Colaborator al serviciului GRU, Nicolae Militaru a promovat la vârful Armatei Române militari fideli Uniunii Sovietice. Disperat să se menţină la putere, Ion Iliescu a acceptat jocurile murdare ale oamenilor care au orchestrat ororile din timpul Revoluţiei din decembrie 1989: Militaru şi colaboratorii săi.
22 decembrie 1989, ora 10.59. Televiziunea Română prezintă comunicatul emis de Nicolae Ceauşescu referitor la moartea generalului Vasile Milea.
Cu toate că evenimentul se petrecuse în jurul orei 9.30, comunicatul a fost bun de difuzare abia după o oră şi jumătate. Consilierii de presă ai lui Ceauşescu, Constantin Mitea şi Eugen Florescu, primiseră ordin de la dictator să deschidă Televiziunea, „dar nu prea mult, să facem şi economie”. După transmiterea comunicatului, Televiziunea Română şi-a întrerupt programul, însă, după ora 13.00, acesta a fost reluat. A urmat celebră scenă din Studioul 4, în care Mircea Dinescu şi Ion Caramitru au anunţat fuga lui Ceauşescu. „Fraţilor, am învins” – aşa au auzit atunci românii. Dincolo de strigătul acesta de eliberare rămânea o ecuaţie cu multe necunoscute. Până astăzi! La aproximativ 30 de minute de la urletul fericit al lui Mircea Dinescu, un general bătrân apare pe post făcând apel la calm. Era generalul Nicolae Militaru, îmbrăcat în ţinută militară de stradă, în condiţiile în care cadrele active erau echipate de alarmă. Mesajul de atunci al „nevinovatului” general Militaru avea un enunţ imperativ şi erau vizaţi principalii comandanţi ai Armatei. În condiţiile în care, în mod oficial, Armata se retrăgea în cazărmi în baza ordinului 38 emis de generalul Victor Stănculescu la ora 13.30, generalul Militaru vorbea, în direct la TVR, făcând apel la principalii comandanţi ca trupele să nu mai tragă! În acel moment, Armata nu era angrenată în niciun schimb de focuri!
„Înseamnă că va fi rău”
„Stimaţi cetăţeni, stimaţi soldaţi, subofiţeri, maiştri militari şi ofiţeri. Mulţi dintre dumneavoastră mă cunoaşteţi. Sunt generalul-colonel Militaru Nicolae. Nu puteam să stau deoparte în aceste momente şi după această crimă care s-a săvârşit în Republica Socialistă România. Îmi pare rău, nespus de rău, că în această crimă a fost atrasă şi Armata Română. Dacă se dovedeşte faptul că Armata Română a tras în popor, înseamnă că va fi rău. Şi pentru Armată, în ansamblul ei, şi pentru fiecare comandant de subunitate şi militar în termen care a executat un asemenea ordin”, spunea Militaru, într-un „cocktail” exploziv de limbă de lemn, manipulare şi fals patriotism. Aşa cum a arătat şi ziarul „Adevărul”, în cadrul serialului „Sfârşitul Ceauşeştilor”, apelul generalului Militaru nu era altceva decât un sol fertil în care să se poată dezvolta nestingherit scenariul „teroriştilor”. „Opriţi măcelul!” şi „prietenul meu, Milea” „După informaţiile pe care le avem, au murit copii, au murit oameni bătrâni, au murit femei, au murit fiinţe total nevinovate. În scurtul timp pe care-l am la dispoziţie, în faţa acestei camere de luat vederi, fac apel la tovarăşii generali care deţin funcţiile de răspundere în Armata Română. Tovarăşe general Guşă, tovarăşe general Eftimescu, tovarăşe general Topliceanu, tovarăşe general Roşu, tovarăşe general Voinea, tovarăşe general Dăndăreanu şi toţi ceilalţi. Aş face apel, tot în acelaşi fel, tovarăşului general Rusu. Opriţi măcelul! Daţi ordine, opriţi măcelul! Dacă s-a făcut crima până acum, opriţi-o! Nu ştiu ce va fi mai departe, îmi pare foarte rău, sigur că cei în drept vor cerceta împrejurările în care a murit prietenul meu, generalul Milea, ministrul Apărării Naţionale. Nu cunosc cât a fost de trădător, pe cine a trădat, ce a minţit, dar în mod categoric că aceia care vor fi în măsură în viitor vor face lumină şi din acest punct de vedere. Tovarăşe general Guşă, tovarăşe general Voinea, sunteţi rugaţi, amândoi, să veniţi urgent la Radioteleviziune. Da? Imediat! Înainte de a pleca de la locurile dumneavoastră de lucru, daţi ordin să oprească tot şi retrageţi Armata în cazărmi. Tovarăşe Rus, dă ordin nimic să nu plece pe calea aerului din Republica Socialistă România! Sper că dumneata m-ai înţeles destul de bine”, mai afirma Militaru, comportându-se deja ca un ministru al Apărării. Generalul Ştefan Guşă era, la acea oră, şeful Marelui Stat Major al Armatei şi nu avea a-i da socoteală lui Nicolae Militaru, care era doar un general în rezervă, în ultimă instanţă un pensionar. „Manifestaţi, fraţilor!” Militaru nu îi uită nici pe liderii Securităţii: „Fac apel la colegii şi prietenii, unii dintre ei, generali din Ministerul de Interne, tovarăşe general Vlad, tovarăşe general Bucurescu şi ceilalţi, luaţi măsurile care se cuvin pe linia Ministerului de Interne! Opriţi măcelul! Indiferent, indiferent ce s-ar întâmpla, nu mai trageţi! Introduceţi trupele în cazărmi! Fac apel acum la întregul popor român: manifestaţi, fraţilor, manifestaţi-vă bucuria, dar în pace, fără devastări de vitrine. Jucaţi ce vreţi dumneavoastră, bucuraţi-vă cu toţii, nu distrugeţi însă bunurile materiale. Nu daţi prilejul să fiţi atacaţi pentru asemenea lucruri. Dacă am fost înţeles, eu aş ruga pe tovarăşii nominalizaţi să ia act de ce i-am rugat”. „Tovarăşe general Guşă, tovarăşe general Voinea, să veniţi urgent la Radioteleviziune. Da? Imediat!”
Clica lui Militaru
Victor Stănculescu, un general ajuns la puşcărie
La 23 decembrie 1989, în jurul orelor 16.00, Ion Iliescu l-a numit, verbal, pe Nicolae Militaru ca ministru al Apărării. Decretul de reactivare a generalului-colonel Militaru a fost semnat de Iliescu la 26 decembrie 1989, a fost publicat în Monitorul Oficial la 27 decembrie şi dat publicităţii la 28 decembrie. La 27 decembrie, când a fost reactivitat oficial, generalul-colonel Nicolae Militaru a fost şi avansat la gradul de general de Armată. Foarte interesant este ceea ce s-a întâmplat în minutele de după nominalizarea lui Militaru în fruntea Armatei. Martor a fost colonelul Mircea Dumitru, şeful biroului special din Marele Stat Major, direcţia Operaţii. Dumitru declara la 13 decembrie 1994, în faţa Comisiei pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989: „La 23 decembrie, eu am notat comunicarea către generalul Pănescu, la Moscova. Din ordinul generalului Eftimescu a trebuit să comunicăm la Moscova, la generalul Dumitru Pănescu, că «începând de astăzi generalul Militaru este ministrul Apărării». Aşa a fost porunca, să-l informez pe generalul Pănescu, acolo, la Moscova, că Militaru este ministru. Să fi fost ora 16.25. Pănescu urma să-i informeze pe comandantul-şef, pe şeful de stat major al Comandamentului Unificat al Pactului de la Varşovia, cât şi conducerea Armatei Sovietice, că Militaru este ministru. Generalul Pănescu era acreditat la Comandamentul Pactului de la Varşovia şi era omul de legătură al nostru la Moscova”. Mărturia lui Mircea Dumitru este confirmată, de la Jilava, unde ispăşeşte pedeapsa pentru implicarea sa în represiunea de la Timişoara, de generalul Victor Atanasie Stănculescu. După sinuciderea suspectă a lui Vasile Milea, cel pe care Nicolae Ceauşescu l-a numit, tot verbal, la conducerea Armatei a fost generalul Stănculescu. De altfel, Victor Atanasie Stănculescu este şi cel care i-a luat locul lui Nicolae Militaru, pe 16 februarie 1990. Atunci, forţat de presiunile din sânul Armatei, Ion Iliescu a trebuit să-l lase din braţe pe Nicolae Militaru. Acoperirea urmelor Ion Iliescu, un „emanat“ al Revoluţiei În „mandatul Militaru” au avut loc multe dintre crimele odioase ale Revoluţiei (printre altele, cazurile „Otopeni”, „Trosca” şi „Nuţă-Mihalea”).
Generalul numit de Iliescu în fruntea celui mai important dintre ministere la acea oră s-a bazat pe o suită de tovarăşi „de nădejde”. În prima fază au apărut la minister zece generali cu studiile făcute în Uniunea Sovietică. Aceşti generali fuseseră înlăturaţi de Nicolae Ceauşescu din structurile Armatei, la începutul anilor ’80, exact pentru legăturile speciale cu Moscova. Ei nu au fost numiţi oficial în funcţii, aşa că nu au putut fi traşi la răspundere pentru ordinele, de multe ori criminale, pe care le-au dat. O perfectă strategie de acoperire a urmelor. Avansările făcute sub generalul GRU În scurta perioadă de timp cât Nicolae Militaru a fost ministru al Apărării, în Armata Română s-a promovat ca niciodată! Mulţi dintre cei cărora generalul Militaru le era dator pentru diverse servicii au fost înaintaţi în grad. O altă explicaţie pentru avansările făcute de Nicolae Militaru a fost oferită de generalul Victor Atanasie Stănculescu, într-un interviu publicat săptămâna trecută de „Adevărul”. „Militaru pregătea o dictatură militară în România. Prin avansările făcute alandala, care au deturnat piramida normală a Armatei, şi-a fidelizat oamenii”, acuză Stănculescu. Nu toţi cei care au fost promovaţi atunci făceau parte din „reţeaua Militaru”.
Ca şi în cazul Consiliului Frontului Salvării Naţionale, şi în Armată au fost promovate cadre „la derută”, ca să iasă la număr.
1. Lista generalilor rechemaţi în Armată la 27 decembrie 1989 General-colonel Vasile Ştefan Ionel (El terminase Academia Militară la Moscova, în 1954, ca şef de promoţie. Doi ani, între 1952 şi 1954, fusese concomitent la studii în URSS cu Nicolae Militaru şi Ion Iliescu. Generalul Victor Atanasie Stănculescu a declarat în direct la emisiunea „Naşul”, de la B1 TV, unde se dezbat episoade din serialul „Misterele Revoluţiei”, că este foarte probabil ca Vasile Ionel să fi fost adevăratul şef al reţelei KGB-GRU în România. Generalul Ionel a fost protejatul lui Ion Iliescu. În timpul primului mandat de preşedinte al „emanatului” Revoluţiei, Vasile Ionel a ocupat şi postul de şef al Cancelariei prezidenţiale!)
General-locotenent Paul Romano Cheler (era în vizorul Securităţii pentru legăturile suspecte cu KGB-GRU)
General-locotenent Jean Ioan Moldoveanu (relaţii suspecte cu KGB-GRU)
General-locotenent Marin Gheorghe Bălteanu (relaţii suspecte cu KGB-GRU)
General-locotenent Ioan Bucur Bordei (relaţii suspecte cu KGB-GRU)
General-locotenent Liviu Traian Ciubăncan (relaţii suspecte cu KGB-GRU)
Contraamiral Nicolae Gheorghe Hârjeu (relaţii suspecte cu KGB-GRU)
General-maior Horia Traian Opruţă (Cazul său a fost documentat de Securitate şi prezentat lui Nicolae Ceauşescu. Opruţă apărea ca fiind „100% recrutat de serviciile secrete sovietice”)
General-maior Dumitru Nicolae Pletos (relaţii suspecte cu KGB-GRU)
General-maior Gheorghe Constantin Popescu (relaţii suspecte cu KGB-GRU)
2. Cadre avansate în grad la 29 decembrie 1989 De la general-locotenent la general-colonel
Gheorghe Dumitru Logofătu (A fost dovedit de Securitate ca agent sovietic. A fost numit de Militaru şef peste Departamentul Securităţii Statului, fosta Securitate intrată în subordinea Armatei)
Victor Atanasie Stănculescu
Mihai Gheorghe Chiţac
Jean Ioan Moldoveanu
De la general-maior la general-locotenent
Dumitru Sterie Andreescu
Gheorghe Marin Bălteanu
Dumitru Atanasie Pănescu
Dumitru Nicolae Pletos
George Ion Popa
Dumitru Ilie Roşu
Gheorghe Constantin
Voinea Gheorghe
Stan Dănescu
Toader Martiş
De la colonel la general-maior
Mircea Dimitrie Agapie
Vasile Cândea
Constantin Stelian Cojocaru
Dumitru Grigor
Drăghin Remus
Paul Dumitru
Ghircoiaş Constantin
Gheorghe Grigorescu
Mihai Vasile Lungu
Petre Ion Nicolae
Gică Ion Popa (El e judecătorul care l-a condamnat pe Ceauşescu la moarte în simulacrul de proces de la Târgovişte. În mod suspect, Gică Popa s-a sinucis la 1 martie 1990).
Nicolae Ion Popescu
Gheorghe Haralambie
Popescu Neculai
Ion Rizea
Constantin Vasile
Rotariu Ion
Andone Săndulescu
Alexandru Eugen
Gheorghe Spătaru
Niculae Constantin Spiroiu
Mihalache Ion Stoleruţ
Petre Teacă (După cum au arătat acte descretizate recent de Armată şi intrate în posesia Asociaţiei „21 Decembrie”, ziaristul belgian Danny Huwe a fost ucis, la 24 decembrie 1989, dintr-un ordin dat de Petre Teacă. În urma ziaristului belgian a rămas o placă memorială în sectorul 6 din Bucureşti. Există în Drumul Taberei o piaţă care se numeşte Danny Huwe, dar riveranii, neatenţi la istoria recentă, îi spun locului tot „Răzoare”.)
Radu Vasile Plăviciosu
Ilie Florea
Rotaru Dumitru
Nicolae Bâtlan
Anghelache Apostol
Gheorghe Dumitru
Boştină Ioan
Mihai Mariţescu
3. Cadre avansate la 4 ianuarie 1990
De la viceamiral la amiral
Mihai Dumitru Aron
De la general-maior la general-locotenent
Gheorghe Nicolae Ionescu
Iosif Rus (De numele lui Rus, care în zilele Revoluţiei conducea Aviaţia Militară, se leagă moartea generalilor Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea. Elicopterul în care se aflau aceştia a fost doborât la 23 decembrie, în apropiere de Alba Iulia. După 1990, Rus a fost, în permanenţă, protejat de Ion Iliescu, care l-a luat consilier.)
Marin Pancea (A fost „documentat” de Securitate ca agent în serviciul KGB – GRU. El ar fi fost recrutat pe vremea când era ataşat militar la Belgrad. Bizuindu-se pe el, generalul Militaru l-a numit în fruntea Centrului de Informaţii Externe – CIE. Ulterior, Petre Roman l-a schimbat, impunându-l în locul său pe celebrul spion Mihai Caraman. Marin Pancea nu a rămas fără loc de MUNCĂ. El a fost numit în fruntea Direcţiei de Informaţii a Armatei – DIA.)
De la colonel la general-maior
Constantin Anghel
Traian Băndilă
Mircea Constantinescu
Constantin Gurău
Gheorghe Negoşanu
Aurel Nicolau
Stelian Pintilie
Eugen Teodorescu
Constantin Văideanu
de Iulian Andrei Crăciun Adevarul
