu, document prin care se recunosc graniţele actuale ale vecinului de la nord şi răsărit. Sursa: FrontPress.ro
Interesant ca nu NATO ne-a rugat sa intram ci politicienii nostri s-au rugat sa ne primeasca.In Ucraina au ramas prea putininputininputini romani si majoritatea se declara moldoveni.O eventuala reunire ne-ar aduce in situatia greu de gestionat de stat multietnic,de care am fost acuzati si in perioada interbelica.